Parimiele lui Salomon, cap. 27, cf. LXX

1. Nu te lăuda [cu] cele [care sunt] întru [ziua de] mâine [μὴ καυχῶ τὰ εἰς αὔριον], căci nu cunoști ce va naște ceea ce vine.

2. Să te laude aproapele și nu gura ta, cel străin și nu buzele tale!

3. Grea [este] piatra și greu de purtat [este] nisipul, dar urgia celui nebun [este] mai grea [decât] amândouă.

4. Nemilostivă [este] mânia și iute [este] urgia, dar râvna nimic [nu] rabdă.

5. Mai bune [sunt] mustrările descoperindu-se [decât] prietenia ascunzându-se.

6. Mai vrednice de credință sunt rănile prietenului decât sărutările de bună voie ale vrăjmașului.

7. Sufletul, în săturare fiind, batjocorește fagurii de miere, dar sufletului celui sărăcit și cele amare i se par dulce [dulci] [ψυχῇ δὲ ἐνδεεῖ καὶ τὰ πικρὰ γλυκεῖα φαίνεται].

8. Precum [e] când pasărea are să zboare din cuibul ei, așa [și] omul se robește, când are să se înstrăineze de locurile sale.

9. [Cu] miruri și [cu] vinuri și [cu] tămâi [θυμιάμασιν][1] se veselește inima [omului], dar sufletul se sparge de întâmplări nefericite [καταρρήγνυται δὲ ὑπὸ συμπτωμάτων ψυχή].

10. [Pe] prietenul tău sau [pe] prietenul părintesc[2] să nu-l părăsești, iar întru casa fratelui tău să nu intri nefericind. [Căci] mai bun [este] prietenul de aproape [φίλος ἐγγὺς][3] decât fratele locuind departe.

11. Fiule, înțelept fii, ca să se veselească inima mea și întoarce de la tine cuvintele ocărâtoare!

12. Cel priceput, cele rele venind [peste el], s-a ascuns, iar cei nebuni, mergând, pagubă vor plăti.

13. Ia veșmântul lui! Căci a trecut obraznicul, cel care [pe] cele străine le strică.

14. Care are să binecuvinteze [pe] prieten de dimineață [cu] glas mare [ὃς ἂν εὐλογῇ φίλον τὸ πρωὶ μεγάλῃ τῇ φωνῇ], [în comparație cu cel care vine] blestemând, [cu] nimic [nu] va părea a fi deosebit [καταρωμένου οὐδὲν διαφέρειν δόξει].

15. Picăturile îl scot pe om, în zi de iarnă, din casa lui, la fel și femeia ocărâtoare din casa sa.

16. [Vântul] de nord/ crivățul vânt greu [este], dar pe nume priceput se cheamă.

17. Fier [pe] fier ascute, iar omul întărâtă fața prietenului [său].

18. Care sădește smochin va mânca [din] roadele lui, iar care păzește pe domnul său va fi cinstit.

19. Precum nu [sunt] asemenea fețele [altor] fețe, așa nici inimile oamenilor [nu sunt asemenea].

20. Iadul și pieirea nu se satură [ᾍδης καὶ ἀπώλεια οὐκ ἐμπίμπλανται] și la fel [sunt și] ochii oamenilor celor nesățioși [ὡσαύτως καὶ οἱ ὀφθαλμοὶ τῶν ἀνθρώπων ἄπληστοι]. Urâciune [este] Domnului fixând ochiul [βδέλυγμα Κυρίῳ στηρίζων ὀφθαλμόν] [în cineva][4] și cei neînvățați [οἱ ἀπαίδευτοι] [și] desfrânați [cu] limba [ἀκρατεῖς γλώσσῃ].

21. Încercarea argintului și a aurului [este] ardere, iar bărbatul se încearcă prin gura celor care îl laudă pe el [ἀνὴρ δὲ δοκιμάζεται διὰ στόματος ἐγκωμιαζόντων αὐτόν]. Inima cea fărădelege caută cele rele, iar inima cea dreaptă caută cunoașterea.

22. Dacă[-l] biciuiești [pe] cel nebun, în mijlocul sinedrionului necinstindu-l, nu ai să izgonești nebunia lui.

23. Cu cunoaștere vei cunoaște sufletele turmei tale [γνωστῶς ἐπιγνώσῃ ψυχὰς ποιμνίου σου] și vei pregăti inima ta [cu] ale tale turme [καὶ ἐπιστήσεις καρδίαν σου σαῖς ἀγέλαις],

24. că nu [este] puterea omului [în] veac și nici tăria [lui nu i] se dă din neam întru neam.

25. Poartă de grijă celor [care sunt] în câmpul celor îngălbeniți [ἐπιμελοῦ τῶν ἐν τῷ πεδίῳ χλωρῶν] și vei tunde iarbă și strânge iarbă de deal,

26. ca oile să aibă întru îmbrăcăminte! Cinstește câmpul, ca să-ți fie ție miei!

27. Fiule, de la mine ai cuvintele cele tari [ῥήσεις ἰσχυρὰς] întru viața ta și întru viața slujitorilor tăi.


[1] Forma de dativ plural…chiar dacă la noi cuvântul e defectiv de plural.

[2] Cu care ai o relație de prietenie datorită tatălui tău. Pentru că el a fost prietenul lui.

[3] Cel care locuiește lângă tine.

[4] Este urâciune înaintea Lui cel care își fixează ochii în cineva.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *