Noua ei cruce
A bunicii mele. De la a cărei adormire toate lucrurile din casă au rămas intacte, ca într-un muzeu, așteptând-o în fiecare zi. Și dacă ar veni acasă…toate lucrurile ar fi la locul lor, așa cum ea le cunoștea.
A bunicii mele. De la a cărei adormire toate lucrurile din casă au rămas intacte, ca într-un muzeu, așteptând-o în fiecare zi. Și dacă ar veni acasă…toate lucrurile ar fi la locul lor, așa cum ea le cunoștea.
E Îngerul în fața căruia am început romanul „Păsări spre cer”. Primul meu roman. Voi folosi această imagine pe coperta cărții, atunci când o voi publica.
Fostă strada Cernica, actuala Părintele Stăniloae. Din București.
A se observa însă faptul că placa memorială de pe blocul unde a locuit ultima oară Părintele Stăniloae a fost pusă de Asociația de locatari și nu de Biserică, de Universitate, de Municipalitate. Adică de vecinii lui de bloc, din banii lor.
Mesajul de azi al Facebookului, pentru fiecare utilizator în parte, a fost acesta:
Asta înseamnă că fotografia nu e „de mii de ani”…și că, la început, fotografiile nu arătau ca cele de azi, cu culori atât de vii și cu imagini atât de clare.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26. Rugăciunea lui Azarias. Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preaslăvit [este] numele Tău întru veci!
27. Că drept ești [Tu] în toate pe care ni le-ai făcut nouă și toate lucrurile Tale [sunt] adevărate și drepte [sunt] căile Tale și toate judecățile Tale [sunt] adevărate.
28. Și judecăți ale adevărului le-ai făcut, după toate pe care le-ai adus asupra noastră, și peste cetatea cea sfântă, cea a părinților noștri, Ierusalimul. Că în adevăr și [în] judecată le-ai adus peste acestea, totul [fiind] pentru păcatele noastre.
29. Că am păcătuit și am făcut fărădelege [ca] să ne depărtăm de la Tine și am greșit în[tru] toate și poruncile Tale nu le-am ascultat,
30. nici [nu] le-am păzit, nici [nu] le-am făcut precum ne-ai poruncit nouă, ca bine să ne fie nouă [ἵνα εὖ ἡμῖν γένηται].
31. Și toate câte le-ai adus peste noi și toate câte le-ai făcut nouă, în judecată adevărată le-ai făcut.
32. Și ne-ai dat pe noi întru mâinile vrăjmașilor [noștri] celor fără de lege, ale celor mai mari vrăjmași apostați [ἐχθίστων ἀποστατῶν] și împăratului celui nedrept și celui mai rău de pe tot pământul.
33. Și acum nu ne este nouă să deschidem gura, [căci] rușine și ocară s-a făcut robilor Tăi și celor care se închină Ție.
34. Așadar, să nu ne dai pe noi, [până] întru sfârșit, pentru numele Tău, și să nu lepezi făgăduința Ta!
35. Și să nu depărtezi mila Ta de la noi, pentru Avraam, cel iubit de Tine și pentru Isaac, robul Tău și [pentru] Israil, cel sfânt al Tău!
36. [Pentru] câte ai grăit către ei, spunând [că vrei] să înmulțești sămânța lor ca stelele cerului și ca nisipul cel de la marginea mării.
37. Că[ci], Stăpâne, ne-am micșorat de la toate neamurile și astăzi suntem smeriți în tot pământul pentru păcatele noastre.
38. Și nu este în vremea aceasta arhon/ conducător și Profet și igumenos/ povățuitor, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâiere, nici loc [unde] să aducem roadă înaintea Ta și să aflăm milă.
39. Dar în suflet zdrobit și [în] duh smerit să fim primiți [de Tine], ca în arderi de tot de berbeci și de tauri și ca în zeci de mii de miei grași.
40. Așa să fie astăzi jertfa noastră înaintea Ta și să se desăvârșească după Tine [καὶ ἐκτελέσαι ὄπισθέν Σου], că nu este rușine [pentru] cei care s-au încrezut în Tine.
41. Și acum, [pe Tine] Te urmăm în/ din toată inima [noastră] și ne temem de Tine și căutăm fața Ta. [De aceea], să nu ne faci pe noi de rușine,
42. ci fă cu noi după bunătatea Ta și după mulțimea milei Tale!
43. Și ne izbăvește pe noi după minunile Tale și dă slavă numelui Tău, Doamne!
44. Și să se întoarcă înapoi toți cei care arată cele rele robilor Tăi și să se facă de rușine, [să fie lipsiți] de toată puterea și stăpânirea și tăria lor să se zdrobească.
45. Și să cunoască [cu toții] că Tu ești Domnul, singurul Dumnezeu și [ești] slăvit în toată lumea!
