Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Sinod tâlhăresc?

Sinodul de la Efesos, din 449, care a fost unul monofizit, a fost condamnat de către Biserică și numit drept latrocinium, adică tâlhăresc/ banditesc. Pentru că, pe nesimțite, a vrut să schimbe învățătura Bisericii la nivel sinodal.

De la această sintagmă, în ianuarie 2016, cineva a creat la nivel online blogul Sinodul Tâlhăresc, având ca subtitlu: Sinodul Pan-Ortodox din Creta 16-27 iunie 2016. Și înainte și după Sfântul și Marele Sinod din Creta, pe acest blog extremist ortodox au apărut articole care prezintă Sinodul din Creta drept unul „eretic”.

Care sunt motivele pe care le invocă blogul extremist, care nu are nicio transparență, adică nu e asumat de nimeni?

Primul articol de pe blog este preluat de pe Basilica, fără să indice sursa. E din 22 ianuarie 2016 pe Basilica și a fost preluat pe 23 ianuarie, a doua zi. Adică e vorba despre ce s-a stabilit la Sinaxa Întâistătorilor Bisericii de la Chambésy. E singurul articol din ianuarie 2016.

În februarie 2016 s-au publicat 6 articole pe blogul extremist, toate fiind preluări, date oficiale sau luări de poziție ale unor Ierarhi. În martie 2016 sunt alte 4 preluări, în prim-plan fiind PS Longhin Jar, care se dezice de Sinod. În aprilie 2016 a preluat 11 articole. Pentru că autorii blogului, după cum se pare, nu le au cu scrisul.

ÎPS Serafimos de Pireu pune întrebări. Prof. Dimitrios Tselenghidis are obiecții față de texte. Întrebările și obiecțiile sunt normale și constructive dacă sunt sincere. Înainte ca să se petreacă Sinodul, PS Longhin Jar consideră Sinodul „un sobor al fărădelegii, care va aduce dezbinare în Biserică”. O afirmație pripită. Pentru că lucrurile se judecă la final, față în față cu textele sinodale și nu ante-factum.

Acum, post-factum, lucrurile arată astfel: Sinodul din Creta a adus unitate în Biserică, iar focarele de extremism sunt aceleași. Nu s-a smintit nimeni din cauza Sinodului. Dar Biserica, care avea nevoie de hotărârile lui, a început să inițieze proiecte ample. Primul dintre ele este acela al autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, care va fi acordată de Patriarhia Ecumenică, ca și Bisericii Ortodoxe a Poloniei.

Părintele Mihai Valica vorbește despre „legătura” dintre masonerie și Sinodul Bisericii…l-am auzit vorbind și după Sinod, într-o predică la nivel online, iar disprețul său față de membrii Sinodului Bisericii noastre, care au fost în Creta, nu mi se pare deloc în regulă. Adică deloc preoțesc.

L-au inclus în blog și pe Părintele Iustin Pîrvu, cu un transcript din 2009, pentru ca să ne spună că nici el „nu a fost de acord” cu Sinodul. El nu a fost de acord cu multe…și pepiniera de extremiști, care s-a format în jurul lui sau datorită lui, e o moștenire neagră lăsată Bisericii noastre. Și asta ne arată că nu a fost un om al teologiei, ci al fricilor puerile. Pentru că nu de cipuri trebuia să se ocupe și nu datorită lor trebuia să fie „remarcat”, ci datorită unei teologii profunde și ample.

În luna mai, pe blogul extremist, au apărut cele mai multe articole. Toate preluate. ÎPS Ieroteos Vlahos și-a exprimat punctele de vedere înainte de Sinod, a fost la Sinod, a mărturisit că nu a semnat un act, dacă îmi aduc bine aminte, și ce a avut de spus, a spus acolo, la Sinod. Însă a participat la Sinod! Dacă Sinodul e „tâlhăresc”, atunci a făcut parte din el.

Nu știu dacă ÎPS Serafimos al Pireului a fost la Sinod. Părerile sale extremiste erau cunoscute însă în spațiul românesc de mai mult timp, datorită unui extremist român din subordinea sa.

Ce înseamnă extremist ortodox pentru mine? Un cleric, un monah sau un mirean ortodox, cu sau fără studii teologice, care consideră drept cele mai importante lucruri ale Bisericii doar câteva probleme teologice, unele din ele fals-teologice, și doar despre ele discută și nu consideră că e nevoie să vorbim despre orice lucru teologic din istoria și viața Bisericii. Extremistul este cel care se rezumă la câteva…în loc de toate problemele Bisericii. Și care spune ce nu e bine sau ce nu pare a fi bine după mintea lui, dar care nu pune osul la bătaie, ca să ajute Biserica în mod efectiv.

Pentru că extremistul doar privește critic Biserica vie, se desparte de ea interior și o privește de la distanță, dar nu face nimic concret pentru ea. În afară de mult zgomot

Părintele Macarie de la Mănăstirea Oituz își manifesta „îngrijorarea” cu privire la Sinod. Pe 17 iunie 2016. După Sinod nu mai vrea să îl pomenească pe Ierarhul său. Pe 29 mai 2016, blogul publică scrisoarea unor monahi către ÎPS Teofan al Moldovei. Ierom. Ștefan Nuțescu traduce textul lui Hristu K. Livanos, intitulat: Vai vouă, ecumeniști fățarnici!

Pentru că frica fundamentală, dar falsă a extremiștilor ortodocși  a fost aceea că Sinodul „va canoniza” ecumenismul. Adică dialogul teologic cu alte confesiuni. Ca și când Biserica, de două milenii, nu vorbește cu celelalte confesiuni, ci tace mâlc.

Însă asta spune multe despre extremiștii noștri: că sunt niște oameni închiși în ei înșiși, care nu comunică în mod real nici cu alți ortodocși, nici cu alții de alte confesiuni, dar care se cred singurii trăitori ai credinței ortodoxe.

Numai că, credința ta e reală și vie când te mântuiește pe tine și îi mântuiește și pe alții. Iar ca să îi mântuiască pe alții, trebuie să știi să o prezinți în mod plăcut, cuceritor altora, pentru ca să se îndrăgostească de ea.

Revista Atitudini, apărută sub îngrijirea Părintelui Iustin Pârvu, ne prezintă frica fundamentală încă din titlu: „Cine aprobă sinodul din Creta, aprobă implicit ecumenismul!” Adică Sinodul din Creta, după Atitudini, „a aprobat” dialogul, pentru că până acum Biserica „nu a dialogat”, ci „a stat speriată, într-un colț”.

Alături de insultele la adresa Sinodului, apar și hotărârile Sinodului. Ba, cu emfază, ne sunt prezentați și cei care nu au semnat un document. Însă au participat la Sinod și le-au semnat pe celelalte. Iar dacă le-au semnat, atunci, potrivit extremismului, și ei sunt „tâlhari”. Pentru că blogul de față îi consideră „tâlhari”, adică „falsificatori” ai credinței noastre, pe toți participanții Sinodului. Așa că cei 8, lăudați că nu au semnat un act sinodal, sunt și ei „bandiți”, potrivit blogului extremist, pentru că au participat la Sinod și le-au semnat pe celelalte.

Cele mai multe articole sunt din iunie 2016, pentru că atunci a fost Sinodul. Injuriile la adresa unuia sau a altuia sunt la vedere. ÎPS Ieroteos Vlahos e „bun”, pentru că a zis „de rău” de Sinod, dar a fost prezent la Sinod. I se trece cu vederea prezența, pentru că nu a semnat un act. Care? Cel care prezintă frica falsă a extremiștilor români: Relațiile Bisericii cu restul lumii creștine. Pentru că ei nu vor să-i convingă pe eterodocși, ci îi exclud pur și simplu.

Pe 19 iunie 2016, se preia pe blog articolul de aici, dar titlul articolului este: „Sinod tot mai tâlhăresc…mai ales prin rugăciunile papei Francisc”. Ce făcuse Papa Franciscus? Îndemnase la rugăciune pentru Sinodul ortodox. Însă articolul de față e unul de creație proprie. E al extremistului care compune blogul. Și nivelul lui intelectual…se vede din formulări. Dau exemplu: „Ca să fie mai clar pentru tot naivul ortodox, ce-și mai pune speranțele în niște ierarhi puși de oameni, iar nu de Dumnezeu, se arată de la o zi la alta cine stă în spatele acestui sinod și care este scopul său”.

Comentariul aduce cu formulările semidocte ale lui Saccsiv, existente în multe dintre „articolele” sale. Adică, după ce preia articolul, spune și el trei cuvinte personale. Și acelea „îl reprezintă”. Acelea spun totul despre „larga” lui respirație mentală.

Pe 17 iunie 2017, Pr. Dr. Ciprian-Ioan Staicu își dorea ca Biserica Ortodoxă Română să nu participe la Sinodul din Creta, pentru că acolo va avea loc „o trădare extremă”. Pe 28 iunie, același, spune că în Creta s-a produs „o mare apostazie”.

Pe mine mă uimește vehemența lui Staicu, a lui Valica, a lui Vulcănescu, a altora ca ei…pentru că ea vine pe fondul lipsei lor de operă. De muncă efectivă în spațiul teologiei.

Vehement, la o adică, poate să fie cineva care se ocupă profund cu teologia, care scrie teologie, care e în stare să explice ce e bine și ce e rău dintr-un text și nu cei care n-au nimic de spus. Oameni foarte erudiți în domeniul teologic pot fi vehemenți, iar nu oricine. Adică vehemența lor are altceva în spate decât dorul după teologia Bisericii.

Pentru că, dacă s-ar fi ocupat cu teologia, ar fi văzut, spre exemplu, că nu avem Scriptură tradusă critic din limba greacă, că nu avem o colecție, de sute de cărți, a Sfinților Părinți și o folosim pe cea a romano-catolicilor, că nu avem cărțile de cult traduse acrivic după limba greacă etc. Iar Vulcănescu și Staicu spun că au învățat limba greacă…

Pe mine m-ar fi convins nu vehemența lor față de Sinod, ci vreo câteva zeci de traduceri patristice emanate de la ei. Pe mine asta m-ar fi convins. Să vedem însă când se lasă de extremism și se apucă de teologie.

În iulie și în august, extremismul a continuat pe blogul cu pricina.

Extremiștii Sfântului Munte Athos, care nu acceptă Sinodul, s-au pus și ei pe o listă. Sper să fie autentică. Și dacă e autentică, înseamnă că Athosul are aceleași probleme ca și noi și nu trăiește în pace, în isihie profundă.

Cei care nu acceptă Sinodul, mai pe scurt, sunt oameni care nu au de-a face cu el. Și nici cu viața Bisericii. Ei nu iau decizii importante în Biserică, ci sunt pe post de sperietori de ciori. Din păcate: ciori imaginare. Pentru că ei îi sperie pe oameni tocmai cu ceea ce Biserica are mai de preț: cu dialogul și mărturia ei.

Dialogul nu face rău nimănui, ci îi convinge pe oameni că suntem deschiși spre alții. Iar în cadrul dialogului onest, sincer cu alții, se mărturisește credința noastră. Cine fuge de „ecumenism”, adică de dialogul cu alții, fuge de înțelegerea de sine, iar cine crede că Biserica, în mileniul al 3-lea, trebuie închisă în case și în Mănăstiri, nu e realist. Pentru că Biserica e în centrul lumii și noi trebuie să arătăm cât de sfinte și de importante sunt toate cele ale ei: de la teologie până la slujbe, de la modul ei de a fi și până la Sfinții ei, de la rolul ei în lume și până la consecințele ei ultime asupra întregii creații.

Așadar, Sfântul și Marele Sinod din Creta nu a fost unul „tâlhăresc”, pentru că pe el l-a pregătit întreaga Biserică și la el au participat 10 din 14 Biserici autocefale și autonome ortodoxe. Textele sunt la îndemâna tuturor, ele se pot citi și aprofunda. A dezinforma pe tema lor e un gest de răutate neavenită. Iar blogul extremist de care m-am ocupat în acest articol e un gest de răutate oarbă, care nu zidește pe nimeni, ci doar isterizează. Și ca el mai sunt și altele, care mestecă bârfe, frici, halucinații religioase, dar nu adevăruri.

Did you like this? Share it:

Previous

Antim Ivireanul: avangarda literară a Paradisului [4]

Next

Cântări, cap. 7, cf. LXX

25 Comments

  1. Romeo D.

    Parinte Dorin,dati-mi voie sa cred ca pentru dumneavoastra are mai mare importanta cum gandeste un om decat numele lui. M-am semnat cu numele meu de botez,parinte! Nu stiu de ce nu va este suficient si de ce credeti ca-mi ascund identitatea. M-am prezentat cu identitatea in care ma prezint in fata lui Dumnezeu cand ma
    impartasesc! Pentru Hristos este suficient! Ma iertati!

    Aveti adresa mea de e-mail si avand convingerea ca am ce invata de la dumneavoastra,putem comunica si desigur ca va
    pot spune mai multe despre mine.

    Parinte, bineinteles ca am probleme duhovnicesti si nevoie de vindecare in spitalul duhovnicesc care este Biserica . Dar va rog sa paziti constiinta aproapelui,fiindca spun Sfintii Parinti ca pazirea constiintei aproapelui naste smerita-cugetare. Cred ca acesta ar putea fi un indemn de care trebuie tinut cont in orice discutie in care se aduna doi sau
    mai multi in numele lui Hristos,fie la un sinod, fie intr-un cadru in care ne aflam noi acum. Pentru ca harul vine in inimile smerite si fara har roadele oricarei discutii sau adunari nu sunt duhovnicesti. Pot fi umaniste dar nu duhovnicesti.
    Exista om trupesc,om sufletesc si om duhovnicesc. Pe omul duhovnicesc nu-l judeca nimeni dar omul duhovnicesc pe toate le judeca.

    Pe Parintele Iustin Parvu,la care v-ati referit in articol si comentarii, l-am cunoscut din mila lui Dumnezeu personal, a fost pentru si pentru mine ca si pentru multi altii un om duhovnicesc chiar daca si eu am fost adanc tulburat de campania anti-cip. Il rog sa ma ierte si sa ne  acopere cu rugaciunile sale. Ma doare si pe mine ca ati afirmat ca Parintele Iustin nu a fost un om al teologiei. Eu am invatat ca teologia inseamna vederea lui Dumnezeu si ca fara Cruce nu exista teologie. ”Da sange si ia Duh”. Teologia si suferinta sunt strans legate. Dogma si morala crestina la fel. Nu putem vorbi
    de ortodoxie fara ortopraxie si invers. Hristos n-a venit ca sa inlature suferinta,ci sa umple suferinta de prezenta Lui ! Mare este taina care s-a lucrat in temnitele comuniste prin jertfele aduse de fiii neamului nostru.

    Eu cred ca Parintele Iustin a primit cununa marturisitorilor si se afla acum in ceata dreptilor.Parinte Iustin,roaga-te pentru noi! Parinte,beneficiem de aceste jertfe din plin chiar daca uneori nu ne dam seama de aceasta. Sa nu-i
    uitam pe fratii nostri romani care in prigoana comunista au umplut cerul de sfinti si care se roaga acum pentru noi!

    A aparut un comunicat al Manastirii Petru Voda care exprima ,in duhul Sfintei Predanii si a Parintelui Iustin,pozitia
    manastirii fata de manifestarile extreme prilejuite de documentele semnate la
    Creta.  Sa stiti ca personal,intotdeauna am cautat calea imparateasca,cale pe care am incercat sa o tin si in furtuna
    dezlantuita de campania anti-cip.

    Parinte,ati mai scris intr-un raspuns ca multora li se pare suspect interviul in care parintele Staniloae condamna
    ecumenismul. Va rog sa ma lamuriti ce ati vrut sa spuneti pentru ca mi se pare o afirmatie care poate produce ingrijorari. Sa ne ajute Dumnezeu si Maica Domnului!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Romeo,

      pentru mine sunt importante, deopotrivă, tot ceea ce îl caracterizează pe un om ca fiind credincios. Mă interesează cum trăiește, ce citește, cum gândește, cum se roagă, cum merge pe drum, ce nume are, cum își respectă identitatea eclesială…După cum și pe dumneavoastră vă interesează foarte multe lucruri despre mine, ca eu să vi le spun direct, pentru că vă e lene să citiți miile de pagini scrise de mine pe Teologie pentru azi, prin care ați fi putut înțelege foarte multe lucruri despre mine.

      Păzim în mod autentic conștiința aproapelui…dacă îl avem în ascultarea noastră directă, duhovnicească. Păzirea ei se face în relația directă dintre Părinte și ucenic. Așa, în relație cu toată lumea, trebuie mai degrabă să nu îi smintim, prin aceea de a le spune minciuni în loc de adevăruri.

      Pe mine, spre exemplu, toți extremiștii care au scris sub articolul de față m-au smintit. De ce? Pentru că au vrut să îmi vâre în suflet jumătăți de adevăruri, minciuni, manipulări, fricile lor, care nu îmi aparțin. Numai că eu lupt interior cu smintelile de la oameni, ca și cu cele de la demoni. Adică nu le primesc.

      Eu primesc doar lucrurile verificate, lucrurile autentice, lucrurile spuse cu calm și cu înțelepciune de cineva, care se probează, și nu fraze rupte din context, diversiuni de tot felul, tulburări interioare.

      Mă bucur că l-ați cunoscut pe Părintele Iustin Pârvu! Dar eu vă povățuiesc: să nu îi urmați erorile! Adică frica lui de cipurile din cardurile bancare și din cele de sănătate, de Uniunea Europeană, de discuțiile cu alte confesiuni, aversiunea lui față de Sfântul Sinod al Bisericii noastre și nici să nu îl urmați în reveriile sale legionare. Dar să îl urmați în suferințele lui cele multe, în viața lui monahală, în dorința lui de a sta cu diverși oameni de vorbă și de a le sluji.

      Așa să faceți: mereu să căutați calea de mijloc! Adică să aveți înțelepciunea de a vedea și binele și răul din oameni și să nu îi idealizați pe oameni. Pentru că și Sfinții au scăderile lor…dar noi trebuie să îi iubim pentru marea lor sfințenie și teologie și pentru sinceritatea lor fără de margini în relația cu Dumnezeu și cu oamenii.

      Interviul în care Părintele Stăniloae…ar fi spus că „ecumenismul e o mare erezie” e socotit de mulți teologi români ca fiind neautentic. Adică o falsificare a ceea ce el a spus. Pentru că Părintele Stăniloae a fost „ecumenist” toată viața lui. Adică în dialog cu toate confesiunile creștine eterodoxe.

      Să vă bucurați întru toate, domnul meu! Praznic frumos!

      • Ioan

         „Doamne ajută, Părinte Dorin!Nu comentez aici problema sinodului, pentru că, după cum se vede din dezbaterile cu cei anti-sinod, nu iese nimic, pentru că ei doar vor să fie auziți, nu să și asculte.Mă opresc și eu la comentariul despre Părintele Iustin. Într-adevăr, atunci când nu cunoști o persoană, e ușor să judeci, însă cunoașterea ei poate aduce o recalculare a poziției față de aceasta. Din puținele mele întâlniri cu el, pot mărturisi că a fost cu adevărat un om al duhului. Am văzut și am auzit mărturii despre minuni mari pe care Dumnezeu le-a lucrat prin el atât în viață, cât și după moarte. Cert e că nu e nimeni infailibil (între muritori, doar Papa e), însă a afirma că nu a fost un om al teologiei este prea mult. Într-adevăr, subiectul cu cipurile este unul pe care nici eu nu reușesc să-l diger, dar despre asta a scris și Sfântul Paisie (și Sfântul Porfirie, dar cartea lui nu mi-a căzut în mână) și pe el nu cred că l-am putea acuza de vreo nălucire extremistă. Cred că e mai degrabă neputința mea de a înțelege, decât rătăcirea unui sfânt. De multe ori m-am întrebat ce e cu ceata aia de zăluzi care se adunase în jurul Părintelui Iustin și cum de îi primea, dar am aflat ulterior că primea pe oricine, indiferent de starea lui. Și puțini sunt cei care au reușit să ducă mai departe lucrarea părintelui cu discernământ. Că apar diverse opinii în publicații care se pun sub umbra cuiva nu este normativ pentru a indica modul de gândire al unui om. Așa e, nu a fost un teolog în sensul academic pe care îl cunoaștem noi astăzi, nici nu știu dacă a cunoscut cu maximă exactitate toată teologia Sfinților Părinți, însă cu siguranță a fost un om al teologiei în sensul ei practic: „Teolog este cel ce se roagă şi cel ce se roagă este teolog”. Sunt unele lucruri duhovnicești pe care nu le înțelegem. Și eu, pentru un timp, am tratat cu maximă nesimțire un subiect care a fost amplu dezbătut într-o perioadă, până când Dumnezeu a hotărât că ajunge cât am hulit cele pe care El le-a mărit și mi-a arătat eroarea mea, cum altfel decât printr-o manifestare a dragostei Sale părintești? Cât despre celelalte erori de care îl acuzați pe Părintele Iustin, știți cum e… depinde cine îți livrează informația.

        • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

          Domnule Ioan,

          eu când vorbesc despre o persoană a Bisericii, vorbesc nu din auzite, nu pe bază de șușoteli, ci din ce spune și face ea!

          Iar extremismul Părintelui Iustin Pârvu a fost înregistrat video, audio, în scris…și mărturiile sunt la îndemâna tuturor. Adică e un fapt concret și pentru omul care nu l-a întâlnit niciodată…și va fi un fapt concret, cât timp oamenii vor vedea pozițiile sale înregistrate sau vor citi interviurile lui.

          Însă, cât timp a trăit Părintele Cleopa, nu l-am auzit vorbind niciodată despre cipuri, despre nu luați cardurile de sănătate și buletinele, nici despre vreo luptă cu Sinodul Bisericii, ci Cleopa își pierdea timpul cu Filocaliile, cu rugăciunea, cu citări îndelungi din Sfinții Părinți.

          După moartea lui, Iustin Pârvu a intrat în prim-planul Bisericii tocmai cu lucruri care n-au de-a face cu monahismul: cu frica față de Antihrist, cu sfârșitul lumii iminent, cu 666 introdus în cipuri, cu nevaccinarea, cu aversiunea față de Sinod.

          Mie mi-ar fi plăcut să se ocupe cu învățarea limbilor străine și cu traducerea și comentarea din Sfinții Părinți. Mi-ar fi plăcut să se ocupe cu teologia și nu cu vacarmul „eclesial”.

          Da, eu disting între monahii de la Mănăstirea Petru Vodă și extremiștii online care și-l revendică pe Iustin Pârvu. Numai că și anumiți monahi de la Petru Vodă (eu știu vreo trei, care s-au exprimat la televizor și în online) îl urmează în acest extremism pe fostul lor stareț.

          Așa că, dacă vorbim despre extremismul ortodox moldovean recent…el emană de la Iustin Pîrvu și nu de la vreo preoteasă sau de la vreun credincios mirean din Iași sau Suceava.

  2. Romeo D.

    Va multumesc pentru publicare si pentru corecturi !

  3. Constantin

    Parinte,In primul rand va multumesc pentru raspunsul civilizat si sper ca si eu la randul meu m-am mentinut in cel putin in limitele bunului simt. Din pacate nu pot sa replic sub raspunsul dumneavoastra(o fi din cauza site-ului care nu imi permite) asa ca o fac aici. In urma cu 2 zile a aparut un memoriu impotriva sinodului, memoriu semnat de o seama de preoti si mireni. Am postat si acolo cateva dintre obiectiile mele(nu mai intru in polemica cu dumneavoastra, dar eu nu am denuntat lipsa TUTUROR Episcopilor, ci modificarea Traditiei Bisericii, in sensul ca s-a refuzat votul Episcopilor PREZENTI; cred ca acum ati inteles). De ieri de cand am scris dur impotriva Ierarhiei romane si am si semnat documentul la care face referire IPS Teofan s-au intamplat multe ca da Domnul intr-un ceas ce nu a dat intr-o viata. Marturisesc ca nici eu nu am stiut ca se cere intreruperea pomenirii Ierarhului, ca nu semnam memoriul. Intre timp I.P.S. Teofan a publicat un comunicat prin care recunoaste ca erezii celelalte confesiuni si face precizari foarte importante privind sinodul din Creta. Cred ca dupa aceste precizari(pe care va indemn sa le cititi pe activenews) nici nu se pune problema nepomenirii IPS Teofan iar disputele referitoare la Sinod trebuie sa inceteze. In documentul de ieri pe care dupa acest comunicat l-am si sters(dar se poate gasi pe siteul promotorilor scrisorii catre Ierarh) eu am condamnat abaterile grave de la Traditia Ortodoxa pe care acest Sinod din Creta le-a proferat prin documentul de organizare. Comunicatul Sinodului mentioneaza clar ca” Ortodoxia nu este o federatie de Biserici”(semn ca Ierarhii mai intregi la minte si suflet au luptat pentru Ortodoxie) si a eliminat cuvantul “primat/primati” din textele Sinodale inlocuindu-l cu ‘Intaistatatori’. A ramas doar modul neortodox in care s-a votat(adica fara unanimitatea votului Episcopilor) din tot ce am reclamat eu cel putin. Pentru asta eu cred ca Sinodul Greciei ar trebui sa-i depuna pe Bartolomeu I si pe secretarul Zizioulas care au venit cu aceste inovatii dogmatice si eclesiologice de neacceptat. Dar asta este acum in batatura lor si sa nu ne preocupam noi de cum vor rezolva grecii. Au si ei Ierarhii lor care lupta ca si la noi, slava Domnului! Modul in care Ierarhii drept slavitori nu recunosc lucrarile Sinodului ca fiind pan-ortodoxe si nici alte ‘biserici’ este mare bucurie! In urma precizarilor facute de IPS Teofan, nu sunt de acord cu oprirea lui de la pomenire si nici n-am fost vreo clipa de acord cu aceasta tulburare in Biserica. Nu exista nicio baza canonica pentru asa ceva in acest moment. Comunicatul IPS Teofan inchide practic disputa referitoare la Sinodul din Creta, pentru ca atunci cand Mitropolitul Moldovei NU RECUNOASTE caracterul pan-ortodox al Sinodului si spune ca “un Sinod viitor trebuie sa analizeze si sa elimine orice erori ramase” inseamna ca nu a tradat Ortodoxia. Mai mult recunoaste ca erezii catolicismul si celelalte confesiuni si denunta ‘teoria ramurilor, pierderea unitatii’ etc! Ne ramane noua tuturor, sa comunicam Ierarhiei sa indrepte eroarea eclesiologica grava si sa restituiasca votul asa cum a fost in 2000 de ani de Ortodoxie(adica fiecare Episcop sa aiba votul lui). Dar asta deja este de durata, pentru viitorul Sinod. Si acum impreuna cu dumneavoastra si cu toti preotii, calugarii, teologii, mirenii adica pliroma sa vedem daca acesti luptatori infocati pentru ortodoxie vor publica mesajul Ierarhului. Ma tem insa ca precizarile mele pe care sunt sigur ca sfintia voastra le veti publica, nu au mai ajuns in pagina care s-a grabit sa publice condamnarile. Adica baietii astia cam sunt extremisti cum i-ati categorisit si publica doar raspunsurile care le convin. Ramane insa precizarea ca nu toti care avem obiectii suntem extremisti sau dorim sa facem tuburare in Biserica. Dar atunci cand esti de buna credinta trebuie sa admiti ca cererile tale au primit raspuns; in caz contrar te numesti fanatic. Va urez sa aveti sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului cu pace si va felicit pentru modul civilizat in care va comportati.Doamne ajuta!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Constantin,

      și eu vă mulțumesc, dacă bunul simț și civilizația primează în dumneavoastră! Pentru că, fără ele, ați văzut ce se întâmplă: vii la ÎPS Teofan al Moldovei, îl ei de mânecă…și îl tragi afară pentru „dialog”. Dar dialogul începe când ambele părți…vor să vorbească unul cu altul. Când unul vrea și altul nu vrea se numește nesimțire și trecere peste voia celuilalt.

      Am văzut memoriul către ÎPS Teofan Savu la Monica Fermo pe blog, l-am citit, am văzut și adiționalele, textele anexate, și efortul mi se pare hilar. Sincer și direct: e o acțiune juvenilă! După stil…pare a fi creația lui Mihai-Silviu Chirilă. Iar răspunsul dat de ÎPS Teofan nu mai necesită comentarii. E corect, e de bun simț, e direct, e realist.

      Ați ajuns la concluzia bună în ceea ce îl privește pe Mitropolitul Moldovei, adică aceea de a-l aprecia și a-l asculta. Aceeași poziție trebuie să o aveți față de toți sinodalii români care au fost în delegația Bisericii noastre pentru Creta. Ei s-au dus pentru Ortodoxie și nu pentru „vânzarea” ei.

      Repet ce am spus și altora: nu a existat Sinod Local și Ecumenic în Biserică în care să fii votat toți Episcopii ortodocși care existau la acea dată. Spre exemplu, Patriarhul Romei, la fiecare Sinod Ecumenic a fost reprezentat de trimiși ai lui și el nu a participat niciodată în 5 secole. Dar Sinoadele au fost Ecumenice! Au fost ale întregii Bisericii. Și Apusul, din câți Episcopi aveau, a avut câțiva reprezentați la Sinoadele Ecumenice și nu au venit toți, buluc, la Sinod.

      Așa că nici la Sinoadele de azi sau de mâine nu e nevoie să vină toți…ci trebuie să vină un număr reprezentativ pentru creștinătatea ortodoxă din ziua de azi.

      Da, eu disting între ultrași și oamenii care au nelămuriri. Extremiștii, ultrașii…îți dau în cap pentru ca „să fii de acord cu ei”. Oamenii cu nelămuriri, ca dumneavoastră, vin, întreabă, cumpănesc, mai judecă o dată lucrurile și nu aruncă copilul dimpreună cu apa și cu albia.

      Și eu vă doresc un praznic luminat, cu multă pace și binecuvântare, și multă sănătate! Numai bine!

  4. Romeo D.

    Vedeti,parinte… Spuneti ca mi-e lene sa citesc ! Asa…public! Ce-o fi asta ? Cleveteala,judecarea aproapelui,dispretuirea lui ? Sf.Marcu Ascetul spune ca lucrarea pocaintei sta in aceste trei fapte bune:curatirea gandurilor,rugaciunea neincetata si rabdarea necazurilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu nadajduiesc sa trec cu rabdare peste remarca dumneavoastra. Si acum,pentru ca ati spus ca va intereseaza ce citesc,am sa va spun,pe scurt, urmatoarele.Sa stiti parinte ca citesc.Prioritatile mele in lectura tin seama ca trebuie sa rascumpar vremea in aceste timpuri
    rele si o fac citind ca si dumneavoastra, carti scrise spre slava lui Dumnezeu.

    Nu stiu cat timp de pocainta imi mai da Dumnezeu. Cuv.Serafim Rose spunea mereu: “ Este mai
    tarziu decat credeti!”. Iau foarte in serios acest avertisment! Prioritatile tin seama si de ceea ce-am invatat de la Sf.Grigorie Palama si anume ca atunci cand cele zise de filozofi sau oamenii de stiinta se
    potrivesc cu cele zise de Sfintii Parinti,totusi exista o deosebire:primii o
    zic din parere de sine iar Parintii din vedere, avand mintea lui Hristos.

    Vazand CV-ul dumneavoastra,m-am bucurat foarte mult ca m-a invrednicit Dumnezeu sa citesc si din Sfinti Parinti pe care
    dumneavoastra i-ati aprofundat in studii de masterat si de doctorat: Sf.Marcu Ascetul si Sf.Simeon Noul Teolog. Si eu foarte
    des revin la scrierile lor.In fiecare post spre exemplu,recitesc cele 13 capete despre pocainta ale Sf.Marcu Ascetul. Tot de la Sf.Marcu Ascetul am primit o foarte folositoare invatatura cuprinsa și impotriva-cuvantare cu un scolastic. Referitor
    la cele 200 capete despre Legea duhovnieasca, mi-a folosit foarte mult capitolul despre Legea duhovniceasca din cartea IPS Ierotheos Vlachos: “Isihie si teologie.Calea tamaduirii omului in Biserica Ortodoxa.

    Doresc in acest punct sa va spun ca foarte mult am avut de invatat din scrierile IPS Ierotheos Vlachos si cred ca am citit
    toate cartile sfintiei sale traduse in limba romana. Prin intermediul acestor carti am putut veni in contact si cu teologia par.Ioannis Romanides.

    Par.Romanides a fost un foarte bun cunoscator al dialogului ecumenic,participand in calitate de reprezentant delegat al Bisericii Greciei,in comisiile de dialog cu catolicii,anglicanii,luteranii,ortodocsii orientali si cu evreii. Am invatat multe din cartile parintelui : “Teologia patristica” si “Dogmatica patristică ortodoxă: o expunere concisa”. De asemenea si din cartea lui Andrew Sopko:” Profetul ortodoxiei romeice.
    Teologia Parintelui Ioannis Romanides”.  Am in studiu si cartea IPS Ierotheos: Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis
    Romanidis. Vol. I .

    Acord incredere parerii IPS Ierotheos care vede o  problema teologica serioasa in urmatoarea exprimare dintr-un document oficial al Sinodului din Creta : ”Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică este comuniune dumnezeiesc-omenească după chipul Sfintei Treimi”. Aceasta definitie vine in contradictie cu dogma fundamentala a Traditiei Patristice care spune ca nu este nicio asemanare intre necreat si creat. Eu am senzatia ca aceasta definitie este in legatura cu personalismul care a fost amplu studiat in cartea lui Jean-Claude Larchet:Persoana
    si natura. Si ca veni vorba despre Jean Larchet,am citit mai de mult o carte care are legatura cu tema cunoasterii de sine si a atentiei la sine, cu diferentele dintre psihanaliza,psihologia analitica si duhovnicie.Este vorba
    despre cartea “Inconstientul spiritual sau Adancul nestiut al inimii”.

    Foarte buna in acest context si cartea Arhim. Zaharia: “Omul cel tainic al inimii”. Am citit foarte mult si din cartile Parintelui Sofronie. Desigur ca si cartea „Cuviosul Siluan Athonitul”.Precum si „Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei”. 

    De la Sf.Simeon Noul Teolog am invatat ca cine nu vede pe Hristos in acesta viata , nu-L va vedea nici dincolo. As
    intelege aici ca vorbeste despre Lumina si ma gandesc la pilda cu cel care a venit la nunta necorespunzator, precum si la pilda cu cele zece fecioare. Catehezele si discursurile Sf.Simeon sunt o hrana foarte necesara si de curand am recitit discursurile antropologice in contextul studiului cartii Cuv.Serafim Rose:”Cartea Facerii,crearea lumii si omul inceputurilor”. O carte foarte buna care ne ajuta printre altele sa intelegem mai adanac filozofia evolutionista si
    legatura cu miscarea ecumenica. Cuv.Serafim Rose m-a invatat sa caut ortodoxia inimii, sa ma nevoiesc ca sa devin un om al inimii.M-a invatat cum sa citesc si cum sa nu citesc pe Sfintii Parinti, sa fac distinctie intre teologia academica
    moderna si cugetul Parintilor, intre teologia postpatristica si cea patristica, fiind aici in consens cu IPS Ierotheos si par.Romanides.Cuv.Serafim este atat de necesar pentru vremurile noastre,pentru intelegerea nihilismului din jurul nostru. Ce bine ar fi daca tinerii ar citi cartea despre viata Cuv. Serafim. Ce viata si ce jertfa!

    M-au format,modelat duhovniceste,foarte mult si Sf.Teofan Zavoratul si Sf.Ignatie Briancianinov.Zilnic citesc talcuirile
    Sf.Teofan la Evanghelia zilei , talcuiri ale Apostolului zilei din cartile Sf.Teofilact al Bulgariei. Predicile la Triod ale Sf.Teofan Zavoratul sunt un indreptar fundamental in pregatirea pentru spovedanie si impartasanie.Omiliile la Matei ale Sf.Ioan Gura de Aur sunt mereu in atentia mea. Nu cu mult timp in urma am citit cartile Sf.Iustin Popovici:”Biserica
    ortodoxa si ecumenismul” si “Omul si Dumnezeul-om-Abisurile si culmile filozofiei”. Am pe noptiera nelipsit Patericul si Omiliile Sf.Macarie. La momentul actual citesc o carte foarte buna si potrivita si pentru vremurile actuale: “Marea Biserica in captivitate”,scrisa de Steven Runciman. As putea continua.

    Parinte,din dialogul cu dumneavoastra am invatat printre altele, ca trebuie sa fiu in continuare cu inima deschisa. Nu
    stiu daca ,date fiind pacatele mele,am reusit sa strabat calea pana la inima dumneavoastra. Va doresc si eu un praznic frumos!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Romeo,

      până acum nu m-ați încredințat de faptul că citiți, ci doar de faptul că frunzăriți. Citirea adevărată înseamnă puterea de a explica. Iar dumneavoastră vă trebuie un pogon de comentariu ca să îmi spuneți ce credeți despre o persoană sau o carte.

      Aveți tendințe extremiste din cauza Fericitului Serafim Rose? Acela era un om al echilibrului și al studiului. Cred că altul vă este modelul pentru ieșirile în decor.

      Care a fost motivul pentru care ați citit toate traducerile în română ale ÎPS Ieroteos Vlahos?

      Da, există o diferență absolută, abisală, de netrecut între necreat și creat, adică între Dumnezeu și creația Sa! Însă afirmația sinodală spune altceva: că Biserica e comuniune divino-umană. Pentru că Biserica e trupul lui Hristos care este Dumnezeu și om, iar noi, oamenii, ne umplem de slava lui Dumnezeu. De aceea e comuniune divino-umană Biserica: pentru că slava Treimii ne inundă pe noi, cei botezați și care suntem mădulare vii ale Bisericii.

      Iar când Sinodul spune că comuniunea aceasta este după chipul Sfintei Treimi, vrea să spună că Biserica este comunională, după cum Treimea e din veci și pentru veci comunională. Căci persoanele Treimii sunt perihoretice și comunionale în același timp, arătându-Și o dragoste desăvârșită Una Alteia.

      Tocmai de aceea, afirmația lui Vlahos e un atac nedrept și incorect la teologia Părintelui Stăniloae care a nuanțat și a explicat iubirea veșnică a persoanelor dumnezeiești între Ele în pagini de o maiestuoasă frumusețe.

      Da, în fața oricărui om trebuie să stați cu inima deschisă și fără frică! Doar față de Dumnezeu să vă înfricoșați cu cutremur dumnezeiesc, dar nu înaintea oamenilor.

      Și mă bucur că citiți…dar, mai mult mă bucur dacă mi-ați demonstra, că sunteți în stare să scrieți înțelegerile dumneavoastră față de cărți, dogme, istoria Bisericii.

      Îmi arătați ceva scris, cu coerență, cu acuitate, de dumneavoastră?

      Toată bucuria! Sunt întotdeauna aici pentru a mă bucura de dumneavoastră…dacă îmi dovediți că sunteți o bucurie duhovnicească și nu un individ care vrea să vadă ce zic la una sau alta dintre afirmațiile sale.

  5. Parinte, nu ma intelegeti gresit. E normal sa avem opinii diferite, cel putin in faza incipienta a discutiei. Prin „invartit in cerc” ma refer desigur ca dumneavoastra aveti nelamuri care sunt legate in mod inerent de textele presinodale, dar in fapt nu acceptati asta in mod clar. Ati vazut ca a aparut un comunicat al IPS Ierotheos, in care il lauda pe PF Daniel pentru ca a refuzat cu multa putere sa semneze textele presinodale in varianta lor initiala deoarece contin abateri eclesiologice? Nu e clar ca textele respective au reprezentat o problema din moment ce peste 80% din lumea ortodoxa le-a respins? Deci inca o data spun: separati extremistii care ar fi gasit orice motiv pentru a persista in ideologiile lor (vedeti de exemplu persuasiunea lor in legionarism in ciuda atator evidente) si problematica teologica bine argumentata pe care o confirma, iata, si PF Daniel.Referitor la afeceri si complezenta, chiar nu cred ca e voba de asta tinand cont de oamenii care se ocupa de editura Doxologia, dar si de IPS Teofan. Pur si simplu, teologii respectivi chiar sunt niste personalitati teologice si sunt recunoscuti ca atare nu doar in Romania. Si sunt absolut convins ca studiile prof. Tselenghidis despre har si libertate in teologia palamita nu au asa mare trecere printre alde saccsiv. Ca altfel ar fi scris total altfel despre chestiunea sinodului din Creta.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Andrei,

      nu am văzut textul în care ÎPS Ieroteos îl laudă pe Patriarhul României pentru că nu a semnat textele presinodale.

      Însă cartea, în România și oriunde, se publică pe bani. E o evidență asta! Nu minimalizați latura comercială a cărților editate de editurile bisericești. După cum nu minimalizați vândutul lumânărilor și al candelelor și al acatistelor mici și al Icoanelor în România. Înainte ca să cumperi…pe teologul sau pe Sfântul cutare trebuie ca să cumperi cartea. Dumneavoastră, ca și mine, am cumpărat cărțile mai înainte ca să polemizăm pe tema lor.

      Însă doar eu dau cărți pe gratis, deși le fac cu banii mei, puțini și bine drămuiți.

  6. Desigur ca ceea ce faceti dumneavoastra e laudabil si extraordinar. Si nu va spun asta ca sa va perii, ci pur si simpu am beneficiat si eu din munca dumneavoastra oferita gratuit (aici as face referire la cartea „Contra ereziilor” a Sfantului Irineu de Lyon si nu numai).Si normal ca este vorba si de o chestiune comerciala. Si totusi, daca oamenii astia nu aveau nimic de spus mai erau ei publicati, fie si doar in scopuri comerciale? Credeti-ma, mai multi bani se fac cu Arsenie Boca si parintele Cleopa. Asa ca se puteau limita la atat. Evident ca traducerea lui Tselenghidis si includerea cartii lui intr-o colectie in care apar atatea nume mari ale teologiei mondiale nu are in vedere doar latura comerciala.Iar textul cu pricina (al IPS Ierotheos) a fost publicat si pe site-ul oficial al Patrarhiei Romane: basilica.ro/mitropolitul-ierotheos-vlachos-despre-delegatia-patriarhiei-romane-la-sinodul-din-creta-bine-pregatiti-si-fermi-pe-pozitie/

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Andrei,

      înseamnă că v-am pierdut de cititor prin 2009-2010, dacă singura citire de la noi e Sfântul Irineu. Cum v-am dezamăgit așa de rău? Iar acum, de ce v-ați întors la cineva, care v-a dezamăgit așa de rău, de atât de mult timp?

      Eu nu neg nevoia traducerii, în toate limbile pământului, a teologilor ortodocși. Și e un lucru foarte bun că tot felul de teologi, ortodocși sau nu, sunt publicați în limba română. Însă eu v-am spus că motivele pentru care cineva e tradus la o editură teologică românească sunt complexe și nu întotdeauna transparente, și, în primul rând, primează banii.

      După ce v-am răspuns, am văzut și eu textul ÎPS Ieroteos Vlahos despre Patriarhul României și Mitropolitul Moldovei. Am înțeles că „sursa” a fost Război întru Cuvânt (cu față remaniată). Ce n-am înțeles eu e…unde a publicat ÎPS Ieroteos o pagină jumătate de text și de ce a semnat-o olograf? Și cum a ajuns în posesia ei tocmai un astfel de blog, care, la alegerea Patriarhului Daniel al României, anunța „sfârșitul” Bisericii Ortodoxe Române? Și de ce Basilica nu a citat locul unde a publicat ÎPS Ieroteos un astfel de text important, revelator despre Sinod, ci a citat un intermediar atât de dubios?

  7. Restul intrebarilor cred ca le puteti adresa Patriarhiei Romane. Oricum, nu e prima data cand IPS Ierotheos lauda prestatia BOR la sinodul din Creta, acum doar a mai adaugat cateva detalii. Asa ca nu am niciun dubiu asupra autenticitatii acestui text.Si nu m-ati pierdut de cititor :)). Eu oricum am descoperit traducerea respectiva prin 2013. Dar asta nu inseamna ca de atunci nu m-am folosit si de altceva de pe acest blog. De exemplu, extrem, dar extrem de util ca ati postat link-uri catre toate manuscrisele biblice. Dar mai sunbt, stati linistit. Eu nu sunt genul de om care, daca am o disensiune cu un alt om, arunc la gunoi tot ce reprezinta respectivul (cum fac saccseala si altii).

  8. Numai bine, parinte Dorin!

  9. Simeon

    Preacucernice Parinte Dorin Octavian Piciorus am si eu o intrebare: Ce este ecumenismul? Pentru ca acest concept a fost lansat pe piata de „cineva” fara sa dea o definitie, tocmai ca sa produca invalmaseala si tulburare. Apoi de ce floarea minunata a ortodoxiei, teologi cu renume, nu au facut pana acum o dezbatele publica sa explice ce este cu ecumenismul. In plus, de ce Patriarhia nu a comunicat credinciosilor concret ce s-a facut si ce s-a semnat la Creta pentru a elimina orice speculatie. Tacerea nu e buna, doar in isihie. De ce mari duhovnici, ca Parintele Rafael tac? Iertati si Doamne, ajuta!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Simeon,

      nu știu ce înseamnă „ecumenismul” în mintea extremiștilor ortodocși din România și din alte țări ortodoxe, dar vă pot spune ce înseamnă dialogul teologic între un ortodox și un eterodox: înseamnă o mărturisire de credință, făcută cu toată conștiință și responsabilitatea, pentru mântuirea ta și a celui cu care discuți.

      La nivel interconfesional și interreligios, ecumenismul desemnează totalitatea discuțiilor religioase dintre reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe și ai altor confesiuni și religii. Și reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în dialogul cu alte confesiuni și religii sunt aleși dintre ierarhi și teologi cu o bogată experiență teologică și duhovnicească.

      Poate că tocmai acum, când noi vorbim, teologi și părinți celebri din România scriu sau se pregătesc pentru astfel de dezbateri publice.

      Poate că Sinodul Bisericii noastre nu consideră o problemă reală extremismul religios din România, care nu s-a născut datorită Sinodului, ci preexista lui, ci consideră că problemele Bisericii noastre, cele presante, sunt altele. Ca spre exemplu: dinamizarea vieții parohiale, ajutorarea parohiilor sărace, atragerea tinerilor în viața bisericească, ajutorarea persoanelor sărace și fără locuri de muncă etc.

      Tăcerea e bună și în relațiile dintre soți și între relațiile dintre prieteni și în relațiile din Biserică și în isihie. Peste tot tăcerea e binefăcătoare, dimpreună cu munca, cu ascultarea, cu bunul simț, cu căutarea păcii între oameni, cu bunăvoința.

      Poate că Părintele Rafail Noica, Părintele Nicolae Tănase, Părintele Constantin Necula și alți părinți și teologi celebri ai României consideră că isteria creată în jurul Sinodului din Creta nu e o problemă reală pentru Biserica noastră, ci altele sunt problemele de care se ocupă.

      Sau, dimpotrivă, poate că vor răspunde în curând, sau peste câțiva ani, în cărțile lor, sau chiar după moartea lor, în eventuale cărți, studii, jurnale rămase de la ei.

      Așa că trebuie să fim încrezători, domnule Simeon, în oamenii Bisericii și să le respectăm decizia de a vorbi sau de a tăcea!

      Avem ambele drepturi, nu?

  10. Romanescu

    P.c.părinte, la vremea lor mucenicii erau socotiți extremiști.La fel românii persecutaţi de comuniști.Azi cei care nu vor să fie cu majoritatea ecumenică sunt și ei puși la zid.Părinte, mai ai cartușe?

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Eu cred, domnule Romanescu, că extremiștii se împușcă singuri…și în dorința lor de a se împușca cât mai lamentabil, îi împușcă și pe cei din jur.

      Adică îi umplu de frici și griji false, tulbură Biserica și nimeni nu câștigă nimic.

      Mulțumesc pentru comentariu. Numai bine!

    • Ortodox adevărat

      La vremea lor, toți ereticii și schismaticii din istorie s-au socotit „sfinți” și „drepți” și îi considerau pe ortodocși niște „prigonitori” ai „dreptei” lor credințe. Românii persecutați de comuniști nu erau considerați „extremiști”, ci de-a dreptul „inamici ai statului”. Mă mir că voi vorbiți de cartușe, când voi sunteți cei care le folosiți tot timpul pentru a-i ataca pe alții. Vreți să păreți tot timpul că sunteți „victime”, când atacurile voastre la persoană sau împotriva a ceea ce cred alții sunt dintre cele mai agresive și mai fioroase din România actuală. Părintele Dorin vă răspunde cu infinit prea multă delicatețe față de bădărănia și agresivitatea pe care le afișați cel mai adesea. Așa că lăsați-ne cu ipocrizia.

      • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

        Fiecare spune ce vrea și ce poate.

        Eu le înțeleg „dezamăgirea”…dar nu îi pot urma în fanatismul lor.

        Mulțumesc pentru comentariu, domnul meu!

  11. IOAN

    Părinte Dorin,Schitul Prodromu din Sf .Munte Athos,luminat de Dumnezeu, a intrerupt pomenirea sarmanului eretic patriarh Bartolomeu!

    Sunteti de acord cu compromisurile grave- teologice-,adevarate erezii, din documentele eretice de la Toronto,Balamand ,Vancouver ş.a.,cu teoria ramurilor, minimalismul dogmatic etc.?

    Credeti ca Ortodoxia poate fi negociata ca orice marfa,ca s\ngele mucenicilor marturisitori a fost degeaba?

    Că masoneria si alte forte oculte nu sapă la temelia Bisericii, infiltrandu-şi oamenii lor-ierarhi ortodocşi-in Sinod?

    Credeti ca bursele de studii acordate viitorilor ierarhi au fost simple donatii?

    Că toţi antiecumenistii,precum sfintii(Iustin Popovici,Paisie Aghirâtul etc.), teologii(Dumitru Staniloae,Zisis,Tzelenghidis etc.),duhovnicii imbunatatiti(Iulian Prodromitul),ierarhii(Serafim de Pireu,ierarhul Gortinei) sunt înşelati şi numai dvs. şi sustinatorii ecumenismului,infailibili?

    Iertati,dar nu cred ca cugetul dvs.spune ,,da,,!

    Ne rugam sa ajungeti la Adevarul Sinoadelor ecumenice trait de sfintii lui Dumnezeu,ridicandu-va astfel de la parelnicia oamenilor trupesti!

    Dialo

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Ioan,

      dumneavoastră știți foarte bine că eu nu sunt de acord cu extremismul dumneavoastră, dar dumneavoastră veniți, din când în când, să vă re-mărturisesc același lucru. Pe mine mă bucură asta, pentru că știu că vă mustră conștiința, deși dumneavoastră vreți să mă convingeți că „am nevoie” de ajutorul dumneavoastră. Și eu vă spun de fiecare dată același lucru, adică adevărul.

      Oricine se luptă cu Sinodul Bisericii din Creta greșește. Pentru că se luptă cu o hotărâre sinodală bună, ortodoxă, autentică.

      Oricine se luptă cu Sinodul Bisericii Ortodoxe Române greșește. Oricine crede că nepomenind ierarhia Bisericii noastre face „un gest de evlavie”, greșește.

      Greșește și cine îi pune pe Sfinți ca Iustin Popovici, Paisios Aghioritul și Fericitul Dumitru Stăniloae în barca fanatismului, unde ei nu au fost niciodată, pentru ca să își justifice fanatismul.

      Problema dumneavoastră, domnule Ioan, și a celor ca dumneavoastră nu sunt eu, nici ierarhia Bisericii, nici Sinodul, nici Dumnezeu, nici Sfinții Lui…ci dumneavoastră înșivă.

      Problema e în dumneavoastră! Nu vă simțiți bine cu cine sunteți și cu ceea ce faceți! Dacă v-ați simți bine, dacă v-ați simți că sunteți „cu Dumnezeu”, nu ați mai trăi neliniștea și înverșunarea pe care o trăiți. Pentru că, dacă ați fi liniștiți, nu vi s-ar mai auzi gura, pentru că ați avea ce să faceți. Dar pentru că nu vă simțiți bine, vreți ca și noi să fim…ca dumneavoastră.

      Însă cel mai cinstit e acest lucru: dacă nu vă simțiți bine în Biserica lui Dumnezeu, atunci să vă duceți acolo unde vă simțiți bine. A sta în Biserica pe care nu o mai suporți nu e corect pentru nimeni. Cei care vor să demisioneze din preoție pot să o facă. La fel stă treaba și cu cei cărora nu le mai place Biserica lui Dumnezeu: să se ducă unde simt că e mai bine.

      De ce nu faceți acest lucru, dacă sunteți atât „de sinceri” în alegerea dumneavoastră?

      Simplu: pentru că nu vreți nimic, ci doar ceartă. Iar pe mine nu mă interesează cearta dumneavoastră.

      Vă doresc numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén