1. Rugăciunea lui Amvacum.

2. Doamne, auzit-am auzul Tău și m-am temut! Văzut-am lucrurile/ faptele Tale și m-am uimit. În mijlocul a două vietăți Te vei cunoaște. În apropierea anilor Te vei cunoaște. În sosirea vremii Te vei arăta, în tulburarea sufletului meu, în urgia milei Îți vei aduce aminte.

3. Dumnezeu din Teman va ieși și Cel Sfânt din muntele Faran [ὁ Θεὸς ἐκ Θαιμαν ἥξει καὶ ὁ Ἅγιος ἐξ ὄρους Φαραν] cel umbros, cel des. (pauză psalmică). A acoperit cerurile virtutea Lui și de lauda Lui [este] plin pământul.

4. Și strălucirea Lui ca lumina va fi, coarne [va avea] în mâinile Lui și [El] a pus dragoste puternică tăriei Lui.

5. Înaintea feței Lui va merge cuvânt și [El] va ieși în sandale [în] picioarele Lui.

6. [El] a stat și s-a clătinat pământul, a privit și s-au topit neamurile, a zdrobit munții [cu] tărie [și] s-au topit dealuri veșnice,

7. [sub] căile veșniciilor Lui. Pentru trude, văzut-am sălașele etiopienilor, îngrozi-se-vor, și corturile pământului Madiamului.

8. Nu în râuri Te-ai urgisit, Doamne, sau în râurile mâniei Tale sau în marea grabei Tale! Căci vei încăleca pe caii Tăi și călărirea Ta [este] mântuire [pentru noi].

9. „Întinzând vei întinde arcul Tău peste sceptre”, zice Domnul. (pauză psalmică). [Apele] râurilor vor sparge pământul.

10. Te vor vedea popoarele și vor avea dureri ale nașterilor. Împrăștiind apele căii [Lui]. A dat adâncul glasul lui, [iar] înălțimea strălucirii lui s-a ridicat.

11. Soarele și luna a stat [au stat] în[tru] rânduiala ei [lor]. Întru lumină săgețile Tale vor merge [și] întru lumina fulgerului armelor Tale.

12. În amenințarea Ta vei împuțina pământul și în[tru] mânie vei zdrobi neamurile.

13. Ieșit-ai întru mântuirea poporului Tău, [ca] să-i mântui pe cei unși ai Tăi [τοῦ σῶσαι τοὺς χριστούς Σου]. Pus-ai moarte întru capetele celor fărădelege, ridicat-ai legături până la gât. (pauză psalmică).

14. Tăiat-ai în extaz [διέκοψας ἐν ἐκστάσει] capetele conducătorilor. Cutremura-se-vor în el. Deschide-vor frâiele lor ca săracul mâncând pe ascuns.

15. Și ai pus întru mare caii Tăi, [ei] tulburând ape multe [ὕδατα πολλά].

16. Păzit-am și spăimântatu-s-a pântecele meu de la glasul rugăciunii buzelor mele și tremur a intrat întru oasele mele și sub mine s-a tulburat obiceiul/ sănătatea mea [ἡ ἕξις μου]. Odihni-mă-voi în ziua necazului, [pentru ca] să mă sui întru poporul pribegiei mele.

17. Pentru că smochinul nu va mai rodi și nu vor mai fi roade în vii. Minți-va lucrul măslinului și câmpurile nu vor mai face mâncare. Oile s-au sfârșit de la mâncare și nu există boi în[tru] ieslele împăcării lor [ἐπὶ φάτναις ἐξιλάσεως αὐτῶν].

18. Dar eu veseli-mă-voi în[tru] Domnul, bucura-mă-voi în Dumnezeu, Mântuitorul meu.

19. Domnul [este] Dumnezeul meu [și] puterea mea și [El] rânduiește picioarele mele întru desăvârșire [și] peste cele înalte mă va pune, [pentru ca] să biruiesc în cântarea Lui.

Did you like this? Share it: