Am urmărit dialogul Părintelui Dorin cu „contestatarii”…din subsolul articolului de aici. Și am tras unele concluzii triste. Voi vorbi în continuare numai despre câteva dintre ele.

Cei care au partizanate ideologice merg în continuare pe manipulare. În mod grosolan. Se fac că nu știu cu cine vorbesc. Se fac că nu știu că cel care stă în fața lor are 9 cărți de teologie dogmatică, scrise până în prezent. După cum urmează:

Teologia îndumnezeirii (2009, 202 pagini)
Teologia vederii lui Dumnezeu (2009, 252 pagini).
Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog (teza doctorală) (2009, 287 pagini)
Aspecte dogmatice ale imnologiei ortodoxe. Săptămâna Patimilor și Săptămâna Luminată (teză de licență) (2010, 212 pagini)
Teologia mântuirii la Sfântul Marcu Ascetul (disertația de master) (2010, 154 pagini)
Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă (vol. 1) (2011, 237 pagini)
Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă (vol. 2) (2014, 305 pagini)
Atenție teologică (2014, 216 pagini)
Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 1) (2015, 397 pagini)

Se fac a nu cunoaște că are 11 volume de predici publicate până în prezent:

Praedicationes (vol. 1) (2011, 199 pagini)
Predicile din Săptămâna Mare (2012, 25 pagini)
Praedicationes (vol. 2) (2012, 253 pagini)
Praedicationes (vol. 3) (2012, 337 pagini)
Praedicationes (vol. 4) (2013, 352 pagini)
Praedicationes (vol. 5) (2013, 366 pagini)
Praedicationes (vol. 6) (2013, 308 pagini)
Praedicationes (vol. 7)  (2014, 619 pagini)
Praedicationes (vol. 8) (2014, 510 pagini)
Praedicationes (vol. 9) (2015, 675 pagini)
Praedicationes (vol. 10) (2016, 627 de pagini)

Se fac că nu știu că el a tradus 18 cărți scripturale…că a scris studii sau cuvinte duhovniceștitraduceri patristice și acatistealte cărți care consemnează articolele de opinie de pe platforma noastră…cărți de literatură, scrise în tinerețe…

Toate au fost scrise și publicate online în mod gratuit pentru oameni…nu pentru titluri academice. Și când face trimitere la CV-ul său, Părintele Dorin o face pentru a îndemna la cunoaștere reciprocă, la dialog pe teme și subiecte precise…

Părintele Dorin nu are decât un singur titlu academic: cel de Doctor în Teologie. Pentru care a scris teza sa doctorală: un tratat original despre teologia mistică ortodoxă, mai precis despre vederea lui Dumnezeu la Sfântul Simeon Noul Teolog. Scris într-un moment în care discuția despre mistica ortodoxă murise…după moartea lui Stăniloae.

O teză de teologie dogmatică în care nu a vorbit „la nivel intelectualist”, ci bazându-se și pe experiența duhovnicească și mistică proprie. Ca și pe cea mărturisită de Părintele și învățătorul nostru duhovnicesc, Ilie văzătorul de Dumnezeu, ale cărui sfinte scrieri le-a editat online, de asemenea: Opere complete. Care și el a făcut 12 ani și jumătate de temniță grea comunistă, și-a sfințit viața în pușcării și chinuri grele…și ne-a lăsat foarte multe mărturii despre viața în Hristos și despre vederea lui Dumnezeu și a Împărăției sale…

Pentru toate aceste cărți, scrise de Părintele Dorin pentru propria curățire interioară și înaintare în cunoașterea teologică, dar și pentru a le împărtăși altora, nu a primit funcții sau titluri academice, în afară de cel amintit. Nu a primit recompense și nici măcar un mulțumesc, de la cei care le văd și le citesc.

Însă niciun comentator n-a venit la cărți grele…nici n-a găsit vreo erezie într-una din aceste cărți, multe, cu zeci de mii de pagini, care totuși stau la vedere!

Observ, însă, cu durere, că pentru mulți dintre creștinii noștri, în continuare, a studia și a scrie înseamnă…pierdere de vreme.

Pentru că ei nu înțeleg, din păcate, că citirea asiduă din Sfânta Scriptură și din Sfinții Părinți, din toate cărțile lor, înseamnă curățire de patimi, curățire a minții, sensibilizare a inimii, subtilizare a minții (adică subțiere duhovnicească a ei) pentru a vedea prin fumul gros al patimilor.

Dumnezeu te ajută și atunci când ții post și faci metanii și alte nevoințe trupești…dar, când îți merge mintea, atunci și mintea trebuie să facă exerciții ascetice multe.

Și, în zilele noastre, când toți trecem prin școală și învățăm multe materii…nu mai putem veni cu scuza că suntem proști sau analfabeți și de aceea nu putem să studiem. Însă, dacă nu suntem proști sau analfabeți, în schimb, leneși suntem, cât cuprinde!

Iar pentru minte nu există metanii, nici post, pentru că nu cu mintea mănânci carne sau fasole.

Singurul mod prin care mintea se ascetizează este…cititul mult: Scriptură, slujbe, vieți de Sfinți, teologie multă și grea.

Numai așa se smerește și se lipește de Dumnezeu. Altfel, dacă crede că se păzește numai cu frica de a nu se întina…mai devreme sau mai târziu va cădea sau va vedea că a fost în mare înșelare, lenevind ca nu cumva să se mândrească…

„Adevărata smerenie vine din cunoașterea lui Dumnezeu”, spunea Sfântul Ignatie Briancianinov (Predici la Triod și Penticostar, Ed. Sofia, 2003, p. 89).

Iar cunoașterea de Dumnezeu poate să îți vină ca la Sfântul Siluan Athonitul. Dar, dacă nu ești Sfântul Siluan Athonitul, și mai ai și o minte pe de o parte fricoasă, pe de alta curioasă și iscoditoare, ar fi bine să citești mult, ca să o umilești. Să citești și să scrii, ca să vezi…cât de ușor e!

Și când o să vezi cât de greu îți este să începi să-ți pui propriile gânduri pe hârtie sau…ce gânduri puerile ai toată ziua, când tu te credeai foarte deștept și informat…atunci îți mai trece din părerea că munca intelectuală aduce numai slavă deșartă sau că un studiu greu și aprofundat înseamnă numai…„eforturi intelectualiste”.

Din păcate, în concepția românească e înrădăcinată ideea nefastă că învățătura e numai pentru a câștiga posturi, iar masteratele și doctoratele se iau numai prin metoda compilației extinsă până la plagiat și sunt bune numai ca să urci mai sus, pe treptele sociale.

E adevărat că, în societatea noastră corupția tronează și că, de obicei, după o carte, vine și avansarea

Însă ortodocșii noștri, care pretind că nu citesc pentru asemenea scopuri, ar trebui totuși să arate că se nevoiesc citind și studiind cuvintele lui Dumnezeu și ale Sfinților Lui, pentru Dumnezeu și pentru sufletul lor…

Iar mulți dintre comentatorii la care m-am referit nu dau impresia că ar fi citit Filocaliile sau un volum gros din Sfântul Ioan Gură de Aur…

Cei care au bloguri făcute prin copy-paste, din cărțile Sfinților, nu mi se pare că dau dovadă de multă smerenie, deși așa s-ar părea. Pentru că ei își asumă…ceea ce nu sunt.

Între a iubi pe cineva și a fi ca cel iubit e o diferență enormă, uneori de la cer la pământ. Iar cei care revarsă scrierile Sfinților pe blogurile lor, vin…și ne vorbesc în numele acelora. Ca și cum ei s-ar confunda cu aceia.

Ori asta nu numai că nu mi se pare un lucru smerit, ba chiar poate fi un lucru pervers! Pentru că tu, cel care nu ai nicio personalitate reperabilă, vii și dai altora lecții cu vehemență, în numele unor Sfinți…cu care pare că te confunzi.

Dar eu nu știu deloc dacă te confunzi cu ei sau nu…

Și asta miroase a schimb de identitate și a manipulare ca la Pro TV!

Pentru că Părintele Dorin sau eu, soția lui, ne asumăm numai ce suntem noi pe platforma noastră online, ce suntem și ce devenim noi prin toată munca și asceza noastră, văzută sau nevăzută la nivel online.

Iar alții vin cu „personalități” gonflate fraudulos printr-un „aport patristic” inexistent, de fapt! Și iau ochii publicului, mai ales că doar câțiva utilizatori pot să creeze zeci și sute de astfel de bloguri! Ceea ce s-a și întâmplat și se întâmplă în continuare…

Pe când a te zidi interior și a-ți forma o personalitate e un lucru greu și anevoios, care ia ani de zile, care înseamnă sudoare și osteneală imensă, în schimb, a copia din cărți ce-ți place e ușor.

Iar a te da că ești „sfânt” ca Sfinții și că poți „să reproduci esențialul mesajului lor” din operele lor, când n-ai trecut prin truda de a-i cunoaște temeinic…mi se pare un motiv cu mult mai mare de trufie.

Ar mai fi multe de spus, despre felul cum comentatorii încearcă să-și impună opiniile, dar nu și să dialogheze…dar mă opresc aici.

Did you like this? Share it: