Cântări, cap. 1, cf. LXX

1. Cântarea lui Moisis, [care se află] în [cartea] Ieșirea. Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit. [Și] pe cal și pe călăreț i-a aruncat întru mare.

2. Ajutor și apărător s-a făcut mie întru mântuire. Acesta [este] Dumnezeul meu și-L voi preaslăvi pe El, Dumnezeul tatălui meu și-L voi înălța pe El.

3. Domnul zdrobește războaiele [Κύριος συντρίβων πολέμους]. Domnul [este] numele Lui.

4. Carele de război ale lui Farao [Φαραώ] și puterea lui [le]-a aruncat întru mare, pe călăreții cei aleși [și] pe căpetenii [τριστάτας] i-a scufundat în Marea Roșie.

5. [În] mare i-a acoperit pe ei [și] s-au scufundat întru adânc ca piatra.

6. Dreapta Ta, Doamne, S-a preaslăvit în[tru] tărie, mâna Ta cea dreaptă, Doamne, i-a rupt pe vrăjmași

7. și [întru] mulțimea slavei Tale i-ai zdrobit pe cei potrivnici! Trimis-ai urgia Ta și i-ai mistuit pe ei ca pe o miriște [καὶ κατέφαγεν αὐτοὺς ὡς καλάμην].

8. Și prin Duhul mâniei Tale [καὶ διὰ Πνεύματος τοῦ θυμοῦ Σου] au trecut apele. Întăritu-s-a[u] ca zidul apele, întăritu-s-a[u] valurile în mijlocul mării

9. [și] vrăjmașul a zis: „Urmărindu-i îi voi prinde [și] voi împărți prăzile [lor și] îmi voi îndestula sufletul meu, îi voi ucide [cu] sabia mea [și] voi domni cu mâna mea”.

10. Trimis-ai Duhul Tău [și] i-a acoperit pe ei marea, [căci] au coborât ca plumbul în apă foarte mare.

11. Cine [este] asemenea Ție în[tre] dumnezei, Doamne? Cine [este] asemenea Ție preaslăvit în[tru] Sfinți, minunat în[tru] slave [θαυμαστὸς ἐν δόξαις][1], făcând minuni?

12. Întins-ai dreapta Ta și pământul i-a înghițit pe ei.

13. Călăuzit-ai [cu] dreptatea Ta poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat, [și] l-ai mângâiat [cu] tăria Ta întru locuința cea sfântă a Ta [παρεκάλεσας τῇ ἰσχύι Σου εἰς κατάλυμα ἅγιόν Σου].

14. Auzit-au neamurile și s-au urgisit [ὠργίσθησαν], chinuri au luat cei care locuiesc [cu] filistiimii [Φυλιστιιμ].

15. Atunci s-au grăbit ighemonii [ἡγεμόνες]/ conducătorii Edomului și pe arhonții [ἄρχοντες]/ pe conducătorii moabiților i-a cuprins tremurul pe ei [și] s-au topit toți locuitorii Hanaanului.

16. Să cadă peste ei frică și tremur. Măreția brațului Tău să-i împietrească! Până are să treacă poporul Tău, Doamne, până are să treacă poporul Tău, acesta pe care l-ai dobândit.

17. Călăuzindu-i, sădește-i pe ei întru muntele moștenirii Tale, întru locașul Tău pregătit, pe care l-ai lucrat, Doamne! [În] locașul cel sfințit [al Tău], Doamne, pe care l-au pregătit mâinile Tale,

18. Domnul împărățind [întru] veac și [în] veac și încă.

19. Că[ci] a intrat calul lui Farao, împreună cu carele de război și călăreții întru mare și Domnul a adus peste ei apa mării, iar fiii lui Israil au mers peste uscat în mijlocul mării [ἐπορεύθησαν διὰ ξηρᾶς ἐν μέσῳ τῆς θαλάσσης].


[1] Sintagma „θαυμαστὸς ἐν δόξαις [minunat în(tru) slave]” este unică în LXX, ea regăsindu-se numai în Ieș. 15, 11 și se repetă aici, în Cântări 1, 11.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *