1. Urgia îl [îi] pierde și pe cei înțelepți, iar răspunsul, supunându-se, întoarce mânia și cuvântul întristat ridică urgii.

2. Limba înțelepților cunoaște cele bune, iar gura nebunilor vestește cele rele.

3. Ochii Domnului în tot locul privesc, și pe cei răi și pe cei buni.

4. Vindecarea limbii [este] pomul vieții, iar cel care o păzește pe ea se va umple de Duhul [ὁ δὲ συντηρῶν αὐτὴν πλησθήσεται Πνεύματος].

5. Cel nebun batjocorește învățătura tatălui [său], iar cel care păzește poruncile [este] mai priceput.

6. În dreptatea îmbelșugată [este] tărie multă, iar cei neevlavioși, cu toată rădăcina [lor], vor fi nimiciți de pe pământ. [În] casele Drepților [este] tărie multă, iar roadele celor neevlavioși vor pieri.

7. Buzele înțelepților au fost legate [cu] simțirea [χείλη σοφῶν δέδεται αἰσθήσει] [lor], iar inimile celor nebuni nu [sunt] sigure [καρδίαι δὲ ἀφρόνων οὐκ ἀσφαλεῖς].

8. Jertfele celor neevlavioși [sunt] urâciune Domnului, iar rugăciunile celor care se îndreptează [sunt] primite la El.

9. Căile celui neevlavios [sunt] urâciune Domnului, iar pe cei care urmăresc dreptatea [Domnul îi] iubește.

10. Învățătura celui fără de răutate se face cunoscută de către cei care vin [pe cale], iar cei care urăsc mustrările mor rușinos [οἱ δὲ μισοῦντες ἐλέγχους τελευτῶσιν αἰσχρῶς].

11. [Iar dacă] Iadul și pieirea pe față [sunt] lângă [calea] Domnului [ᾍδης καὶ ἀπώλεια φανερὰ παρὰ τῷ Κυρίῳ], cum nu [sunt astfel] și inimile oamenilor?

12. Nu va iubi cel neînvățat pe cei care îl mustră pe el și cu cei înțelepți nu va vorbi.

13. Fața inimii care se veselește, înflorește, dar fiind în [voi] dureri, [ea] se întristează.

14. Inima dreaptă caută simțirea, iar gura celor neînvățați va cunoaște cele rele.

15. [În] toată vremea ochii celor răi așteaptă cele rele, iar cei buni se liniștesc pururea.

16. Mai bună [este], cu frica Domnului, partea cea mică decât vistierii mari cu [inimă] fără frică [de Dumnezeu].

17. Mai bună [este] primirea unui străin [cu] legume, pentru iubire și har, decât punerea înainte de viței cu vrăjmășie.

18. Omul mânios pregătește lupte/ certuri, iar cel îndelung-răbdător și pe cea viitoare o domolește. Omul îndelung-răbdător va stinge judecăți, iar cel neevlavios mai mult își ridică [judecata][1].

19. Căile celor nelucrători [sunt] pline [cu] spini, iar ale celor bărbătoși [sunt] folosite mereu.

20. Fiul înțelept veselește pe tatăl [său], iar fiul nebun batjocorește pe mama sa.

21. Cărările nebunului [sunt] sărăcite de înțelegeri, iar omul înțelept, [mereu] îndreptându-se, merge [pe calea cea bună].

22. Sunt înlăturate gândurile celor care nu cinstesc sinedriile[2], iar în inimile celor care se sfătuiesc rămâne sfatul.

23. Cel rău nu are să asculte Lui și nici nu are să zică cel necurat ceva la vreme și bun.

24. Căile vieții [sunt] gândurile celui priceput, ca, abătându-se, să se mântuiască din Iad.

25. Casele celor obraznici le dărâmă Domnul și a întărit hotarul văduvei.

26. Gândul nedrept [este] urâciune Domnului, iar cuvintele celor curați [sunt] cinstite/ venerabile [σεμναί].

27. Se pierde pe sine cel care primește daruri/ mită [ἐξόλλυσιν ἑαυτὸν ὁ δωρολήμπτης], iar cel care urăște primirile darurilor se mântuiește [ὁ δὲ μισῶν δώρων λήμψεις σῴζεται]. [Cu] milosteniile și [cu] credințele[3] se curățesc păcatele, iar [cu] frica Domnului[, omul] se abate [cu] totul de la rău.

28. Inimile Drepților cugetă credințele[4], iar gura neevlavioșilor răspunde cele rele. Plăcute [sunt] la Domnul căile oamenilor drepți, iar prin intermediul lor și vrăjmașii li se fac prieteni.

29. Dumnezeu departe Se îndepărtează de cei neevlavioși, iar rugăciunile Drepților le ascultă. Mai bună [este] puțina primire cu dreptate decât multe roade cu nedreptate. Inima omului socotește cele drepte, ca de către Dumnezeu să se îndrepteze pașii lui.

30. Văzând ochiul cele bune veselește inima [θεωρῶν ὀφθαλμὸς καλὰ εὐφραίνει καρδίαν] și vestea cea bună îngrașă oasele [φήμη δὲ ἀγαθὴ πιαίνει ὀστᾶ].

31.

32. Care leapădă învățătura se urăște pe sine [ὃς ἀπωθεῖται παιδείαν μισεῖ ἑαυτόν], iar cel care păzește mustrările își iubește sufletul său [ὁ δὲ τηρῶν ἐλέγχους ἀγαπᾷ ψυχὴν αὐτοῦ].

33. Frica lui Dumnezeu [este] învățătura și înțelepciunea și începutul slavei se va răspunde ei [καὶ ἀρχὴ δόξης ἀποκριθήσεται αὐτῇ].


[1] Se face tot mai condamnabil în fața judecății lui Dumnezeu.

[2] Întrunirile Sinedrionului iudaic și deciziile sale.

[3] Cu multe învățături ale credinței.

[4] La fel trebuie înțeles cuvântul: multele învățături ale credinței.

Did you like this? Share it: