Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 1 septembrie 2016

Întâlnirea tinerilor ortodocși din toată lumea [București, 1 septembrie 2016]

tinerii ortodocsi la Bucuresti

În transmisia live a Radio Trinitas.

Găsiți fila audio aici. Inclusă în arhiva TPA 3.

Saitul evenimentului. Articolul Basilica pentru această seară.

Operă și biografie

Nichita Stănescu spunea că adevărata biografie a unui autor este opera lui. Iar el nu susținea aceasta pentru că ar fi avut ceva de ascuns sau pentru că i-ar fi fost rușine de datele sale biografice.

Și cred că avea dreptate, într-un mod profund. Nu pentru că nu ar trebui să ne intereseze deloc biografia autorului, ca să putem face ce vrem noi cu opera lui. Nu, nu pentru acest lucru! Ci pentru un alt motiv.

Biografia este, la urma urmei, tot…o carte, ca și opera în sine. E consemnată undeva, e scrisă de cineva…Și chiar dacă ar scrie-o autorul însuși, ea nu poate cuprinde întreaga viață a unui autor.

Vorba lui Eminescu: „Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost,/ O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost?”

Lucrurile pot fi denaturate, de unii sau de alții, intenționat sau neintenționat. Și chiar dacă nu ar fi denaturate, totuși, o biografie prezintă niște fapte, evenimente, întâmplări, dar nu pătrunde decât prea puțin în adâncul motivațiilor pentru care a fost făcut un gest sau altul, o faptă sau alta. Adică în adâncul sufletului omului.

În schimb, cred eu, opera poate vorbi cu mult mai mult și cu mult mai bine despre personalitatea cuiva. Despre caracterul lui. Despre virtuțile sau, dimpotrivă, despre viciile și păcatele cuiva.

Sigur, în cazul operei se pune problema de interpretare. Dar și în cazul biografiei, cel ce vrea să o scrie se confruntă cu aceeași problemă dificilă.

De aceea, în cărțile mele de exegeză literară nu am avut în vedere și biografiile scriitorilor (deși despre unii am adunat oarecare cunoștințe de-a lungul studiilor, în acest sens), decât arar și fugitiv, pentru că am considerat că opera este purtătorul lor de cuvânt. Că ea poate spune despre conștiința și aspirațiile omului, ale creatorului, chiar mai mult decât evenimentele biografice. Dacă poți să empatizezi cu ea, să o înțelegi…

Parimiele lui Salomon, cap. 6, cf. LXX

1. Fiule, dacă ai să te pui chezaș [pentru] prietenul tău, [atunci] vei da mâna ta vrăjmașului.

2. Căci cursă tare îi [sunt] omului buzele lui și [el] se prinde [cu] buzele gurii lui.

3. Fă, fiule, pe care ți le poruncesc ție și te mântuiește! Căci vii întru mâinile celor răi pentru prietenul tău. Fii neslăbindu-te și întărâtă și pe prietenul tău, pe care l-ai chezășuit!

4. Să nu dai [dați] somn ochilor voștri [μὴ δῷς ὕπνον σοῖς ὄμμασιν], nici să adormi [să adormiți cu] pleoapele voastre [μηδὲ ἐπινυστάξῃς σοῖς βλεφάροις],

5. ca să te mântuiești [să vă mântuiți] ca gazela din lațuri și ca pasărea din cursă.

6. Mergi la furnică, o, leneșule, și râvnește văzând căile ei și fii mai înțelept [σοφώτερος] [decât] aceea!

7. Căci aceea nefiind învățată, nici silire având, nici fiind sub stăpân,

8. își pregătește vara mâncare multă și, la seceriș, își face vecinătate [τὴν παράθεσιν]. Sau mergi la albină și învață cât de muncitoare [ἐργάτις] este și ce lucru venerabil [σεμνὴν] face! [Prin ale] cărei osteneli [și] împărații și nepricepuții spre sănătate sunt duși și dorită este de toți și slăvită. Deși [albina] fiind slabă [cu] puterea, [cu toții] cinstind înțelepciunea [ei], au adus-o înainte.

9. Până ce, leneșule, stai culcat? Și când te vei scula din somn?

10. Puțin dormi și puțin stai și puțin dormitezi și puțin îți îmbrățișezi [cu] mâinile piepții [ὀλίγον δὲ ἐναγκαλίζῃ χερσὶν στήθη].

11. Apoi îți vine ție sărăcia ca un rău călător [κακὸς ὁδοιπόρος] și nevoia ca un bun alergător [ἀγαθὸς δρομεύς]. Dar dacă ai să fii neobosit [ἄοκνος], va veni ca izvorul secerișul tău [ἥξει ὥσπερ πηγὴ ὁ ἀμητός σου] și nevoia, ca un rău alergător, va pleca [de la tine].

12. Omul nebun [ἄφρων] și fărădelege [παράνομος] merge [pe] căile [care] nu [sunt] bune [πορεύεται ὁδοὺς οὐκ ἀγαθάς].

13. Și acesta face semn [cu] ochiul și arată [cu] piciorul și învață [cu] semnele degetelor[1].

14. Și inima stricată plănuiește rele în toată vremea [διεστραμμένῃ δὲ καρδίᾳ τεκταίνεται κακὰ ἐν παντὶ καιρῷ] [și unul ca] acesta tulburări introduce [în] cetate.

15. Pentru aceasta, fără [de] veste vine pieirea lui, tăierea și zdrobirea cea nevindecată.

16. Că[ci el] se bucură de toate pe care le urăște Domnul și zdrobește pentru necurăția sufletului [său].

17. [Însă] ochiul obraznic, limba nedreaptă, mâinile vărsând sânge drept,

18. și inima plănuind gânduri rele, și picioarele râvnind [la] a face rău,

19. aprind minciuni [ἐκκαίει ψεύδη] [și] mărturia nedreaptă [μάρτυς ἄδικος] și trimit judecăți în mijlocul fraților [καὶ ἐπιπέμπει κρίσεις ἀνὰ μέσον ἀδελφῶν].

20. Fiule, păzește legile tatălui tău și să nu lepezi așezămintele [θεσμοὺς] maicii tale!

21. Și le leagă pe ele de sufletul tău [pentru] totdeauna și le înconjoară, ca pe un colier, de gâtul tău!

22. Când ai să umbli, ia-o pe ea[2] și cu tine să fie! Iar când ai să dormi, să te păzească! Pentru ca, sculându-te, să-ți vorbească ție.

23. Că[ci] luminător [este] porunca legii și lumină și cale a vieții și mustrare și învățătură,

24. [pentru] a te păzi de femeia măritată și de clevetirea limbii celei străine,

25. [ca] să nu te biruiască pofta frumuseții [μή σε νικήσῃ κλλους πιθυμα], nici să te prinzi [cu] ochii voștri [ochii tăi] [μηδὲ ἀγρευθῇς σοῖς ὀφθαλμοῖς], nici să te apuce cu pleoapele ei [μηδὲ συναρπασθῇς ἀπὸ τῶν αὐτῆς βλεφάρων].

26. Căci prețul curvei [este] cât și al unei pâini [τιμὴ γὰρ πόρνης ὅση καὶ ἑνὸς ἄρτου], dar femeia bărbaților prinde suflete cinstite [γυνὴ δὲ ἀνδρῶν τιμίας ψυχὰς ἀγρεύει][3].

27. Va lega cineva foc în sân și nu-și va arde veșmintele?

28. Sau va umbla cineva pe cărbuni de foc și nu-și va arde picioarele?

29. Așa [este și] cel care a intrat către femeia măritată: nu va rămâne nepedepsit [οὐκ ἀθῳωθήσεται]. Și nici tot cel care se atinge de ea[4].

30. Nu [este lucru] minunat, dacă are să fie prins careva furând, căci fură ca să-și astâmpere sufletul flămând.

31. Iar dacă are să fie prins, va întoarce înapoi de șapte ori pe atât și toate averile lui dând, se va izbăvi pe sine.

32. Dar preacurvarul [ὁ δὲ μοιχὸς], pentru lipsa minților [δι᾽ ἔνδειαν φρενῶν] [lui], câștigă pieirea sufletului său [ἀπώλειαν τῇ ψυχῇ αὐτοῦ περιποιεῖται].

33. Chinuri și necinstiri suferă și ocara lui nu se va șterge întru veac.

34. Căci plin [fiind] de râvna mâniei bărbatului ei [μεστὸς γὰρ ζήλου θυμὸς ἀνδρὸς αὐτῆς], nu va fi cruțat/ iertat în ziua judecății [οὐ φείσεται ἐν ἡμέρᾳ κρίσεως]

35. [și] nu va schimba vrajba [pentru] nicio răscumpărare, nici nu are să fie despărțit [pentru] multe daruri.


[1] El îndeamnă și gestual la rău, nu doar prin cuvinte și fapte. Pentru că toată ființa lui e pornită spre a face rele, fărădelegi, sacrilegii.

[2] Ia înțelepciunea lui Dumnezeu în tine!

[3] Femeile care doresc să se căsătorească, se căsătoresc cu bărbați care au sufletele cinstite, alese, virtuoase.

[4] Care are relații sexuale cu ea.

Psalmul 22, cf. LXX

1. Psalmul lui David. Domnul mă păstorește [ποιμαίνει με] și nimic [nu-]mi va lipsi.

2. Întru locul ierbii, acolo m-a sălășluit, la apa odihnei [ἐπὶ ὕδατος ἀναπαύσεως] m-a hrănit.

3. Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății pentru numele Lui.

4. Căci, și dacă am să merg în mijlocul umbrei morții [ἐν μέσῳ σκιᾶς θανάτου], nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine ești. Toiagul Tău [ἡ ῥάβδος Σου] și bățul Tău [ἡ βακτηρία Σου][1], acestea m-au mângâiat.

5. Pregătit-ai masă înaintea mea din potriva celor ce mă necăjesc, uns-ai în ulei capul meu și potirul Tău [este] îmbătându-mă ca cel mai bun [καὶ τὸ ποτήριόν Σου μεθύσκον ὡς κράτιστον].

6. Și mila Ta mă va urmări îndeaproape [καὶ τὸ ἔλεός Σου καταδιώξεταί με] [în] toate zilele vieții mele și [aceasta, pentru] a locui eu în casa Domnului întru lungime de zile.


[1] Biblia de la 1688 vorbește despre varga Ta. Dar vargă, potrivit Dicționarului de sinonime, ed. 2002, înseamnă nuia, băț, joardă, beldie.

Vorbește Antim

Așa se intitulează un imn scris în cinstea Sfântului Antim de Gheorghe Tomozei:

De-aș fi un om oarecare, păstor din munte
blând și nerâvnitor m-aș afla, ferit de
păcate (și sunt păcate de moarte 7)
nu mi-aș ieși din credințe,
drept aceea aș zice că
omenirea mea e zăpada și oaia[1].

Dar sunt păstor de suflete în Ungrovlahia
și biet ucenic tipograficesc. Nu
micșorez mărirea cărților într-alte limbi
tâlcuite trecând-o în graiul
celor între care m-am adunat și eu,
că nu s-a aflat din gura mea vicleșug[2].

Sunt străin de voi, fiilor[3], dar venind
să mă fac vouă aramă răsunătoare[4]
pâinea voastră m-a primit în scaun,
mila voastră mi-a fost reazimul,
la foame, poamele mi s-au dat mie
iară la sete
piatra mi-a deschis pahar dulce[5].

Nu este alta fără numai moartea
mai tare ca dragostea ce mi se lasă
în suflet. Cui v-ar lăsa, fraților
și s-ar prăpădi într-altul hotar, să i se dea
lui sânge de fiară[6], anáthima și
Eghipetul patimilor[7]!
Drept aceea, primit la sânul vostru eu vin
cu ostenelile frunții și puțina agonisită
a bătrânului cap.

Încailea să fiu ca ariciul, el merge la vie,
se satură de struguri și-n urmă scutură vița,
în broboanele căzute se scaldă și ele
i se înfig în ghimpi
și-așa le duce el puilor[8]. Pe ghimpii
câtor bucoavne de plumb n-am tăvălit
carnea mea pentru a mi le prinde de suflet
și-a vi le aduce vouă,
pui ai mei! M-am răstignit
pe cruce cărților, bătut cu piroanele
semnelor [literelor]. E osul meu spart de ele, prin rănile
mele se uită ochiul morții.

Mă scoți doamne din scaunul meu? Mă lași
în pleava pribegiilor? Clevetirile, fățăriile și
mozaviriile[9] m-au dat pierzării? N-am târnosit
cartea din urmă. Îmi poruncisem bun loc
de îngropăciune. Rămâne gol de mine.

Cine a stat în slava acestei lumini, va mai sta
prin fapta lui și după ce piere.
O bunătate albă și înaltă umple căscioarele
cu semne ale teascului – racle cu oase
de morți neștiuți, copii ori paseri – și eu
cu, de mână, îngerul tipografilor merg să zac
departe de ele.

Și iată, cutremur mare se făcu în mare[10]…”[11].

Și, după cum se vede, Gheorghe Tomozei a citit cu atenție Didahiile


[1] A se vedea: Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul, Didahiile, text actualizat și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2016, p. 143-144, cf. http://www.teologiepentruazi.ro/2016/08/25/sfantul-sfintit-mucenic-antim-ivireanul-didahiile-prima-editie-actualizata/.

[2] Idem, p. 144. [3] Idem, p. 9.

[4] Idem, p. 85. Sfântul Apostol folosea aceste cuvinte cu sens peiorativ, însă poetul a convertit aici sensul într-un pozitiv, pentru că, aici, aramă răsunătoare înseamnă: un glas răsunător, care propovăduiește cu putere.

[5] Idem, p. 287. [6] Idem, p. 317. [7] Idem, p. 304. [8] Idem, p. 113.

[9] Idem, p. 147, 158, 320. [10] Idem, p. 233-234.

[11] Cf. Gheorghe Tomozei, Catalogul corăbiilor, Ed. Eminescu, București, 1987, p. 208-210.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno