Cântări, cap. 6, cf. LXX

1.

2.

3. Rugăciunea lui Ionas. Am strigat în necazul meu către Domnul Dumnezeul meu și m-a auzit. Din pântecele Iadului [a fost] strigarea mea [și El] a auzit glasul meu.

4. M-ai aruncat întru adâncurile inimii mării și râurile m-au înconjurat. Toate ridicările Tale și valurile Tale peste mine au trecut.

5. Și eu am zis: <Am fost lepădat de la ochii Tăi! Oare voi mai adăuga să văd către templul cel sfânt al Tău?>.

6. Mi s-a turnat mie apă până la sufletul meu. Abisul ultim m-a înconjurat pe mine. Capul meu s-a afundat întru crăpăturile munților.

7. M-am coborât întru pământ. Ale cărui zăvoare ale lui [sunt] țineri veșnice. Și, Doamne, Dumnezeul meu, să se suie din stricăciune viața mea!

8. [Dar] în [vremea când] se sfârșea sufletul meu din mine de Domnul mi-am adus aminte. Și să vină către Tine rugăciunea mea întru templul cel sfânt al Tău!

9. [Căci] cei care păzesc cele deșarte și mincinoase, [aceia] mila lor au lăsat.

10. Iar eu cu glas de laudă și de mărturisire voi jertfi Ție. Câte m-am rugat le voi da Ție, Domnului, întru mântuirea mea.