Conceptul de liniște publică e unul juridic. Și dacă îl calci în picioare…amenda este între 200 și 1.500 de lei.

Iar eu, când îmi imaginez „liniștea publică”, îmi imaginez o apă lină, de izvor, mângâiată de soare și care nu e tulburată de niciun vânticel.

Însă, în realitate, „liniștea publică” e o ficțiune. Pentru că, afară din casa ta, nu e niciodată liniște, ci sunt enorm de multe zgomote.

Zgomot de mașini, zgomot de utilaje, muzică pe telefon, muzică la bordul mașinii, câini care latră, oameni care vorbesc tare, trece un elicopter, trece salvarea și te asurzește, începe picamărul să lucreze, alarmele de la mașini se declanșează…iar liniște nu e.

Mai ales vara, în București, fiecare lucrează câte ceva în casă sau afară, se construiește, se dărâmă, se țipă mult pe șantierele de construcție. Pentru că muncitorii, adesea veniți de la țară, în speranța unui salariu bun la oraș, vorbesc ca pe câmp…între blocuri. Iar dacă vorbești de jos, ceva, te aud toți, cu toate termopanele din dotare.

Dar…dacă vorbești ceva mai tare sau țipi lângă un constatator al legii, lângă un polițist, ți se poate dărui o amendă imediat, pe loc, care să îți facă mai mult loc în buzunare.

A manifesta pentru un drept real sau imaginar înseamnă a tulbura liniștea publică.

A țipa în casa ta, de bucurie, că a dat Arsenal gol înseamnă a tulbura liniștea publică.

A face sex „cu vocea tare” în indiferență față de colocatari înseamnă a tulbura liniștea publică.

Un telefon lăsat să sune la nesfârșit, un televizor dat la maximum, niște certuri și bătăi conjugale, vorbitul pe holul blocului cu voce tare, râcâitul pereților și perforarea lor, zgomotele de tot felul făcute în propriul tău apartament tulbură liniștea publică.

Dacă dai muzica tare ești amendabil. Dacă te-ai îmbătat și drăcui pe toată lumea ești amendabil. Cam tot ce faci, dacă faci cu zgomot, intră sub incidența tulburării liniștii publice.

Așa că, pe de o parte, Statul îți ia bani pentru orice zgomot, dar liniștea publică nu e niciodată o situație clară, predictibilă. Liniștea publică e tot la fel de „sigură” ca și creșterea dolarului: niciodată nu știi care va fi contravaloarea lui în lei.

Și cu toate acestea, dacă e să faci zgomot, plătești, dar dacă aștepți să se facă liniște…aștepți iluzii.

Pentru că liniștea adevărată o poți avea numai în sufletul tău, chiar dacă zgomote, cu duiumul, te înconjoară din toate părțile.

Prin rugăciune și curățire de patimi ne umplem de slava lui Dumnezeu și ea este pacea noastră. O mai mare pace decât asta, pe care ne-o dăruie Dumnezeu, nu are nimeni și niciun stat nu mi-ar putea garanta această pace: pacea duhovnicească, interioară.

Did you like this? Share it: