Iubiții mei[1],
în predica din 2014 m-am raportat la teologia Sfântului Sfințit Mucenic Dionisios Areopagitul pentru ca să vorbesc despre Sfinții Îngeri[2]. Pentru că Sfântul Dionisios, în secolul întâi al Bisericii, a scris primul tratat teologico-mistic despre Dumnezeieștii Îngeri, iar explicațiile sale sunt fundamentale cu privire la Ierarhia cerească.
În cea de acum însă, mă voi referi la prezența Sfinților Îngeri în viața Bisericii și a lumii întregi pe baza Scripturii și a Tradiției Bisericii.
Căci atunci când vorbim despre Dumnezeieștii Îngeri vorbim despre primii locuitori ai Împărăției lui Dumnezeu. Pentru că ei au fost creați de Dumnezeu înaintea lumii văzute și a omului – cerul [τὸν οὐρανὸν] din Fac. 1, 1 indicându-i pe Sfinții Îngeri –, în așa fel încât, ne spune Dumnezeu, „când s-au făcut stelele [ὅτε ἐγενήθησαν ἄστρα], M-au lăudat [cu] glas mare toți Îngerii Mei [ᾔνεσάν Με φωνῇ μεγάλῃ πάντες Ἄγγελοί Μου]” [Iov 38, 7, LXX].
Și dacă stelele au fost făcute de Dumnezeu în ziua a 4-a [Fac. 1, 14-18], iar omul a fost făcut de El în ziua a 6-a [Fac. 1, 26-31], Sfinții Îngeri existau deja în ziua a 4- a facerii lumii, pentru că ei fuseseră creați anterior facerii lumii. Și Sfinții Îngeri au fost creați înaintea omului, pentru ca ei să fie păzitorii lui duhovnicești.
Fac. 3, 24 ne vorbește pentru prima oară despre Heruvimii [τὰ Χερουβιμ] lui Dumnezeu. 3 Sfinți Îngeri, ca 3 Oameni [τρεῖς Ἄνδρες], sunt văzuți în mod extatic de Sfântul Avraam la stejarul Mamvri [Fac. 18, 1-2]. Pe Sfântul Lot, Îngerii Domnului l-au scos din Sodoma, înainte ca ea să fie distrusă [Fac. 19, 15]. Dar dacă pe cei credincioși, Sfinții Îngeri îi apără, pe cei păcătoși îi pedepsește. Ca spre exemplu la II Sam. 24, 16, unde ni se spune că „a întins Îngerul lui Dumnezeu mâna lui întru Ierusalim [ca] să-l piardă pe el [ἐξέτεινεν ὁ Ἄγγελος τοῦ Θεοῦ τὴν χεῖρα αὐτοῦ εἰς Ιερουσαλημ τοῦ διαφθεῖραι αὐτήν]”. Și Ierusalimul ar fi fost pierdut imediat de către Îngerul Lui, dacă El nu l-ar fi oprit [Ibidem].
Diferența fundamentală dintre Îngeri și oameni, la nivelul modului în care sunt creați de Dumnezeu, e aceea că ei sunt duhuri, iar noi suflete întrupate. Căci ei sunt ființe raționale și duhovnicești netrupești, pe când noi suntem ființe raționale trupești, care ne putem înduhovnici, cu ajutorul lor, în relația cu Dumnezeu.
De aceea, Sfântul Apostol Pavlos spune despre Îngerii lui Dumnezeu că sunt „duhuri slujitoare [λειτουργικὰ πνεύματα], trimise întru slujire [εἰς διακονίαν ἀποστελλόμενα], pentru cei care vor a moșteni mântuirea [διὰ τοὺς μέλλοντας κληρονομεῖν σωτηρίαν]” [Evr. 1, 14, BYZ]. Adică ei sunt trimiși la noi, pentru ca să ne ajute pe noi să ne mântuim.
Dar dacă ei vor să ne mântuim, pentru că vor ceea ce dorește și Dumnezeu pentru noi, demonii sau îngerii cei căzuți se luptă împotriva mântuirii noastre, încercând întotdeauna să ne facă să cădem din relația cu Dumnezeu.
Sfântul Ioannis Teologul, în Apoc. 5, 11, ne spune că a văzut și a auzit în mod extatic glasul a zeci de mii de zeci de mii și a mii de mii [μυριάδες μυριάδων καὶ χιλιάδες χιλιάδων] de Îngeri. Pentru că numărul lor e copleșitor de mare. Pe când Sfântul Apostol Pavlos vorbește despre demoni și spune că sunt începătoriile și stăpânirile și conducătorii întunericului acestui veac [Efes. 6, 12]. Căci și demonii sunt mulți și sunt împărțiți ierarhic și conducătorul lor este Satanas [Σατανᾶς], care a căzut din cer ca un fulger [Lc. 10, 18].
Însă, despre demoni, Sfântul Atanasios cel Mare ne spune: „dracii n-au fost creați ca cei ce poartă numele de draci. Căci nimic rău n-a făcut Dumnezeu. Ci au fost făcuți și ei buni. Dar căzând de la cugetarea cerească și învârtindu-se în jurul pământului, i-au amăgit pe păgâni cu năluciri. Iar pe noi, creștinii, pizmuindu-ne, toate le mișcă [împotriva noastră], voind să ne împiedice suișul spre cer, ca să nu ne urcăm acolo de unde ei au căzut”[3]. Tocmai de aceea și Dumnezeu ni i-a dat ca ajutători în asceza noastră pe Sfinții Îngeri, pentru că potrivnicii noștri, demonii, sunt și ei ființe spirituale. Și Dumnezeieștii Îngeri ne ajută în tot timpul în viața noastră.
Îngerul Domnului îl scoate pe Sfântul Apostol Petros din închisoare [F. Ap. 12, 7-9], pentru că Dumnezeu avea nevoie de el în slujirea Bisericii. Iar Sfântul Andreas cel nebun pentru Hristos, pomenit pe 2 octombrie, cel care a stat în vedenie dumnezeiască timp de două săptămâni[4], i-a văzut la un moment dat în acea vedenie pe Sfinții Îngeri, pe care îi descrie ca pe niște „cântăreți în chipul focului, ca o văpaie, și într-o cântare dulce Îl slăveau pe Domnul”[5] sau ca pe „tineri înalți și înfricoșători, cu chipul ca văpaia focului, având fețele mai strălucitoare decât soarele și arme de foc având în mâinile lor. Și am văzut mulțime nenumărată de Oaste cerească, care cu frică stătea înainte[a]”[6] lui Dumnezeu.
Și Sfântul Andreas Îl vede pe Domnul „îmbrăcat într-o haină roșie, având fața prealuminată și cu ochi prea dulci”[7], stând pe scaunul slavei Sale, așa după cum L-a văzut și Sfântul Profet Isaias[8]. Căci Sfântul Isaias L-a văzut „pe Domnul șezând pe tron înalt și înălțat și plină [fiind] casa de slava Lui [καθήμενον ἐπὶ θρόνου ὑψηλοῦ καὶ ἐπηρμένου καὶ πλήρης ὁ οἶκος τῆς δόξης Αὐτοῦ]” [Is. 6, 1, LXX]. Iar Serafinii [Σεραφιν] stăteau împrejurul Lui, având fiecare dintre ei câte 6 aripi [Is. 6, 2].
Forma Serafim, cunoscută de către noi, e transliterată din ebraică, de la שְׂרָפִ֙ים [Serafim] [Is. 6, 2, WTT], și reprezintă forma de plural a cuvântului, adică Serafimi. Pentru că forma de singular a cuvântului ebraic este Saraf [שָׂרָף][9].
Iar Îngerii, în cer, Îl laudă pe Dumnezeu [Is. 6, 3, LXX], pe când, pe noi, cei de pe pământ, ne învață să Îl lăudăm pe El cum se cuvine și să trăim creștinește.
Pe 10 iunie 982, un Înger al Domnului a venit la un Monah aghiorit sub chipul unui Monah străin. Și el i-a predat Monahului începutul axionului, adică: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru”. Pentru ca acesta să fie adăugat înaintea cântării Sfântului Cosmas Melodul[10]: „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără-de-asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare-de-Dumnezeu, te mărim”[11]. Iar cântarea închinată Născătoarei de Dumnezeu, Îngerul a scris-o cu degetul pe piatră[12]. Și a scris-o în fața acestei Icoane a Maicii Domnului, care s-a numit de atunci Axionița[13]:
În calendarul grecesc, minunea axionului e pomenită pe 11 iunie[14]. Și de aici, din Marele Sinaxar grecesc, aflăm faptul că Îngerul care ne-a învățat axionul nu este altul decât Sfântul Arhanghel Gavriil. Și că piatra minunată, pe care a scris Sfântul Arhanghel Gavriil, a fost trimisă Patriarhului Constantinopolului, Nicolaos Hrisoverghis [984-996], și el a introdus axionul în Slujbele Bisericii[15].
La rândul său, Sfântul Arhanghel Mihail e pomenit pe 6 septembrie pentru minunea sa din Hones [Χωναὶς][16]. Unde, după cum arată și Sfânta Icoană[17] de dedesubt, a făcut să treacă un rău pe sub Biserică și astfel să nu se dărâme Biserica.
Sfântul care s-a rugat Sfântului Arhanghel Mihail pentru ca să izbăvească Biserica de apă a fost Sfântul Cuvios Arhippos [Ἄρχιππος][18], care apare în Sfânta Icoană, iar cei de pe deal sunt elinii păgâni, care au îndreptat izvorul spre Biserică pentru ca să o dărâme[19]. Și Sfântul Mihail, Arhanghelul, i s-a arătat Sfântului Arhippos „în chip omenesc, preaminunat și prealuminat, precum s-a arătat oarecând Prorocului Daniil”[20]. Și Arhanghelul, „cu toiagul pe care îl avea în mâini, însemnând…[cu] semnul crucii [o mare piatră care se afla lângă Biserică]…s-a făcut un tunet mare și s-a cutremurat pământul și piatra aceea s-a despicat în două și s-a făcut în piatră o prăpastie mare”[21], unde a început să curgă râul îndreptat spre Biserică.
Sfântul Mihail [Μιχαήλ], Arhanghelul, e pomenit de 3 ori cu numele în cartea Sfântului Profet Daniil, în LXX, iar Sfântul Arhanghel Gavriil [Γαβριήλ] de două ori. Pentru că, pe amândoi Arhanghelii, Sfântul Daniil i-a văzut în vedenie. Iar în cartea Sfântului Tobit [Τωβιτ] a fost descoperit oamenilor numele Sfântului Arhanghel Rafail [Ῥαφαήλ] [Tob. 12, 15], cel care l-a călăuzit pe Sfântul Tobias [Τωβιας] [Tob. 12, 1].
Sfântul Gregorius cel Mare, Papă al Romei[22], în XL Homiliarum in Evangelia. Libri duo [40 de Omilii la Evanghelie. În două cărți], ne vorbește despre numele Sfinților Arhangheli în Omilia a 34-a. Și el ne spune că Mihail înseamnă cine [este] ca Dumnezeu [quis ut Deus], Gavriil înseamnă tăria/ puterea lui Dumnezeu [fortitudo Dei], iar Rafail înseamnă medicamentul/ vindecarea lui Dumnezeu [medicina Dei][23].
Iar Sfântul Gregorius cel Mare vorbește despre aceleași 9 Ierarhii îngerești, ca și Sfântul Dionisios Areopagitul, pentru că urmează teologiei sale[24], pe care îl amintește nominal în col. 1254 ca Dionysius Areopagita.
În Cartea lui Enoh, o carte apocrifă/ falsă, scrisă în sec. al 3-lea înainte de nașterea Domnului Iisus Hristos[25], apare numele mai multor Arhangheli[26]. Iar numele lor în engleză sunt acestea: Uriel, Îngerul tunetului și al cutremurului, Rufael, Îngerul duhurilor oamenilor, Raguel, Îngerul care se răzbună pe pământ și pe luminătorii cerești, Michael, Îngerul care stăpânește peste cea mai mare parte a oamenilor, Saraqâel, Îngerul care stăpânește sufletele copiilor oamenilor și Gabriel, Îngerul care este deasupra șerpilor și a Paradisului și a Heruvimilor[27].
Explicațiile pe care le găsim în această carte apocrifă/ falsă la fiecare Înger sau Arhanghel nu mă interesează și nu trebuie să ne intereseze. Ci mă interesează doar numele Arhanghelilor: Uriel, Rufael, Raguel, Michael, Saraqâel și Gabriel, în grafie engleză.
Cei 3 Arhangheli: Mihail, Gavriil și Rafail sunt atestați scriptural.
Apocriful ne vorbește și despre alți 3: Uriel, Raguel și Saraqâel.
La nivel online găsim un Acatist al Sfinților Arhangheli[28], fără precizarea autorului, care ne indică drept Sfinți Arhangheli pe Mihail, Gavriil, Rafail, Evgudiil, Uriil, Salatiil și Varahil. Și la fiecare în parte există o precizare anume: Sfântul Arhanghel Mihail este „apărătorul de foc al cerului”, Sfântul Arhanghel Gavriil este „vestitorul tainelor celor dumnezeiești”, Sfântul Arhanghel Rafail este „vindecătorul bolilor și păzitorul celor căsătoriți și al celor care călătoresc”, Sfântul Arhanghel Evgudiil e „aducător de lumină sfântă”, Sfântul Arhanghel Uriil este „învingătorul ispitelor”, Sfântul Arhanghel Salatiil este „ocrotitorul creștinilor”, pe când Sfântul Arhanghel Varahil este „binecuvântătorul cel ceresc”[29].
De unde au fost preluate aceste 4 noi nume de Arhangheli, adică Evgudiil, Uriil, Salatiil și Varahil, de către autorul acatistului?
În pagina de pe Orthodox Wiki[pedia] dedicată Arhaghelilor[30], numele Sfinților Arhangheli sunt și mai multe și anume 12: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selafiil, Iehudiil, Varahiil, Raguil, Ieremiil, Anail, Iofiil și Zedechiel[31].
Ultima sursă citată îl numește pe Evgudiil drept Iehudiil și pe Salatiil drept Selafiil.
Care sunt sursele, așadar, pentru cei 4 sau 9 Arhangheli în plus?
În Orthodox Wiki, pentru Uriil ni se indică III Ezdra 4, 1, pentru Raguil suntem trimiși la Enciclopedia iudaică, iar pentru Ieremiil la III Ezdra 4, 36. Pentru ceilalți 6 nu avem nicio trimitere bibliografică[32].
Dacă a citat III Ezdra…autorul ne-a trimis la ediția ortodoxă de la nivel online[33]. Însă la 4, 1 nu e niciun nume și nici la 4, 36[34]. Adică trimiterile sunt false în pagina românească de pe Orthodox Wiki.
Însă III Ezdra din română e I Esdras [Ἔσδρας] din LXX, din Septuaginta. Însă nici în LXX nu găsim nimic la 4, 1 și nici la 4, 36.
În Enciclopedia iudaică nu avem Raziil, ci Raziel[35]. Și ni se spune că Raziel este un corelativ al lui Raguel[36].
De unde, totuși, sunt numele Arhanghelilor? Nu sunt din Sinaxarul pe 8 noiembrie, din Mineiul pe luna noiembrie[37]. Însă, într-o predică a Părintelui Arhimandrit Ilie Cleopa apar 7 Sfinți Arhangheli: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil și Varahiil[38]. Adică cei care apar și în Acatistul Sfinților Arhangheli pe care l-am citat anterior.
Părintele Cleopa, care, mai mult ca sigur, a fost sursa de inspirație pentru autorul Acatistului, nu ne spune sursa pe care a folosit-o. El nu ne spune de unde a luat această informație. Și acest lucru îl face mereu în predicile sale. Pentru că el cita Sfântul…dar nu și ediția citată. Adică nu cita pe traducătorul care i-a înlesnit…întâlnirea cu Sfântul citat.
Și tocmai de aceea Părintele Cleopa trecea în fața mulțimii neștiutoare drept „un mare teolog”, când teologia lui era aceea pe care o putuse citi în română de la teologii ortodocși români, care traduseseră cărțile patristice, din care el vorbea, fără ca să le indice. Și acolo unde se terminau cărțile…Părintele Cleopa nu mai era teolog…pentru că nu mai știa ce să spună. Însă ar fi fost multe de spus, dacă el însuși ar fi fost în stare să-i citească și să-i traducă pe Sfinții Bisericii din greacă, latină, slavonă, engleză, franceză etc.
Asta nu înseamnă că Părintele Cleopa nu a fost un mare nevoitor ortodox și un om al sfințeniei. Însă, el nu a fost și un teolog, ci unul care a învățat de la teologi teologia Bisericii.
Și ca el au făcut și fac mulți predicatori ortodocși români: vin și vorbesc la predică despre teologia unui Sfânt, fără ca să ne indice sursele. Sau ne spun amănunte din Viețile Sfinților fără ca să ne indice sursele din care le-au citit. Și trec drept foarte cunoscători, oameni cu idei profunde, când, de fapt, ideile lor sunt furate de la alții. Sunt furate de la Sfinți, de la teologi, de la diverși traducători de carte sfântă și ei doar se împăunează cu ceea ce nu sunt.
Da, fără doar și poate, tot cel care predică trebuie să predice teologia Bisericii, adică teologia Sfinților, a dogmelor, a canoanelor, a Slujbelor Bisericii! Însă vrem să ne spună și nouă, ascultătorilor, de unde și-au luat ideile, cunoștințele, datele teologice. Pentru ca să vedem dacă acolo, unde suntem trimiși, chiar așa e textul sau dacă, în ceea ce spun, au vreo fundamentare.
De la cine a aflat și a preluat Părintele Cleopa celelalte 4 nume de Arhangheli, adică pe Uriil, Salatiil, Gudiil și Varahiil?
Sfântului Nicolai Velimirovic [Николај Велимировић][39] i s-au tradus în română, în 2005, de către Mihaela Grosu, Proloagele de la Ohrida, care sunt în două volume: 6 luni cu 6[40].
În volumul întâi al ediției românești citate, găsim o cântare de laudă adusă Sfinților Arhangheli. Și în ea găsim următoarele 7 nume de Arhangheli: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil și Varahiil[41]. Dar Sfântul Nicolai nu ne dă nicio explicație despre numărul lor și nici despre sursa de unde și-a luat informațiile despre ei.
În vol. al 2-lea al ediției românești citate, la ziua de 8 noiembrie, Sfântul Nicolai ne spune că prăznuirea de azi a fost stabilită în sec. al 4-lea d. Hr. în Biserică, în timpul Sfântului Papă Silvestrus al Romei[42]. După care ne spune că Sfântul Dionisios Areopagitul a fost primul care a vorbit despre Ierarhiile cerești[43]. Și ne oferă și el numele celor 7 Arhangheli: „Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, legudiil și Varahiil, cărora, uneori, li se adaugă și numele lui Ieremiil”[44]. Și după ce ne vorbește despre numele primilor 3[45], ne spune că numele Uriil înseamnă „focul sau lumina lui Dumnezeu” și despre el vorbește III Ezdra 3, 1; 5, 20, că Salatiil înseamnă „mijlocitorul către Dumnezeu” și despre el vorbește III Ezdra 5, 16, că Iegudiil înseamnă „cel care îl preaslăvește pe Dumnezeu”, că Varahiil înseamnă „binecuvântarea lui Dumnezeu” și că Ieremiil înseamnă „înălțarea lui Dumnezeu” și apare în III Ezdra 4, 36[46]. Dar nu ne indică nicio sursă.
Să vedem dacă cele 4 citări sunt corecte sau nu! Rezultatul cercetării? Toate cele 4 citări în limba română (adică III Ezdra 3, 1; 5, 20, III Ezdra 5, 16 și III Ezdra 4, 36) sunt false. Nu găsim niciun nume de Arhanghel în ediția III Ezdra, varianta ortodoxă românească. Puteți să căutați și singuri, aici[47], pentru ca să vă convingeți!
Găsim Uriil, Salatiil și Ieremiil în I Esdras, varianta LXX, în cele 4 locuri citate în opera Sfântului Nicolai Velimirovic? În 3, 1 apare numele Darios [Δαρεῖος], în 5, 20 apar două nume la singular: Chiramas [Κιραμας] și Gavvis [Γαββης] și două la plural, în 5, 16 găsim 4 nume: Annias [Αννιας], Arom [Αρομ], Vasse [Βασσαι] și Arifos [Αριφος], iar în 4, 36 nu avem niciun nume. Așa că nici în ediția LXX nu găsim niciun nume de Arhanghel.
Mai pe scurt: și Părintele Ilie Cleopa și Sfântul Nicolai Velimirovic au vorbit despre 7 Arhangheli, dar niciunul nu ne-a lămurit de unde i-au luat pe ceilalți 4, necitați în Scriptură.
Eu nu mă îndoiesc de faptul că nu ar exista surse ortodoxe care să ateste numele celorlalți 4. Numai că eu nu știu care sunt acelea.
Proloagele de la Ohrida sunt și în engleză și le găsim la nivel online[48]. Iar aici e ziua de 8 noiembrie[49], așa cum a fost tradusă și în limba română.
Sinaxarul grecesc vorbește doar despre Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil[50].
În Sinaxarul rusesc numele Arhanghelilor sunt transliterate din limba greacă: Михаил, Гавриил, Рафаил, Уриил, Селафиил, Иегудиил, Варахиил, Иеремиил[51], adică Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selafiil, Iegudiil, Varahiil, Ieremiil. Dar nu avem nicio fundamentare a lor. Adică nu ni se indică nicio sursă patristică, care să confirme numărul și numele lor.
În Wikipedia rusească se specifică faptul că numărul de 7 Arhangheli e preluat din Cartea lui Enoh[52], din apocriful la care și eu m-am referit. Însă de când ia Biserica învățătură din…cărți apocrife/ mincinoase/ false?
Însă, în aceeași sursă se arată faptul că în Tob. 12, 15 Rafail este unul din cei 7 Sfinți Îngeri ai lui Dumnezeu, precum și în Apoc. 1, 20 se vorbește despre 7 Îngeri[53]. Și ambele informații sunt adevărate. Așa că numărul de 7 Sfinți Arhangheli e unul revelat în Scriptură. Numai că nu avem și celelalte 4 nume de Arhangheli în Scriptură.
În Mineiul românesc pe noiembrie, la 8 noiembrie sunt pomeniți nominal doar Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil[54]. Iar toți ceilalți Sfinți Îngeri sunt incluși în titlul: „toate Puterile cerești cele fără de trup”[55].
Însă astăzi noi îi pomenim pe toți Sfinți Îngerii, care sunt apărătorii noștri, ai Bisericii, și ai întregii lumi. Și ne bucurăm împreună cu ei de Dumnezeul mântuirii noastre.
Însă de 4 ani de zile, de la adormirea bunicii mele, Floarea Picioruș, în ziua de 8 noiembrie 2012[56], această dumnezeiască zi este și o zi de rugăciune duioasă pentru ea. Iar când m-am dus acasă, la țară, ca să o îngrop, mi-am dat seama că avea deasupra capului Icoana Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, cei care au ajutat-o să adoarmă în pace, și care îi plăcea cel mai mult dintre toate Icoanele din cameră. Căci de aceea și-a pus-o deasupra patului, deasupra capului ei: pentru că îi plăcea de Sfinții Arhangheli.
Iar Sfinții Arhangheli i-au arătat și ei atenție, pentru că au luat-o la Domnul de ziua lor de pomenire.
Așa că azi, pentru mine, praznicul e o bucurie lină: pentru că mă rog pentru bunica mea, Floarea, dar mă rog și pentru toți cei adormiți, ca toți să se mântuiască.
Și Domnul să ne întărească pe toți, în toate zilele, pentru ca să trăim creștinește și să murim creștinește. Căci numai astfel vom fi cu Dumnezeul nostru treimic și cu Îngerii Lui cei Sfinți și cu Sfinții Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
[1] Începută la ora 12.00, în ziua de 2 noiembrie 2016, o zi de miercuri, cu soare mult și 12 grade afară și terminată la 16. 03, joi, pe 3 noiembrie 2016, zi înnorată, cu 12 grade afară.
