1. Fiul cel înțelept veselește pe tatăl [său], iar fiul cel nebun [este] întristare maicii [sale].
2. Nu vor folosi vistierii cei fărădelege și dreptatea izbăvește din moarte [δικαιοσύνη δὲ ῥύσεται ἐκ θανάτου].
3. Domnul nu va omorî cu foame sufletul cel drept [οὐ λιμοκτονήσει Κύριος ψυχὴν δικαίαν], dar viața celor neevlavioși o va răsturna.
4. Sărăcia îl smerește pe om [πενία ἄνδρα ταπεινοῖ], iar mâinile celor bărbătoși se îmbogățesc. Fiul certat, înțelept va fi [υἱὸς πεπαιδευμένος σοφὸς ἔσται], și pe cel nebun îl va folosi [ca] slujitor.
5. A scăpat de căldură pe fiul cel cugetător [νοήμων] și stricat de vânt [ἀνεμόφθορος] este la seceriș fiul cel fărădelege.
6. Binecuvântarea Domnului [este] pe capul Dreptului [εὐλογία κυρίου ἐπὶ κεφαλὴν Δικαίου], iar gura neevlavioșilor o va coperi jalea înainte de vreme [στόμα δὲ ἀσεβῶν καλύψει πένθος ἄωρον].
7. Pomenirea Drepților [este] cu laude/ cu elogii/ cu encomioane [μνήμη Δικαίων μετ᾽ ἐγκωμίων], iar numele neevlavios se stinge.
8. Înțeleptul [cu] inima va primi porunci, iar cel fără de adăpost [la] buzele [lui, ca un] stricat se va tulbura.
9. Care merge cu simplitate, merge nădăjduind, iar cel care strâmbă căile lui se va cunoaște.
10. Cel care face semn [cu] ochii cu vicleșug adună oamenilor dureri, iar cel care mustră cu îndrăzneală face pace [εἰρηνοποιεῖ].
11. Izvorul vieții [este] în mâna Dreptului și gura neevlaviosului o va acoperi pieirea.
12. Ura ridică biruința și pe toți cei care nu sunt gâlcevitori îi va acoperi prietenia,
13. care din buze scoate înțelepciune [și cu] toiag îl bate pe omul fără inimă [ῥάβδῳ τύπτει ἄνδρα ἀκάρδιον][1].
14. Înțelepții vor ascunde simțirea și gura ne- chibzuitului se apropie de pieire.
15. Dobândirea bogățiilor [este] cetate tare și sărăcia [este] pieirea neevlavioșilor.
16. Faptele Drepților fac viață și păcatele [sunt] roadele celor neevlavioși.
17. Căile cele drepte ale vieții păzesc învățătura și învățătura care nu este desăvârșită rătăcește.
18. Buzele cele drepte acoperă vrăjmășia [ἔχθραν], iar cei care aduc în față ocări sunt foarte nebuni [ἀφρονέστατοί].
19. Din multa vorbire nu vei scăpa de păcat [ἐκ πολυλογίας οὐκ ἐκφεύξῃ ἁμαρτίαν], iar chibzuindu-ți buzele cugetător vei fi [φειδόμενος δὲ χειλέων νοήμων ἔσῃ].
20. Argint lămurit [este] limba Dreptului, iar inima celui neevlavios se va sfârși.
21. Buzele Drepților le știu [pe] cele înalte [χείλη Δικαίων ἐπίσταται ὑψηλά], iar cei nebuni în nevoie[2] mor.
22. Binecuvântarea Domnului [este] pe capul Dreptului. Aceasta îmbogățește și nu are să se adauge lui mâhnire în inimă.
23. Cel nebun face rele în râs [ἐν γέλωτι], iar înțelepciunea omului naște gândirea [ἡ δὲ σοφία ἀνδρὶ τίκτει φρόνησιν].
24. În pieire se poartă cel neevlavios, dar pofta Dreptului [este] primită.
25. Trecând viforul, se nimicește cel neevlavios, iar Dreptul abătându-se [de la rău] se mântuiește întru veac.
26. Ca agurida vătămătoare dinților și [ca] fumul [vătămător] ochilor, așa [este] fărădelegea celor care se folosesc de ea.
27. Frica Domnului adaugă zile și anii celor neevlavioși se vor împuțina.
28. Veselia întârzie celor Drepți [ἐγχρονίζει δικαίοις εὐφροσύνη], dar nădejdea celor neevlavioși se nimicește.
29. Fortăreața [ὀχύρωμα] celui Cuvios [este] frica Domnului și zdrobirea celor care lucrează cele rele.
30. Dreptul [în] veac nu va renunța, iar neevlavioșii nu vor locui pământul.
31. Gura Dreptului picură înțelepciune și limba celui nedrept va pieri.
32. Buzele oamenilor Drepți picură haruri [χείλη ἀνδρῶν Δικαίων ἀποστάζει χάριτας], iar gura celor neevlavioși se întoarce [de la cele bune].
[1] Sintagma ἄνδρα ἀκάρδιον este unică în LXX.
[2] În lipsă, în sărăcie.
Lasă un răspuns