1. Cuvintele Ecclisiastisului, ale fiului lui David, împăratul lui Israil în Ierusalim.

2. „Deșertăciune a deșertăciunilor [ματαιότης ματαιοτήτων]”, a zis Ecclisiastisul [ὁ Ἐκκλησιαστής]. Deșertăciune a deșertăciunilor, [căci] toate [sunt] deșertăciune.

3. Care [este] prisosirea omului, în toată truda lui [cu] care se trudește sub soare?

4. Un neam moare și un [alt] neam apare, dar pământul a stat întru veac.

5. Și soarele răsare și soarele [iarăși] apune și întru locul lui se trage.

6. Răsărind, el acolo merge, către austru și înconjoară către crivăț. Înconjoară înconjurând: [așa] merge vântul. Și vântul, întru înconjurările lui se întoarce.

7. Toate pâraiele merg întru mare și marea nu va fi umplută, [căci] întru locul [în] care pâraiele merg, acolo ele se întorc să meargă.

8. Toate cuvintele [sunt cu] osteneli [πάντες οἱ λόγοι ἔγκοποι]. [Și] nu va putea omul a vorbi și nu se va umple ochiul a vedea și nu se va umple urechea din auzire.

9. Ce a fost, aceeași va fi și ce s-a făcut, aceeași se va face și nu este [lucru cu] totul nou sub soare [καὶ οὐκ ἔστιν πᾶν πρόσφατον ὑπὸ τὸν ἥλιον].

10. Care va grăi și va spune: „Iată, acesta este [lucru] nou [ἰδὲ τοῦτο καινόν ἐστιν]!”, [trebuie să știe că] deja s-a[u] făcut în veci cele care s-au făcut dinaintea noastră.

11. Nu [mai] este pomenirea celor dintâi [οὐκ ἔστιν μνήμη τοῖς πρώτοις] și întocmai celor de apoi făcându-li-se, nu va fi lor pomenire cu cele care se vor face întru cele de apoi.

12. Eu, Ecclisiastisul, am fost împărat în Israil, în Ierusalim.

13. Și am dat inima mea să caute și să iscodească, în[tru] înțelepciune, despre toate care se fac sub cer [περὶ πάντων τῶν γινομένων ὑπὸ τὸν οὐρανόν]. Că buimăcire rea [περισπασμὸν πονηρὸν] a dat Dumnezeu fiilor omului, [pentru] a se buimăci[1] în[tru] sine[le] [τοῦ περισπᾶσθαι ἐν αὐτῷ] [lor].

14. Și am văzut toate lucrurile care au fost făcute sub soare, și, iată, toate [sunt] deșertăciune și alegere de vânt [καὶ προαίρεσις πνεύματος]!

15. Strâmbându-se, nu va putea să se împodobească și lipsa nu va putea să se numere.

16. Zis-am eu în inima mea a zice: „Iată, eu m-am mărit și am adăugat înțelepciune [în sufletul meu] peste toți[2] care au fost [mai] înaintea mea în Ierusalim și inima mea a văzut multe [multă] înțelepciune și cunoaștere [καὶ καρδία μου εἶδεν πολλά σοφίαν καὶ γνῶσιν]!

17. Și am dat inima mea să cunoască înțelepciunea și cunoașterea, parabole și înțelegere [și am înțeles] că până și aceasta este alegere de vânt [προαίρεσις πνεύματος].

18. Că[ci] în[tru] mulțimea înțelepciunii [este] mulțime de cunoaștere [ὅτι ἐν πλήθει σοφίας πλῆθος γνώσεως] și cel care adaugă cunoaștere își va adăuga durere [καὶ ὁ προστιθεὶς γνῶσιν προσθήσει ἄλγημα]”.


[1] A se ameți, a se zăpăci.

[2] Mai mult decât toți.

Did you like this? Share it: