Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 23 august, 2016

Biserici istorice?

Am auzit adesea pastori neoprotestanți, la predică, referindu-se la…bisericile istorice. Și când spun asta, ei se referă la Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică cel mai adesea, folosind sintagma  la modul minimalizator. Ca și când Biserica Reformată, Biserica Evanghelică, toate confesiunile neoprotestante nu ar face parte din istorie…ci ar fi supra-istorice.

Însă adevărul e acesta: Biserica Ortodoxă, singura Biserică a lui Hristos în istorie, este divino-umană, adică dumnezeiască și omenească în același timp. Pentru că Dumnezeul nostru treimic și slava Lui cea veșnică și necreată reprezintă dumnezeiescul Bisericii și omenescul Bisericii e format, bineînțeles, din oameni, Sfinți și păcătoși, fără ca să excludem pe Sfinții Îngeri, care fac și ei parte din Biserică.

Așadar, dacă Biserica e dumnezeiască, îngerească și omenească în același timp, înseamnă că Biserica e, în același timp, în veșnicie și în istorie. În veșnicie e Dumnezeu cu Sfinții și cu Îngerii Lui, pe când, pe pământ, sunt oamenii cei credincioși, care au intrat în Biserică prin Botez, prin Mirungere și prin Dumnezeiasca Euharistie.

Dacă așa stau lucrurile, atunci biserici „istorice”, care fac parte doar din istorie, sunt toate pseudo-bisericile paralele cu Biserica. Adică romano-catolicismul, armenii, copții, protestantismul, neoprotestantismul etc. sunt biserici istorice, pentru că ele sunt căzute de la Biserică în istorie sau inventate în istorie, de diverși eretici, și nu au de-a face cu Biserica lui Dumnezeu.

Mai pe scurt: predicatorii se minimalizează pe ei înșiși! Pentru că adevărate „biserici istorice” sunt cele inventate în istorie, pe când Biserica e divino-umană, adică veșnică și istorică în același timp.

Două noi organizații religioase din România

Duminică seara, pe Facebook Live, am văzut programul de rugăciune al organizației religioase Râul Trezirii, din Arad.

Astăzi, datorită acestui interviu, am aflat despre o altă organizație religioasă: Adunările lui Dumnezeu.

Dacă Râul Trezirii apare în 2005, odată cu ordinarea, în SUA, a lui Samuel Caba, asociația Adunările lui Dumnezeu a apărut în România în 1996, e tot de extracție americană, și în prezent e condusă de Ioan Ceuță.

Ambele organizații religioase sunt neoprotestante, Adunările lui Dumnezeu având coloratură penticostală, deși adepții ei sunt și milenariști.

Parimiele lui Salomon, cap. 3, cf. LXX

1. Fiule, ale mele legiuiri nu le uita și cuvintele mele să le păzească inima ta!

2. Căci lungimea vieții și anii vieții și pace ți se vor adăuga ție.

3. Milosteniile și credințele [πίστεις][1] să nu te părăsească! Ci leagă-le pe ele la gâtul tău și vei afla har [εὑρήσεις χάριν]!

4. Și gândește mai înainte cele bune înaintea Domnului și a oamenilor [καὶ προνοοῦ καλὰ ἐνώπιον Κυρίου καὶ ἀνθρώπων].

5. Fii nădăjduind cu toată inima în Dumnezeu și în înțelepciunea ta nu te înălța [ἐπὶ δὲ σῇ σοφίᾳ μὴ ἐπαίρου][2]!

6. În toate căile tale fă-o cunoscută pe ea[3], ca să îndrepteze căile tale și piciorul tău să nu se împiedice.

7. Nu fii înțelept în[tru] tine [μὴ ἴσθι φρόνιμος παρὰ σεαυτῷ][4], ci teme-te de Dumnezeu și te abate de la tot răul!

8. Atunci va fi vindecare [ἴασις] trupului tău și îngrijire [ἐπιμέλεια] oaselor tale.

9. Cinstește pe Domnul din ale tale drepte osteneli [δικαίων πόνων] și fă început Lui din ale tale roade ale dreptății [καρπῶν δικαιοσύνης]!

10. Ca să se umple cămările tale de răsplata de grâu și teascurile tale au să țâșnească vinul.

11. Fiule, nu disprețui certarea Domnului [μὴ ὀλιγώρει παιδείας Κυρίου], nici [nu] slăbi de a Lui mustrare!

12. Căci, pe care Domnul îl iubește, îl ceartă [ὃν γὰρ ἀγαπᾷ Κύριος παιδεύει] și îl biciuiește pe tot fiul pe care îl primește [μαστιγοῖ δὲ πάντα υἱὸν ὃν παραδέχεται].

13. Fericit [este] omul care a aflat înțelepciune și muritorul care vede înțelegere.

14. Căci [este] mai bine [pe] ea a o neguțători[5] decât vistierii de aur și de argint.

15. Și mai cinstită [este ea decât] pietrele cele scumpe. Nu se va împotrivi ei niciun rău [și ea] este binecunoscută de toți cei care se apropie de ea și tot [ce este] cinstit, nu este vrednic de ea.

16. Căci lungimea vieții și anii vieții [sunt] în dreapta ei și în stânga ei [sunt] bogăție și slavă. Din gura ei iese dreptatea, și legea și mila pe limba [ei] o poartă.

17. Căile ei [sunt] căi bune și toate cărările ei [sunt] în pace.

18. Pom al vieții este tuturor celor care se țin de ea și celor care se sprijină pe ea, [căci] ca pe Domnul e întemeiată.

19. Dumnezeu a întemeiat pământul [cu] înțelepciune[6] [ὁ Θεὸς τῇ σοφίᾳ ἐθεμελίωσεν τὴν γῆν] și a pregătit cerurile în[tru] înțelegere [ἡτοίμασεν δὲ οὐρανοὺς ἐν φρονήσει][7].

20. În[tru] simțire s-au rupt abisurile și norii au curs rourări[8].

21. Fiule, să nu fii purtat departe, ci păzește sfatul și gândul meu!

22. Ca să trăiască sufletul tău și har să fie împrejurul gâtului tău. Și va fi vindecare [ἴασις] trupurilor tale [ταῖς σαρξί σου] și îngrijire [ἐπιμέλεια] oaselor voastre [τοῖς σοῖς ὀστέοις].

23. Ca să mergi nădăjduind în pace [în] toate căile tale și piciorul tău nu are să se împiedice.

24. Căci dacă șezi, fără frică vei fi [ἐὰν γὰρ κάθῃ ἄφοβος ἔσῃ], iar dacă ai să adormi, dulce vei adormi [ἐὰν δὲ καθεύδῃς ἡδέως ὑπνώσεις].

25. Și nu te vei teme de frica venită, nici de îndemnurile venite [de la] cei neevlavioși.

26. Căci Domnul va fi în toate căile Tale și va întări piciorul tău ca să nu te clatini.

27. Să nu te depărtezi a face bine celui sărac, când va să aibă mâna ta a ajuta.

28. Să nu zici: „Întorcându-te, întoarce-te și mâine îți voi da!”, capabil fiind tu a face bine, căci nu știi ce va naște ceea ce vine [οὐ γὰρ οἶδας τί τέξεται ἡ ἐπιοῦσα].

29. Să nu lucrezi asupra prietenului tău cele rele, pribegind și nădăjduind în tine.

30. Să nu iubești cearta, în deșert, cu omul, [ca] nu [cumva] să se lucreze ceva rău întru tine.

31. Să nu câștigi cele rele ale oamenilor, [adică] ocările, nici să râvnești [ζηλώσῃς] căile lor.

32. Căci necurat [este] înaintea Domnului tot cel fărădelege și în[tre] cei Drepți nu se adună.

33. Blestemul lui Dumnezeu [este] în casele neevlavioșilor, iar casele celor Drepți sunt binecuvântate.

34. Domnul, celor mândri, le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har.

35. Cei înțelepți slava o vor moșteni, iar cei neevlavioși au înălțat necinstea.


[1] Multele învățături ale credinței lui Dumnezeu.

[2] Nu te înălța cu mintea. Nu te mândri din cauza înțelepciunii pe care o ai, pentru că ea e de la Dumnezeu.

[3] Arată înțelepciunea pe care ai primit-o de la Dumnezeu! Arată, în tot ceea ce faci, că ești un om înțelept, un om pe care Dumnezeu l-a învățat înțelepciunea Lui!

[4] Nu folosi înțelepciunea ta împotriva mântuirii tale și nici împotriva lui Dumnezeu, ci înțelepciunea ta trebuie să fie plină de frica Domnului și de virtuți dumnezeiești!

[5] A înmulți înțelepciunea.

[6] Înțelepciune care e Fiul Său.

[7] Iar înțelegerea e tot Fiul Lui.

[8] În LXX avem δρόσους. Adică cuvântul rouă la plural. Dar cum, în limba română, rouă nu are plural, de aceea l-am folosit pe rourare la plural.

