1. Cântarea lui Moisis, [care se află] în [cartea] Ieșirea. Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit. [Și] pe cal și pe călăreț i-a aruncat întru mare.
2. Ajutor și apărător s-a făcut mie întru mântuire. Acesta [este] Dumnezeul meu și-L voi preaslăvi pe El, Dumnezeul tatălui meu și-L voi înălța pe El.
3. Domnul zdrobește războaiele [Κύριος συντρίβων πολέμους]. Domnul [este] numele Lui.
4. Carele de război ale lui Farao [Φαραώ] și puterea lui [le]-a aruncat întru mare, pe călăreții cei aleși [și] pe căpetenii [τριστάτας] i-a scufundat în Marea Roșie.
5. [În] mare i-a acoperit pe ei [și] s-au scufundat întru adânc ca piatra.
6. Dreapta Ta, Doamne, S-a preaslăvit în[tru] tărie, mâna Ta cea dreaptă, Doamne, i-a rupt pe vrăjmași
7. și [întru] mulțimea slavei Tale i-ai zdrobit pe cei potrivnici! Trimis-ai urgia Ta și i-ai mistuit pe ei ca pe o miriște [καὶ κατέφαγεν αὐτοὺς ὡς καλάμην].
8. Și prin Duhul mâniei Tale [καὶ διὰ Πνεύματος τοῦ θυμοῦ Σου] au trecut apele. Întăritu-s-a[u] ca zidul apele, întăritu-s-a[u] valurile în mijlocul mării
9. [și] vrăjmașul a zis: „Urmărindu-i îi voi prinde [și] voi împărți prăzile [lor și] îmi voi îndestula sufletul meu, îi voi ucide [cu] sabia mea [și] voi domni cu mâna mea”.
10. Trimis-ai Duhul Tău [și] i-a acoperit pe ei marea, [căci] au coborât ca plumbul în apă foarte mare.
11. Cine [este] asemenea Ție în[tre] dumnezei, Doamne? Cine [este] asemenea Ție preaslăvit în[tru] Sfinți, minunat în[tru] slave [θαυμαστὸς ἐν δόξαις][1], făcând minuni?
12. Întins-ai dreapta Ta și pământul i-a înghițit pe ei.
13. Călăuzit-ai [cu] dreptatea Ta poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat, [și] l-ai mângâiat [cu] tăria Ta întru locuința cea sfântă a Ta [παρεκάλεσας τῇ ἰσχύι Σου εἰς κατάλυμα ἅγιόν Σου].
14. Auzit-au neamurile și s-au urgisit [ὠργίσθησαν], chinuri au luat cei care locuiesc [cu] filistiimii [Φυλιστιιμ].
15. Atunci s-au grăbit ighemonii [ἡγεμόνες]/ conducătorii Edomului și pe arhonții [ἄρχοντες]/ pe conducătorii moabiților i-a cuprins tremurul pe ei [și] s-au topit toți locuitorii Hanaanului.
16. Să cadă peste ei frică și tremur. Măreția brațului Tău să-i împietrească! Până are să treacă poporul Tău, Doamne, până are să treacă poporul Tău, acesta pe care l-ai dobândit.
17. Călăuzindu-i, sădește-i pe ei întru muntele moștenirii Tale, întru locașul Tău pregătit, pe care l-ai lucrat, Doamne! [În] locașul cel sfințit [al Tău], Doamne, pe care l-au pregătit mâinile Tale,
18. Domnul împărățind [întru] veac și [în] veac și încă.
19. Că[ci] a intrat calul lui Farao, împreună cu carele de război și călăreții întru mare și Domnul a adus peste ei apa mării, iar fiii lui Israil au mers peste uscat în mijlocul mării [ἐπορεύθησαν διὰ ξηρᾶς ἐν μέσῳ τῆς θαλάσσης].
[1] Sintagma „θαυμαστὸς ἐν δόξαις [minunat în(tru) slave]” este unică în LXX, ea regăsindu-se numai în Ieș. 15, 11 și se repetă aici, în Cântări 1, 11.