[2] A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2014/11/05/predica-la-soborul-sfintilor-arhangheli-mihail-si-gavriil-si-al-tuturor-puterilor-ceresti-8-noiembrie-2014/.
[3] Sfântul Atanasie cel Mare, Scrieri, partea a 2-a. Epistole [și] Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, trad. din gr., introd. și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, București, 1988, p. 206-207.
[4] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. a II-a, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, Ed. Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1999, p. 45.
[5] Idem, p. 46. [6] Idem, p. 47. [7] Ibidem. [8] Ibidem.
[9] Cf. Holladay Hebrew Lexicon, 8290, apud BW9.
[10] Cf. http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/cuvine-se-cu-adevarat.
[11] Cf. https://ro.orthodoxwiki.org/Cântarea_Maicii_Domnului.
[12] A se vedea: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/cuvine-se-cu-adevarat.
[13] Idem: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/istoria-icoanei-axionita-axion-estin-care-pe-greceste-inseamna-cuvine-se-cu.
[14] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3749/sxsaintinfo.aspx. [15] Ibidem.
[16] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/571/sxsaintinfo.aspx.
[17] De aici: http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/0906_Thavma_en_Xonais.jpg.
[18] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/571/sxsaintinfo.aspx.
[19] Viețile Sfinților pe luna septembrie, ed. a II-a, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, Ed. Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1999, p. 98.
[20] Ibidem. [21] Idem, p. 99.
[22] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Pope_Gregory_I.
[23] PL 76, col. 1251.
[24] PL 76, col. 1251-1252.
[25] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cartea_lui_Enoh.
[26] The Book of Enoch, translated from the etiophic, with introduction and notes by Rev. George H. Schodde, Pub. Warren F. Draper, Andover, 1882, p. 53, cf.
https://sites.google.com/site/christianelibrary/schodde_enoch.pdf?attredirects=0.
[27] Ibidem.
[28] A se vedea: https://pacesufleteasca.wordpress.com/2009/09/01/acatistul-sfintilor-arhangheli-mihail-gavriil-rafail-evgudiil-uriil-salatiil-si-varahil/. [29] Ibidem.
[30] Aceasta: https://ro.orthodoxwiki.org/Arhangheli. [31] Ibidem. [32] Ibidem.
[33] A se vedea: http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/24/III Ezdra.
[34] Idem: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=24&cap=4.
[35] A se vedea: http://www.jewishencyclopedia.com/articles/12605-raziel. [36] Ibidem.
[37] A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie08.htm.
[38] Idem: http://paginiortodoxe2.tripod.com/predici_cleopa_sfinti/predica_sf_arhangheli.html.
[39] A se vedea: https://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_Velimirovici.
[40] În format PDF, vol. 1: https://invitatielaortodoxie.files.wordpress.com/2013/07/sfantul-nicolae-velimirovici-proloagele-de-la-ohrida-vol-1.pdf și vol. 2:
https://invitatielaortodoxie.files.wordpress.com/2013/07/sfantul-nicolae-velimirovici-proloagele-de-la-ohrida-vol-2.pdf.
[41] Vol. 1 citat, în format PDF, p. 240.
[42] Vol. 2 citat, în format PDF, p. 482.
[43] Idem, p. 483. [44] Idem, p. 484. [45] Idem, p. 484-485. [46] Idem, p. 485.
[47] A se vedea: http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/24/III%20Ezdra.
[48] Aici: http://www.rocor.org.au/?page_id=925.
[49] A se vedea: http://98.131.104.126/prolog/November8.htm.
[50] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1123/sxsaintinfo.aspx.
[51] Idem: http://days.pravoslavie.ru/Life/life2501.htm.
[52] Idem: https://ru.wikipedia.org/wiki/Архангел. [53] Ibidem.
[54] Mineiul lunii noiembrie, ed. BOR 1927, p. 122-124. [55] Idem, p. 122.
[56] A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2012/11/13/bunica-floarea-piciorus-10-noiembie-2012-inainte-de-ingropare/.