Cântări, cap. 12, cf. LXX

1. Rugăciunea lui Manassis [Μανασσῆς]. Doamne, Atotțiitorul[e], Dumnezeul[e] al părinților noștri, al lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov și al seminției lor celei drepte,

2. Cel care ai făcut cerul și pământul, împreună cu toată podoaba lor,

3. Cel care ai legat marea [cu] cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat abisul și l-ai pecetluit [cu] numele Tău cel înfricoșător și slăvit,

4. de Care toate se înfioară și se cutremură de la fața puterii Tale,

5. că de neîndurat [este] marea-cuviință a slavei Tale [ὅτι ἄστεκτος ἡ μεγαλοπρέπεια τῆς δόξης Σου] și de nesuportat [este] urgia amenințării Tale asupra păcătoșilor [καὶ ἀνυπόστατος ἡ ὀργὴ τῆς ἐπὶ ἁμαρτωλοὺς ἀπειλῆς Σου]!

6. Nemăsurată și de nepătruns [este] mila făgăduinței Tale.

7. Că Tu ești Domnul Cel Preaînalt, milos, îndelung-răbdător și mult-milostiv și [Care ești] pocăindu-Te/ părându-Ți rău de relele oamenilor [καὶ μετανοῶν ἐπὶ κακίαις ἀνθρώπων].

8. Așadar Tu, Doamne, Dumnezeul[e] al celor Drepți, nu ai pus pocăință [μετάνοιαν] [pentru] cei Drepți, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, cei [care] nu au păcătuit Ție, ci ai pus pocăință mie, păcătosului [ἀλλ᾽ ἔθου μετάνοιαν ἐμοὶ τῷ ἁμαρτωλῷ],

9. pentru că am păcătuit mai mult decât numărul nisipului mării [διότι ἥμαρτον ὑπὲρ ἀριθμὸν ψάμμου θαλάσσης]. Înmulțitu-s-au fărădelegile mele, Doamne, înmulțitu-s-au, și nu sunt vrednic [καὶ οὐκ εἰμὶ ἄξιος] să privesc și să văd înălțimea cerului din cauza mulțimii nedreptăților mele [ἀτενίσαι καὶ ἰδεῖν τὸ ὕψος τοῦ οὐρανοῦ ἀπὸ πλήθους τῶν ἀδικιῶν μου].

10. Îndoindu-mă multa legătură a fierului [κατακαμπτόμενος πολλῷ δεσμῷ σιδήρου], ca să mă tăgăduiesc pentru păcatele mele [εἰς τὸ ἀνανεῦσαί με ὑπὲρ ἁμαρτιῶν μου], [mă văd pe mine] și nu-mi este mie odihnă [καὶ οὐκ ἔστιν μοι ἄνεσις], pentru că urgisitu-m-a mânia Ta [διότι παρώργισα τὸν θυμόν Sου] și păcat înaintea Ta am făcut, punând urâciuni și înmulțind jignirile.

11. Și acum îmi îndoi genunchii inimii [κλίνω γόνυ καρδίας] [mele], rugând bunătatea de la Tine [δεόμενος τῆς παρὰ Σοῦ χρηστότητος].

12. Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am și fărădelegile mele eu le cunosc.

13. Îți cer, rugându-mă Ție: dezleagă-mi mie, Doamne, dezleagă-mi mie [ἄνες μοι Κύριε ἄνες μοι]! [Ca] să nu mă pierzi [cu] fărădelegile mele, nici întru veac mâniindu-Te să îmi ții relele mie, nici să [nu] mă osândești în cele mai adânci ale pământului, că Tu ești, Doamne, Dumnezeul celor care se pocăiesc [ὁ Θεὸς τῶν μετανοούντων],

14. și în mine să arăți bunătatea Ta! Că, nevrednic fiind, mă vei mântui după mare mila Ta.

15. Și Te voi lăuda totdeauna în [toate] zilele vieții mele. Că pe Tine Te laudă toată puterea cerurilor [ἡ δύναμις τῶν οὐρανῶν][1] și a Ta este slava întru veci[i vecilor]. Amin.


[1] Se referă la Puterile cerești.

25 de ani de Internet

Tot de la Facebook, pentru ziua de azi:

25 de ani de internet

Din cei 25 de ani…eu de 11 an sunt logat la Internet în mod zilnic și de aproape 10 ani creez online, adică conținut de online pe platforma de față. Pentru că de 11 ani e logat și Bucureștiul la Internet în mod cotidian.

Înainte de Internetul prin cablu, în fiecare casă, oamenii trebuiau să cumpere ore de internet prin telefon sau să meargă la Internet-cafeuri pentru a intra, cu ora, în online. Și prețurile erau foarte mari în comparație cu cei…30 de lei pe lună de azi.

Pe atunci, 30 de lei dădeai pe două ore de online și acelea cu multe întreruperi. Așa că suntem departe în online, lucrurile au evoluat și, cu toate acestea, pe fiecare zi se poate și mai bine.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén