Parimiele lui Salomon, cap. 9, cf. LXX

1. Înțelepciunea și-a zidit sieși casă și a sprijinit-o pe 7 stâlpi.

2. A înjunghiat jertfele ei, a amestecat vin întru potirul ei și a pregătit masa ei.

3. A trimis pe robii ei, chemând împreună, cu înaltă propovăduire, spre potir, zicând:

4. „Care este nebun [ἄφρων] să se abată către mine[1]!”. Și celor sărăciți de mințile [lor] le-a zis:

5. „Veniți de mâncați pâinile mele și beți vinul pe care vi l-am amestecat vouă!

6. Părăsiți nebunia [ἀφροσύνην] și veți trăi! Și căutați mintea ca să trăiți [καὶ ζητήσατε φρόνησιν ἵνα βιώσητε] și îndreptați-vă în înțelegerea cunoașterii [καὶ κατορθώσατε ἐν γνώσει σύνεσιν]!”.

7. Cel care îi ceartă pe cei răi își va lua lui necinste și mustrând pe cel neevlavios, se va judeca pe sine.

8. Nu-i mustra pe cei răi, ca să nu te urască! [Dar] mustră pe cel înțelept și te va iubi!

9. Dă celui înțelept un prilej[2] și mai înțelept va fi! Arată Dreptului și va adăuga a primi[3]!

10. Începutul înțelepciunii [este] frica Domnului [ἀρχὴ σοφίας φόβος Κυρίου] și sfatul Sfinților [este] înțelegerea [καὶ βουλὴ Ἁγίων σύνεσις]. Căci a cunoaște legea este a minții celei bune [διανοίας ἀγαθῆς].

11. Căci [în] acest fel multă vreme vei trăi și ți se vor adăuga ție anii vieții tale.

12. Fiule, dacă ai să fii înțelept, vei fi înțelept ție [pentru tine însuți] și celor de aproape [și pentru cei de aproape ai tăi]! Dar dacă ai să ieși rău, singur vei suferi cele rele. [Căci cel] care se statornicește în minciuni, acesta va păstori vânturi [ὃς ἐρείδεται ἐπὶ ψεύδεσιν οὗτος ποιμανεῖ ἀνέμους] și acesta va urmări păsări zburătoare [ὁ δ᾽ αὐτὸς διώξεται ὄρνεα πετόμενα]. Căci a lăsat căile viei lui și a rătăcit osiile arăturii lui. Și umblă prin pustie fără de apă și [în] pământ poruncit cu însetări și adună nerodire [cu] mâinile [sale].

13. Femeia nebună și îndrăzneață, care nu cunoaște rușinea [ἣ οὐκ ἐπίσταται αἰσχύνην], este sărăcită de fărâmitura de pâine.

14. S-a așezat în ușile casei ei pe scaun, la vedere, în străzi,

15. chemând pe cei care vin și pe cei care se duc în căile lor[, zicând]:

16. „Care este [între] voi nebun, să se abată către mine! Și celor sărăciți de minte [eu] le poruncesc, zicând:

17. De pâinile ascunse cu dulceață atingeți-vă [ἄρτων κρυφίων ἡδέως ἅψασθε] și de apa hoției cea dulce [καὶ ὕδατος κλοπῆς γλυκεροῦ]!”.

18. Dar el nu știe că pământenii lângă ea sunt nimiciți și la stinghia Iadului se întâlnește [se întâlnesc] [καὶ ἐπὶ πέτευρον ᾍδου συναντα]. Dar [tu] sari de la [ea], nu întârzia în locul [acela], nici să-ți apropii ochiul tău de ea! Căci așa vei trece [ca] apa străină și vei merge mai departe [ca] râul străin. Dar din izvor străin să nu bei, ca multă vreme să trăiești și să se adauge ție anii vieții.


[1] Să iasă din nebunia lui, din viața lui păcătoasă, și să vină la Mine, la Înțelepciunea lui Dumnezeu!

[2] O ocazie în care să își arate înțelepciunea.

[3] Sfaturile tale. Pentru că el este receptiv la sfaturile bune, la cele care îl folosesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *