1. Al lui David către Goliad [Γολιαδ]. Binecuvântat [este] Domnul Dumnezeul meu, Cel care învață mâinile mele întru rânduială [și] degetele mele întru război.
2. Mila mea și scăparea mea, sprijinitorul meu și mântuitorul meu, apărătorul meu [este Domnul] și în El am nădăjduit, [în] Cel care supune pe poporul meu sub mine.
3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui sau fiul omului că îl socotești pe el?
4. Omul [întru] deșertăciune s-a asemănat, [iar] zilele lui ca umbra trec.
5. Doamne, pleacă cerurile Tale și Te coboară! Atinge munții și vor fumega!
6. Fulgeră fulger și îi vei risipi pe ei! Trimite săgețile Tale și îi vei tulbura pe ei!
7. Trimite mâna Ta dintru înălțime! Scoate-mă și mă izbăvește din apele cele multe, din mâna fiilor celor străini,
8. a căror gură a vorbit [întru] deșertăciune și dreapta lor [este] dreaptă a nedreptății!
9. Dumnezeu[le], cântare nouă Îți voi cânta Ție, în psaltirion cu zece coarde Îți voi cânta Ție,
10. Celui care dă mântuire împăraților, Celui care răscumpără pe David, robul Lui, din sabie rea[!]
11. Izbăvește-mă și mă scoate din mâna fiilor străini, a căror gură a vorbit [întru] deșertăciune și dreapta lor [este] dreaptă a nedreptății!
12. Ai căror fii [sunt] ca pârgile noi [ὡς νεόφυτα ἡδρυμμένα], [crescute] în tinerețea lor, [și] fiicele lor [sunt] înfrumusețate și împodobite ca asemănarea templului.
13. Cămările lor [sunt] pline, vărsându-se din una într-alta. Oile lor [sunt] rodnice, umplând [toate] în ieșirile lor.
14. Boii lor [sunt] grași. Nu este căzătură de gard, nici trecătoare, nici strigare în lărgimile lor.
15. [Ei] au fericit poporul la care este [sunt] acestea. [Dar] fericit [este] poporul, căruia Domnul [este] Dumnezeul lui.