Focul Iadului pentru un pastor penticostal

În predica sa despre Iad, din 1 august 2016, Pastorul Ioan Brie a afirmat că focul Iadului e unul „fizic” (min. 12. 59). Și el nu e de acord cu faptul că chinurile Iadului sunt interioare (min. 13), ci focul Iadului, care e „fizic” pentru el, este osânda veșnică a celor din Iad.

Însă cum arde și chinuie un foc „fizic” un suflet spiritual? Iar după învierea de obște, cum arde un foc fizic, un om înduhovnicit?

Numai că, potrivit Sfintei Tradiții a Bisericii, a Bisericii Ortodoxe, cu care penticostalismul nu are nimic de-a face, focul Iadului nu este material, ci este necreat și veșnic, pentru că e slava lui Dumnezeu cea veșnică. Iar slava Lui e percepută de cei Sfinți ca lumină pururea înveselitoare și îndumnezeitoare, pe când, de către cei păcătoși, ea este percepută ca foc și pedeapsă, ca chin veșnic.

De aceea, focul Iadului e suferință interioară, pentru că omul în întregime suferă în Iad, ca unul care s-a închis cu totul, încă de pe pământ, față de slava cea veșnică a lui Dumnezeu.

Psalmul 144, cf. LXX

1. Lauda lui David. Înălța-Te-voi Dumnezeul meu [și] Împăratul meu și voi binecuvânta numele Tău întru veac și întru veacul veacului.

2. În fiecare zi Te voi binecuvânta și voi lăuda numele Tău întru veac și întru veacul veacului.

3. Mare [este] Domnul și lăudat foarte și măreția Lui nu este [are] sfârșit [καὶ τῆς μεγαλωσύνης αὐτοῦ οὐκ ἔστιν πέρας].

4. Neam și neam va lăuda [vor lăuda] lucrurile Tale și puterea Ta o vor vesti,

5. marea-cuviință a slavei sfințeniei Tale o vor spune și minunile Tale vor povesti

6. și puterea celor înfricoșătoare ale Tale vor spune și măreția Ta o vor povesti.

7. Pomenirea mulțimii bunătății Tale vor izbucni/ vor revărsa [ἐξερεύξονται] și dreptății Tale se vor bucura.

8. [Că] îndurător și milostiv [este] Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv.

9. [Că] bun este Domnul [cu] toți și îndurările Lui [sunt] peste toate lucrurile Lui.

10. Să se mărturisească Ție, Doamne, toate lucrurile Tale și Cuvioșii Tăi să Te binecuvinteze!

11. [Căci] slava Împărăției Tale o vor spune și de puterea Ta vor vorbi,

12. [ca] să facă cunoscută fiilor oamenilor puterea Ta și slava marii-cuviințe a Împărăției Tale.

13. Împărăția Ta [este] Împărăția tuturor veacurilor și puterea Ta [este] în tot neamul și neamul. Credincios [este] Domnul în cuvintele Lui și cuvios în toate lucrurile Lui.

14. [Căci] Domnul îi ajută pe toți cei care cad și îi îndreaptă pe toți cei care sunt căzuți.

15. Ochii tuturor întru Tine nădăjduiesc și Tu le dai hrana lor la bună-vreme.

16. Deschizi Tu mâna Ta și saturi pe tot viul de bunăvoie.

17. Drept [este] Domnul în toate căile Lui și cuvios în toate lucrurile Lui.

18. Aproape [este] Domnul de toți cei care Îl cheamă pe El, de toți cei care Îl cheamă pe El în adevăr.

19. Voia celor care se tem de El o va face și rugăciunea lor o va asculta și îi va mântui pe ei.

20. Domnul îi păzește pe toți cei care Îl iubesc pe El și pe toți păcătoșii îi va nimici cu totul.

21. Lauda Domnului va spune gura mea. Și să binecuvinteze tot trupul numele cel sfânt al Lui, întru veac și întru veacul veacului!

Psalmul 143, cf. LXX

1. Al lui David către Goliad [Γολιαδ]. Binecuvântat [este] Domnul Dumnezeul meu, Cel care învață mâinile mele întru rânduială [și] degetele mele întru război.

2. Mila mea și scăparea mea, sprijinitorul meu și mântuitorul meu, apărătorul meu [este Domnul] și în El am nădăjduit, [în] Cel care supune pe poporul meu sub mine.

3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui sau fiul omului că îl socotești pe el?

4. Omul [întru] deșertăciune s-a asemănat, [iar] zilele lui ca umbra trec.

5. Doamne, pleacă cerurile Tale și Te coboară! Atinge munții și vor fumega!

6. Fulgeră fulger și îi vei risipi pe ei! Trimite săgețile Tale și îi vei tulbura pe ei!

7. Trimite mâna Ta dintru înălțime! Scoate-mă și mă izbăvește din apele cele multe, din mâna fiilor celor străini,

8. a căror gură a vorbit [întru] deșertăciune și dreapta lor [este] dreaptă a nedreptății!

9. Dumnezeu[le], cântare nouă Îți voi cânta Ție, în psaltirion cu zece coarde Îți voi cânta Ție,

10. Celui care dă mântuire împăraților, Celui care răscumpără pe David, robul Lui, din sabie rea[!]

11. Izbăvește-mă și mă scoate din mâna fiilor străini, a căror gură a vorbit [întru] deșertăciune și dreapta lor [este] dreaptă a nedreptății!

12. Ai căror fii [sunt] ca pârgile noi [ὡς νεόφυτα ἡδρυμμένα], [crescute] în tinerețea lor, [și] fiicele lor [sunt] înfrumusețate și împodobite ca asemănarea templului.

13. Cămările lor [sunt] pline, vărsându-se din una într-alta. Oile lor [sunt] rodnice, umplând [toate] în ieșirile lor.

14. Boii lor [sunt] grași. Nu este căzătură de gard, nici trecătoare, nici strigare în lărgimile lor.

15. [Ei] au fericit poporul la care este [sunt] acestea. [Dar] fericit [este] poporul, căruia Domnul [este] Dumnezeul lui.