Pastorul Pustan este exemplar în acest domeniu. Pentru că el e ereticul care vorbește împotriva altor eretici ca și el, cu aerul că face „ceva bine”.
Pe 2 aprilie 2016 a rostit o predică împotriva martorilor lui Iehova, în care a plecat de la psihanalizarea fondatorilor și a ajuns la teologia și la modul de a fi al martorilor. Și a decis că martorii sunt niște eretici (min. 1-2) și bolnavi psihici (min. 23).
Însă predica lui mi-a spus altceva: că baptiștii, penticostalii și adventiștii din România sunt speriați de un cult și mai intruziv și mai fanatic decât ale lor: martorii. Pentru că aceștia sunt pregătiți special pentru „evanghelizare” și sunt trimiși să îi agaseze pe români, pentru ca să treacă la ei. Motivul? Dacă aduc noi adepți, ei scapă de „desființarea” ontologică.
Până la această vârstă nu am practicat niciodată…concediul. Adică faptul de a lăsa totul deoparte, întreaga mea viață de rugăciune și de creație, liniștea și planurile mele, pentru a sta…degeaba. Pentru că ideea de concediu mi se pare cea mai respingătoare formă de minimalizare a omului, atâta timp cât îi pune omului, între paranteze, însușirea lui de a fi creator.
Omul nu are nevoie de concediu, adică de încetarea cu totul a funcțiilor sale creative! Ci el are nevoie de diversificarea creației sale.
Ce vreau să spun? Un lucru foarte simplu! Că omul nu are nevoie să stea trei săptămâni, pe timp de vară, la malul mării, nefăcând nimic, pentru ca să se refacă după zile de muncă grea, ci are nevoie de schimbarea cadrului și a lucrului pe care îl face.
Mai pe înțeles: dacă eu sunt preot și toată ziua mă ocup de slujbe și de oameni, pentru ca să mă vindec de oboseală nu am nevoie să stau, ca leguma, pe șezlong, zile întregi, ci am nevoie să schimb cadrul în care trăiesc. Adică să schimb, pentru puține zile, slujbele cu munca câmpului, cu scrisul, cu pictatul, cu cititul, cu curățenia, cu zidăria, cu cântatul, cu învățarea unei noi meserii etc.
Dacă vreau să schimb aerul, mă duc în altă localitate pentru două-trei zile, îmi revin, făcând alte lucruri decât în mod obișnuit, dar nu stau degeaba. Dacă vreau să-mi văd familia, rudele, prietenii, mă duc la ei și vorbesc cu ei și mănânc cu ei și muncesc împreună cu ei și, în două-trei zile, voi fi altul, fără ca să dorm și ziua și noaptea.
Pentru că mulți confundă rutina cu oboseala. Și ei vor să fugă în altă parte, să vadă alte locuri, pentru că sunt plictisiți de lipsa lor de sens și nu pentru că au făcut prea multe lucruri acasă și la serviciu.
Cei mai mulți, desigur, se duc vara la mare și iarna la munte…la întrecere cu alții. Chiar dacă nu mai au bani, pe urmă, să-și plătească hangaralele/ angaralele. Ca nu cumva să cadă „de proști”, că „nu au ce povesti…din concediu”.
Dar dacă, cu seriozitate, vrei să scapi de stres, de oboseală, de istovire, atunci schimbă munca de zi cu zi cu o altă pasiune de-a ta sau cu mai multe și simte-te în largul tău!
O zi poți să joci fotbal, tenis și să mergi pe bicicletă. Altă zi poți face fotografii, poți înregistra un vlog și scrie poeme. A treia zi de „concediu” o poți petrece mergând pe jos câțiva kilometri, pentru a desena diverse locuri și pentru a strânge diverse flori și frunze ca să întocmești un ierbar. A 4-a zi o poți începe citind și privind online, mănânci de prânz, apoi pleci în oraș și te plimbi, numai pentru ca să vezi oameni și locuri, iar dacă ești la țară, te duci la râu, la pădure sau încerci să repari ceva prin curte.
A 5-a zi îți suni un prieten sau îl vizitezi și vorbești cu el două-trei ore. Apoi încerci să te rogi încă două, apoi să citești până ți se face foame pentru masa de seară. După aia stai în online sau la televizor. A șasea zi eu aș scrie un articol, apoi m-aș spăla în apă rece dacă e vară, mănânc ceva frugal, beau un sirop, după care citesc o carte. Citesc și îmi iau notițe. A șaptea zi, duminica, e zi de slujbă. După 6 zile de ieșire din rutină, cu siguranță voi fi altul. Asta dacă, cu adevărat, m-aș simți până peste poate de obosit.
Însă nu îmi aduc aminte, în ciuda enormei munci pe care am depus-o până la această vârstă, să îmi fi trebuit vreodată mai mult…de 3 zile de odihnă. Adică să dorm și pe zi, vreo 2-3 ore, lucru pe care nu îl fac de obicei.