1. Ascultați, fiilor, învățătura tatălui [vostru] și luați aminte [ca] să cunoașteți cugetarea!

2. Căci dar bun [δῶρον ἀγαθὸν] vă dau vouă. Legea mea să nu o părăsiți.

3. Căci și eu am fost fiu ascultător [ὑπήκοος] tatălui [meu], și iubindu-mă în fața maicii [mele],

4. care îmi ziceau și mă învățau[1]: „Statornicește cuvântul nostru întru inima ta!

5. Păzește poruncile, să nu le uiți, nici să treci cu vederea cuvântul gurii mele!

6. Nici să o părăsești pe ea[2] și te va ține pe tine. Iubește-o pe ea și te va păzi pe tine!

7.

8. Înconjoară-o pe ea și te va înălța! Cinstește-o pe ea, ca să te îmbrățișeze pe tine!

9. Ca să dea capului tău cunună de haruri și [cu] cununa desfătării are să te apere pe tine”.

10. Ascultă, fiule, și primește cuvintele mele și se vor înmulți anii vieții tale, ca să ți se facă ție multe căile vieții!

11. Căci căile înțelepciunii te învață și te pun pe tine în cărările cele drepte.

12. Căci dacă ai să mergi, nu ți se vor închide ție pașii, iar dacă ai să alergi, nu vei osteni.

13. Apucă-te de a mea învățătură, să nu-i dai drumul, ci păzește-o pe ea ție, întru viața ta!

14. [În] căile neevlavioșilor să nu mergi, nici să râvnești căile celor fărădelege.

15. În care loc au să facă tabără, să nu mergi acolo, ci abate-te de la ei și schimbă-te [παράλλαξον]!

16. Căci nu au să doarmă, dacă nu au să facă rele. Luatu-s-a somnul [de la] ei și nu dorm.

17. Căci aceștia mănâncă grânele neevlaviei [σῖτα ἀσεβείας] și [cu] vinul fărădelegii se îmbată.

18. Iar căile Drepților asemenea luminii strălucesc, [căci ei] merg și luminează până ce are să se termine ziua.

19. Iar căile celor neevlavioși [sunt] întunecate, [căci nu] știu cum se împiedică.

20. Fiule, ia aminte la cuvântul meu și apropie-ți urechea ta cuvintelor mele!

21. Ca să nu te părăsească izvoarele tale, păzește-le pe ele în inima ta!

22. Căci viața este a celor care le află pe ele și [este la] tot trupul vindecare.

23. Cu toată paza, păzește-ți inima ta, căci din acestea [sunt] ieșirile vieții [ἔξοδοι ζωῆς]!

24. Alungă [de la] tine gura necinstită [σκολιὸν στόμα] și buzele nedrepte [ἄδικα χείλη] aruncă-le departe de tine!

25. Ochii tăi să vadă cele drepte, iar pleoapele tale să încuviințeze cele drepte!

26. Fă drepte cărările picioarelor tale și îndreptează căile tale!

27. Să nu te abați întru cele de-a dreapta, nici întru cele de-a stânga, ci întoarce piciorul tău de la calea cea rea! Căci știe Dumnezeu căile cele de-a dreapta și strâmbe sunt cele de-a stânga. Și El drepte va face cărările tale și călătoriile tale în pace le va îndrepta mai departe.


[1] Ambii părinți îi vorbeau și îl învățau.

[2] Sfântul Salomon se referă din nou la înțelepciune.

Did you like this? Share it: