Cântări, cap. 7, cf. LXX

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26. Rugăciunea lui Azarias. Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preaslăvit [este] numele Tău întru veci!

27. Că drept ești [Tu] în toate pe care ni le-ai făcut nouă și toate lucrurile Tale [sunt] adevărate și drepte [sunt] căile Tale și toate judecățile Tale [sunt] adevărate.

28. Și judecăți ale adevărului le-ai făcut, după toate pe care le-ai adus asupra noastră, și peste cetatea cea sfântă, cea a părinților noștri, Ierusalimul. Că în adevăr și [în] judecată le-ai adus peste acestea, totul [fiind] pentru păcatele noastre.

29. Că am păcătuit și am făcut fărădelege [ca] să ne depărtăm de la Tine și am greșit în[tru] toate și poruncile Tale nu le-am ascultat,

30. nici [nu] le-am păzit, nici [nu] le-am făcut precum ne-ai poruncit nouă, ca bine să ne fie nouă [ἵνα εὖ ἡμῖν γένηται].

31. Și toate câte le-ai adus peste noi și toate câte le-ai făcut nouă, în judecată adevărată le-ai făcut.

32. Și ne-ai dat pe noi întru mâinile vrăjmașilor [noștri] celor fără de lege, ale celor mai mari vrăjmași apostați [ἐχθίστων ἀποστατῶν] și împăratului celui nedrept și celui mai rău de pe tot pământul.

33. Și acum nu ne este nouă să deschidem gura, [căci] rușine și ocară s-a făcut robilor Tăi și celor care se închină Ție.

34. Așadar, să nu ne dai pe noi, [până] întru sfârșit, pentru numele Tău și să nu lepezi făgăduința Ta!

35. Și să nu depărtezi mila Ta de la noi, pentru Avraam, cel iubit de Tine și pentru Isaac, robul Tău și [pentru] Israil, cel sfânt al Tău!

36. [Pentru] câte ai grăit către ei, spunând [că vrei] să înmulțești sămânța lor ca stelele cerului și ca nisipul cel de la marginea mării.

37. Că[ci], Stăpâne, ne-am micșorat de la toate neamurile și astăzi suntem smeriți în tot pământul pentru păcatele noastre.

38. Și nu este în vremea aceasta arhon/ conducător și Profet și igumenos/ povățuitor, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâiere, nici loc [unde] să aducem roadă înaintea Ta și să aflăm milă.

39. Dar în suflet zdrobit și [în] duh smerit să fim primiți [de Tine], ca în arderi de tot de berbeci și de tauri și ca în zeci de mii de miei grași.

40. Așa să fie astăzi jertfa noastră înaintea Ta și să se desăvârșească după Tine [καὶ ἐκτελέσαι ὄπισθέν Σου], că nu este rușine [pentru] cei care s-au încrezut în Tine.

41. Și acum, [pe Tine] Te urmăm în/ din toată inima [noastră] și ne temem de Tine și căutăm fața Ta. [De aceea], să nu ne faci pe noi de rușine,

42. ci fă cu noi după bunătatea Ta și după mulțimea milei Tale!

43. Și ne izbăvește pe noi după minunile Tale și dă slavă numelui Tău, Doamne!

44. Și să se întoarcă înapoi toți cei care arată cele rele robilor Tăi și să se facă de rușine, [să fie lipsiți] de toată puterea și stăpânirea și tăria lor să se zdrobească.

45. Și să cunoască [cu toții] că Tu ești Domnul, singurul Dumnezeu și [ești] slăvit în toată lumea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *