Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

29. Ce înseamnă a vedea binele în toată osteneala noastră [Eccl. 3, 13]?

În LXX, fragmentul citat e acesta: „și [omul] are să vadă binele în toată osteneala lui [καὶ ἴδῃ ἀγαθὸν ἐν παντὶ μόχθῳ αὐτοῦ]”. Și osteneala omului e asceza lui continuă. Iar binele care rezultă din toată osteneala lui sunt virtuțile dumnezeiești, care sunt înrădăcinate profund în viața cu Dumnezeu și în simțirea slavei Lui. Astfel, a vedea binele în toată osteneala noastră, înseamnă a vedea roadele virtuților dumnezeiești în toată lucrarea noastră ascetică.

Căci postul nu e pentru a posti și rugăciunea nu e pentru a ne ruga, ci ambele sunt pentru ca să ne curățim de patimi. Și roadele ascezei, adică ale postului, ale rugăciunii, ale răbdării, ale ascultării sunt curăția, pacea, îngăduința, delicatețea, smerenia, iubirea, frumusețea duhovnicească, sfințenia dumnezeiască. Căci binele ostenelii e interior, e duhovnicesc.

Did you like this? Share it: