În timpul mesei am ascultat, parțial, interviul de aici cu Părintele Profesor Daniel Benga și…mi-am dat seama că eu am două răspunsuri diferite de ale dumnealui. Și nu pentru că vreau să fiu „diferit” de el, ci pentru că așa stau lucrurile.

Primul dintre ele este despre revelația dumnezeiască. Răspunsul său a fost că revelația dumnezeiască s-a încheiat odată cu scrierea Noului Testament (min. 12). Că revelația dumnezeiască s-a terminat odată cu terminarea Scripturii, pentru că Dumnezeu S-a revelat numai celor din Scriptură. Răspunsul său e de manual. Din manuale de Dogmatică, adesea calchiate după cele romano-catolice și protestante.

Pentru că răspunsul ortodox la această problemă e acesta: Dumnezeu S-a revelat, Se revelează și Se va revela pe Sine Sfinților Lui, nu numai aici, în această viață, ci și veșnic. Și El spune fiecăruia dintre ei ceea ce dorește. Iar a spune că revelația S-a terminat odată cu Scriptura înseamnă a-i nega pe toți Sfinții Bisericii. Pentru că toți au avut revelații dumnezeiești în viața lor.

Părintele Benga a vrut însă să spună altceva…dar a spus un neadevăr. El dorea să spună că în persoana și în propovăduirea Domnului, noi avem toată revelația/ cunoașterea mântuitoare de care avem nevoie. Dar nu că revelația dumnezeiască s-a încheiat odată cu Noul Testament. Pentru că El Se revelează continuu.

Fiind întrebat cui îi aparține sintagma „crede și nu cerceta”, Benga a spus că ea este o expresie totalitaristă [min. 22], comunistă.

Însă sintagma e una patristică, dar decontextualizată, pe care comuniștii au folosit-o contrar sensului ei inițial.  Eu am găsit-o la Sfântul Grigorios Teologul și la Sfântul Augustinus de Hippo și la amândoi într-un context triadologic. Și ei spuneau, pe drept cuvânt, că trebuie să credem că Dumnezeu este în trei persoane, că El e Tată și Fiu și Sfânt Duh, dar că nu trebuie să cercetăm modul în care sunt persoanele dumnezeiești, pentru că acesta nu ne-a fost revelat. După cum putem spune, trebuie să credem că Maica lui Dumnezeu este Pururea Fecioară, dar că nu trebuie să cercetăm cum a putut să rămână Fecioară, dacă ea a născut.

Mai pe scurt, există dogme ale credinței noastre care trebuie crezute așa după cum ni le-a revelat Dumnezeu prin Biserica Sa și pe care nu trebuie să le cercetăm în mod curios și infatuat, pentru că nu ajungem la niciun rezultat bun. Însă există și dogme ale credinței noastre care trebuie mereu aprofundate, după cum trebuie să aprofundăm continuu cuvintele și minunile Lui, pentru că în ele constă conținutul credinței noastre. Căci unele din dogmele credinței nu trebuie cercetate, dar altele da. Însă toată învățătura Bisericii trebuie crezută și acceptată.

De aici, prin decontextualizare, comuniștii au ajuns la ideea că credința este o credulitate neștiințifică, pentru că ei priveau totul printr-o lentilă a materialismului științific.

Did you like this? Share it: