Într-un interviu din iulie 2016 acordat lui Michael Heinlein, pe tema Marelui Sinod din Creta, ÎPS Kallistos Ware s-a referit la Biserica Ortodoxă Română și a spus că ea poate juca rolul de mediator la viitorul Sinod Ortodox. Ba, mai mult, el propune ca viitorul Sinod Ortodox să se facă în România, pentru că România poate hrăni 350 de Episcopi sinodali pentru 11 zile.
1. Întru sfârșit, psalmul lui David.
2. Scoate-mă, Doamne, de la omul rău [și] de omul nedrept izbăvește-mă!
3. Care socoteau nedreptate în inimă [și] toată ziua întocmeau/ rânduiau [παρετάσσοντο] războaie.
4. Ascuțit-au limba lor ca a șarpelui, venin de aspide sub buzele lor. [Pauză psalmică].
5. Păzește-mă, Doamne, de mâna păcătosului! Scoate-mă de la oamenii nedrepți! Care au socotit să împiedice pașii mei.
6. Ascuns-au cei mândri cursă mie și [cu] funii au întins curse picioarelor mele. Ținându-se de cărare, poticnire mi-au pus mie. [Pauză psalmică].
7. Zis-am Domnului: „Dumnezeul meu ești Tu. Ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele!”.
8. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai peste capul meu în ziua războiului [ἐν ἡμέρᾳ πολέμου]!
9. Să nu mă dai, Doamne, după pofta mea, celui păcătos! [Că aceia] au gândit împotriva mea. Să nu mă părăsești, ca nu cumva [ei] să se înalțe! [Pauză psalmică].
10. Capul înconjurării lor, osteneala buzelor lor, îi va acoperi pe ei.
11. Cădea-vor peste ei cărbuni, în foc îi vei doborî pe ei, în necazuri, [pe care] nu au să le [poată] răbda.
12. Omul limbut nu va fi îndrumat pe pământ, [iar] pe omul nedrept relele îl vor vâna întru stricăciune [ἄνδρα ἄδικον κακὰ θηρεύσει εἰς διαφθοράν].
13. Cunoscut-am că Domnul va face judecată săracului și dreptate sărmanilor.
14. Dar Drepții se vor mărturisi numelui Tău și vor locui cei Drepți împreună cu fața Ta.
Sfântul Sfințit Mucenic
Antim Ivireanul
Didahiile
Text actualizat și note
de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Teologie pentru azi
București
2016
***
Iarăși cuvânt de învățătură la înmormântarea celui adormit
Întristat, jalnic și amar se vede răspunsul morții la om. De vreme ce Dumnezeu, pe strămoșul nostru Adam, pentru păcatul neascultării, l-a osândit la moarte, zicându-i: „Pământ ești și întru pământ vei merge [γῆ εἶ καὶ εἰς γῆν ἀπελεύσῃ]” [Fac. 3, 19, LXX].
Însă, dacă va sta cineva să ia seama, cu tot dinadinsul, la rațiunea acelei osânde și la sfârșitul răspunsului lui Dumnezeu, va înțelege că ea nu e muncă și pedeapsă [pentru om], ci o mare binefacere și o mare dobândă. Pentru că, dacă n-ar fi hotărât Dumnezeu moartea pentru om, atunci răutatea se făcea fără de moarte pe pământ și păcatul fără de curmare [pe fața pământului]. Și atunci, ce nevoie mai rea și mai cumplită decât aceasta, ar fi putut să [trăiască] omul cel nevrednic?
De aceea, [este] un mare folos și un mare dar și o milostivă vindecare ce i-a dat Dumnezeu omului [: moartea]. [Căci El i-a dat omului] să moară și să se strice acest trup al păcatului, pentru ca să învieze, ca om duhovnicesc, la învierea cea de obște, neavând stricăciune și fiind nemuritor. Pentru că mare dobândă se face omului moartea, după cum ne spune Sfântul Grigorie Teologul[1], căci ea taie păcatul. [Și aceasta], pentru ca răutatea să nu fie nemuritoare [pe pământ], iar munca noastră să fie pentru milostivire și pentru iubire de oameni. Pentru aceasta spune Scriptura: „Pământ ești și întru pământ vei merge”. Iar pentru aceasta l-a scos Domnul Dumnezeu, [pe om], din Rai: pentru ca să lucreze pământul, din care a fost luat. De aceea i-a zis: „Întru sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până ai să te întorci întru pământul din care ai fost luat [ἐν ἱδρῶτι τοῦ προσώπου σου φάγῃ τὸν ἄρτον σου ἕως τοῦ ἀποστρέψαι σε εἰς τὴν γῆν ἐξ ἧς ἐλήμφθης]” [Fac. 3, 19, LXX].
Și de aceea s-au îmbrăcat în frunze de smochin. Pentru aceasta s-au îmbrăcat în îmbrăcăminte de piei. Care îmbrăcăminte nu este alta, după cum zice Sfântul Grigorie [al Nissei], „decât numai acest trup gras și muritor”.
De aceea, iubiții mei ascultători, acest trup gras e trupul păcatului! Și pe el, [cel adormit, care e în fața noastră], l-a dezbrăcat astăzi și l-a aruncat la pământ, ca pe o haină veche și stricată.
[Căci] acest fericit adormit, fratele nostru (N), s-a dezbrăcat de trupul acesta, pentru ca să se îmbrace cu altul, întru nestricăciune. [El] a lăsat locașul cel pământesc, pentru a-l câștiga pe cel din ceruri. Așa după cum mărturisește Fericitul Pavel, zicând: „Căci știm că, dacă are să se strice casa locuinței noastre celei pământești, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri [Οἴδαμεν γὰρ ὅτι ἐὰν ἡ ἐπίγειος ἡμῶν οἰκία τοῦ σκήνους καταλυθῇ, οἰκοδομὴν ἐκ θεοῦ ἔχομεν, οἰκίαν ἀχειροποίητον, αἰώνιον ἐν τοῖς οὐρανοῖς]” [II Cor. 5, 1].
Și de vreme ce fericitul lui suflet [este] în mâinile lui Dumnezeu, cu adunare de preoți cucernici, cu mulțime de creștini credincioși, cu cântări sfinte, cu făclii aprinse și cu tămâiere și cu toate doxologiile și podoabele cele luminate [să-l ducem la groapă]!
Căci printr-o altă naștere s-a născut azi sufletul cel curat al fratelui (N), care a murit. Și de vreme ce și-a dat obșteasca datorie, să-l îngropăm după rânduiala cea creștinească! Să-l petrecem la groapă, pe cel ce s-a despărțit de noi și de această viață, și nădăjduim să îl vedem în cealaltă viață! [Iar acum,] cu toții, trebuie să îi dăm iertarea [noastră] și cu toții să ne rugăm, din tot sufletul nostru[, zicând]: Dumnezeu să-l ierte!
[Și] de vreme ce a viețuit ca un om și a petrecut cu noi în această lume și poate că a amărât pe cineva sau a scârbit pe cineva cu cuvântul sau cu fapta, de aceea să zicem, cu toții: Dumnezeu să-l ierte!
Căci această călătorie o facem cu toții. Și pentru ca și noi să câștigăm, după moarte, această plată a iertării de la cei vii, pentru aceea să zicem și a treia oară: Dumnezeu să-l ierte!
Iar pe noi să ne miluiască, ca un bun și iubitor de oameni! Amin.
[1] În text: Bogoslov.
