Psalmul 18, cf. LXX

1. Întru sfârșit, psalmul lui David.

2. Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

3. Ziua zilei rostește cuvânt și noaptea nopții vestește cunoaștere.

4. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, cărora să nu li se audă glasurile lor.

5. Întru tot pământul a ieșit glasul lor și întru marginile lumii cuvintele lor. În soare Și-a pus cortul Lui [ἐν τῷ ἡλίῳ ἔθετο τὸ σκήνωμα αὐτοῦ].

6. Și El [este] ca un mire ieșind din cămara lui. Bucura-se-va ca un uriaș, [pus] să alerge calea lui.

7. De la marginea cerului este ieșirea Lui și sfârșitul Lui [este] până la marginea cerului și nu este care se va ascunde de căldura Lui.

8. Legea Domnului [este] fără prihană, întorcând sufletele, mărturia Domnului [este] credincioasă, înțelepțind pruncii,

9. dreptățile Domnului [sunt] drepte, veselind inima, porunca Domnului [este] clară [τηλαυγής], luminând ochii,

10. frica Domnului [este] curată, rămânând întru veacul veacului, judecățile Domnului [sunt] adevărate [și] împreună îndreptate [δεδικαιωμένα ἐπὶ τὸ αὐτό].

11. Dorite [sunt] mai mult decât aurul și [decât] piatra cea de mult preț și mai dulci decât mierea și fagurele de miere.

12. Căci și robul Tău le păzește pe acestea. [Și] când a păzit pe acestea [ἐν τῷ φυλάσσειν αὐτὰ], [a avut parte] de răsplătire multă [ἀνταπόδοσις πολλή].

13. Fărădelegile cine le va înțelege? De cele ascunse ale mele curățește-mă

14. și de cele străine cruță pe robul Tău! Dacă nu au să mă stăpânească, atunci fără prihană voi fi și mă voi curăți de păcat mare.

15. Și vor fi întru bună-plăcere spusele gurii mele și cercetarea inimii mele înaintea Ta pururea, Doamne, ajutorule al meu și izbăvitorule al meu!