Zi: 19 noiembrie 2016

Iubiții mei[1],

Maica lui Dumnezeu intră în Templul din Ierusalim, căruia noi îi spunem Biserică în titlul acestui praznic, la vârsta de 3 ani. La vârsta de 3 ani, potrivit făgăduinței lor față de Dumnezeu, Sfinții ei Părinți, Sfinții Ioachim [Ἰωακείμ] și Anna [Ἄννα], o aduc pe Prunca Maria la Templu. Unde va trăi 12 ani [δώδεκα χρόνια], adică până la vârsta de 15 ani, vreme în care a fost hrănită, în Templu, de către Sfântul Arhanghel Gavriil, cu mâncare cerească [τροφὴ οὐράνια][2].

Grecii ortodocși numesc praznicul acesta: „Intrarea Născătoarei de Dumnezeu [Τὰ Εἰσόδια τῆς Θεοτόκου]”[3], titlu care apare și pe Sfintele Icoane grecești, după cum vedem în Sfânta Icoană de deasupra[4]. Însă înțeleg același lucru ca și noi: intrarea ei în templul din Ierusalim, pentru a sluji Domnului.

Ce a făcut Maica lui Dumnezeu în templu până la 15 ani? S-a rugat în Sfânta Sfintelor[5], a trăit în nespusă curăție, a învățat teologia cea dumnezeiască, dar a și muncit. Pentru că s-a ocupat cu „toarcerea lânii și a inului”[6] și cu „cusături de mătase”[7]. Fapt pentru care, mai apoi, i-a țesut[8] Fiului ei „hitonul cel necusut, adică, cămașa pentru care s-a tras [la] sorț[i], [atunci] când Domnul era răstignit pe Cruce”[9].

Pentru că omul are nevoie să îmbine cunoașterea teologică cu munca, ca să se dezvolte armonios. Iar Maica lui Dumnezeu își începea ziua cu rugăciunea, apoi lucra cu mâinile sale și citea cărțile sfinte, apoi iarăși se ruga spre seară, până când venea Arhanghelul Domnului și o hrănea dumnezeiește[10]. Lucruri pe care le facem și noi în viața noastră.

Pentru că ne trezim rugându-ne, muncim toată ziua, citim, facem voia lui Dumnezeu, iar spre seară ne culcăm în rugăciune. Și pentru că îmbinăm munca cu rugăciunea și cu cititul și cu slujirea, tocmai de aceea ne și simțim împliniți în tot ceea ce facem.

Și cum să nu ne simțim împliniți atunci când muncim sau ne rugăm sau citim, când toate acestea le facem spre sporirea noastră duhovnicească și trupească? Ne simțim împliniți și Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, pentru că Îi suntem recunoscători Lui pentru toate binefacerile vieții noastre, dar și pentru toate îndreptările Lui cele părintești.

…Sfântul Arhanghel Gavriil venea la Maica lui Dumnezeu și vorbea împreună cu ea[11]. Iar toate vorbirile lor de taină au fost păstrate de Născătoarea de Dumnezeu în inima ei. Căci orice venire a Arhanghelului la ea era o vedere extatică pe care ea o vedea, o vedere în slava lui Dumnezeu, și teologia pe care el a învățat-o pe Născătoarea de Dumnezeu era dumnezeiască.

De aceea, ea a fost pregătită pas cu pas, în mod extatic, pentru marea descoperire a întrupării Domnului. Pentru că venirea Sfântului Arhanghel Gavriil la Maica Domnului, din Lucas 1, 26-38, nu e singura întrevedere a lui cu Fecioara Preacurată, cum pot înțelege unii, care nu cunosc Tradiția Bisericii. Ci ea a fost hrănită și învățată îndelung de Sfântul Arhanghel Gavriil și prezența lui îi era familiară.

Dar ce înțelegem cu toții din viața tainică, din templu, a Maicii Domnului? Că curăția, sfințenia, teologia și munca merg mână în mână. Că avem nevoie să trăim în curăție și în sfințenie, în citiri și experiențe sfinte, muncind pentru a ne hrăni și pentru a ne educa.

Că munca ne fortifică și ne ține în acțiune, dacă teologia ne luminează și ne umple de slava lui Dumnezeu.

Și tocmai de aceea, lenea nu ne omoară numai pe plan material, ci și spiritual. Pentru că lenea de a citi și de a ne ruga ne face să fim fără rod duhovnicesc și intelectual.

Căci noi avem nevoie de rugăciune, dar și de informare, avem nevoie de educație, dar și de creație, avem nevoie să fim folositori Bisericii, dar și utili societății în care trăim. Iar pentru a fi astfel, trebuie să fim activi și nu somnolenți toată ziua. Trebuie să fim activi la locul de muncă, pe plan profesional, dar, în același timp, trebuie să fim activi pe plan interior, în lupta noastră duhovnicească și în munca noastră de continuă luminare și educare.

Pentru că, adesea, am fost întrebat cum trebuie să îmbinăm viața interioară, duhovnicească, cu munca noastră profesională.

Și prima dată am fost mirat de o astfel de întrebare. Apoi mi-am dat seama că există oameni care trăiesc și schizoid, mai mult în ei, decât în afară sau invers: trăiesc mai mult în afara lor, decât în ei înșiși.

Însă eu nu am văzut niciodată profesia ca fiind separată de viața interioară. Pentru că atât profesia, cât și viața noastră intimă, sunt trăite tot de către noi, ca un tot unitar. Iar noi putem să fim, în același timp, și creștini și profesioniști, pentru că orice profesie onorabilă și făcută cu conștiință nu ne oprește din viața noastră religioasă, ci, dimpotrivă: ne ajută să o înțelegem și mai bine.

Cum l-ar incomoda pe un profesor credința pe care o are? Sau ce l-ar face pe un avocat sau pe un polițist să nu fie un creștin ortodox? Sau de ce nu ar fi un creștin ortodox autentic un liber profesionist?

Pentru că orice profesie onorabilă, legală, e compatibilă cu viața ortodoxă. Nu sunt compatibile însă cu viața ortodoxă prostituția, contrabanda, comerțul cu produse ilegale, jocurile de noroc, specula.

Dar munca, munca de orice fel, este onorabilă și sănătoasă. Dacă muncim, în mod preponderent, cu capul sau cu brațele, și Îl avem pe Dumnezeu în centrul vieții noastre, atunci muncim ortodox. Dacă scriem, dacă traducem, dacă compunem, dacă inventăm, dacă comercializăm în mod onest produsele pe care le realizăm, și le facem pe toate spre slava lui Dumnezeu, atunci muncim ortodox.

Pentru că Dumnezeu nu e privit ca „un auxiliar” al vieții noastre, ci ca centrul vieții noastre. Așa după cum, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Dumnezeu era centrul vieții ei și Cel pentru care ea își sfințea viața.

Iar dacă ne sfințim viața pentru Dumnezeu, atunci munca, cititul, creația, slujirea nu mai sunt privite ca lucruri în sine, ci ca lucruri în relație cu Dumnezeu. Pentru că tot ceea ce facem ne personalizează. Tot ceea ce facem în relație cu Dumnezeu e spre folosul, spre binele nostru veșnic.

Vinerea trecută, după cum mulți dintre dumneavoastră știu, a fost o zi a marilor reduceri în magazine. Și am fost surprins să văd pe emag că tot stocul de autoturisme a fost epuizat până dimineața[12]. Nu știu cât de mare a fost acest stoc de mașini, dar pentru diferențele de câteva mii de euro în minus, românii au cumpărat tot stocul.

Ce înseamnă faptul că românii cumpără mașini și mai puțin telefoane sau computere? Că mulți au nevoie să se deplaseze foarte repede. Asta înseamnă că au de lucru, muncesc sau vor să își găsească de lucru la depărtare de casă și au nevoie să se ducă și să se întoarcă repede de la muncă. Și asta în ciuda faptului că străzile noastre lasă de dorit, circulația e deja aglomerată și accidentele sunt la ordinea zilei.

Dar pentru a trăi în parametrii zilei de azi ai nevoie să te miști, să te miști repede. Și ca să te miști repede, dacă ai mașină, trebuie să fii un bun șofer. Deopotrivă, trebuie să fii eficient la locul de muncă. Șofatul și programul de lucru te obosesc pe fiecare zi, însă mașina e un fel de apartament mai mic pentru tine, pentru că e utilată cu multe lucruri. În ea te duci și vii de la muncă și e un loc al intimității tale.

Și dacă o personalizezi ortodox, mașina poate fi o mică biserică a ta, un loc de refugiu. În ea te poți ruga, poți participa la Slujbe și predici, cu ea poți ajuta și pe alții, care nu au mașină. Pentru că mașina ta poate fi o îmbrățișare pentru toți, un ajutor real, exprimând conștiința ta creștină.

Și am amintit de reduceri și de mașini pentru a vorbi despre un alt mod de a ne manifesta credința creștină. Pentru că a ne pune la dispoziția Bisericii și a comunității cu mașinile și utilajele noastre înseamnă a ne comporta omenos în lumea de azi.

Cât pierdem noi, dacă, într-o zi, arăm cu tractorul nostru și pământul Bisericii, de 2-3 hectare, în mod gratuit? Sau câți bani ar pierde un om cu utilaje, dacă, într-o săptămână, ar face și două-trei hectare gratis, pentru câte o văduvă sau un om amărât, care are și el un hectar de pământ? Dimpotrivă, ar avea de câștigat! Ar avea de câștigat mulțumiri și rugăciuni de la cei pe care îi ajută.

La fel, dacă avem lucruri pe care vrem să le vindem. Dacă avem un telefon, un computer, o tabletă, o bicicletă de vânzare. A le vinde la un preț mai mic, pentru ca să le poată cumpăra și cel mai sărac, sau a le dărui înseamnă a ne comporta creștinește.

Și vinerea „neagră” a prețurilor acest lucru ar trebuie să ne învețe și pe noi: că a scădea prețul nu înseamnă a pierde, ci a câștiga. Pentru că ne vindem lucrul excedentar, care nu ne mai folosește, dar, în același timp, îl ajutăm și pe cel care îl cumpără. Căci, în loc să îl ținem degeaba sau să îl aruncăm, el, telefonul, el, computerul nostru vechi poate să mai funcționeze și în casa altuia și să îl ajute în viața lui.

Dar știm să facem din mașina noastră un folos și pentru altul sau știm să lăsăm la preț dacă avem conștiință creștină. Și a avea conștiință creștină înseamnă a ne raporta la bunurile pe care le avem ca la niște bunuri care îi leagă pe oameni pe unii de alții și nu îi dezbină.

…Da, iubiții mei, lecția vieții Maicii Domnului e fundamentală pentru viața oricăruia dintre noi! Pentru că ea a ales să Îl iubească pe Dumnezeu cu toată ființa ei și tocmai de aceea și Dumnezeu a binevoit întru ea și S-a întrupat din sângiurile ei.

Dar pentru a-I sluji Lui, ea s-a pregătit cu toată ființa ei. S-a sfințit pentru El și s-a dăruit cu totul Lui. Lucru din care înțelegem și noi faptul că, pentru a-I sluji lui Dumnezeu trebuie să ne pregătim continuu. Pentru că atât trupește cât și duhovnicește trebuie să ne dăruim lui Dumnezeu. Fiindcă atât bunuri materiale, cât și duhovnicești trebuie să dăruim oamenilor.

Iar dacă bunurile materiale pe care le dăruim sunt bani, cărți, lucruri, bunurile spirituale pe care le dăruim sunt sfaturile duhovnicești, sunt iubirea și atenția noastră față de oameni, sunt rugăciunile noastre pentru mântuirea tuturor. Și unele fără altele sunt neîmplinite.

De aceea, în acest post al bucuriei și al frumuseții duhovnicești, când Îl așteptăm pe Cel ce vine la noi ca să Se facă Prunc, deși El este mai înainte de veci, dacă vrem să facem milostenie, să facem milostenie totală. Adică să dăm și bani, dar și iubire, să dăm și cadouri, dar și înțelegere și prietenie oamenilor! Pentru că milostenia fără iubire strivește, minimalizează, pe când milostenia cu iubire încurajează, dă nădejde, umple de smerenie pe om.

Iar noi avem nevoie să încurajăm oamenii, să îi ridicăm pe linia de plutire, să îi facem să fie curajoși și încrezători în Dumnezeu. De aceea eforturile noastre trebuie să fie mâini care îi scot din valuri, care îi ridică de jos cu dragoste, care îi îmbrățișează.

Așadar, iubiții mei, praznicul de azi, al Maicii Domnului, să intre ca o mare bucurie în noi și ca o mare nădejde de bine pentru oameni! Căci Dumnezeu Însuși, cu toate că a știut slăbiciunea oamenilor ca nimeni altul, a crezut și crede în oameni. Tocmai de aceea a venit și S-a făcut om, pentru ca pe om să îl îndumnezeiască, adică să îl facă să fie în relație cu El și cu semenii săi.

Pentru că praznicul Nașterii Domnului e un praznic al comuniunii, al unității, al bucuriei. Pruncul Iisus ne strânge pe toți în jurul Lui, pentru că El, Dumnezeul nostru, dă dreptul la viață și cheamă la viață și la bucurie veșnică pe tot omul.

Căci pentru asta se face Prunc: pentru ca omul, de orice vârstă ar fi el, să se simtă chemat la bucuria cea veșnică. Pentru că și pruncii și maturii și bătrânii sunt chemați la comuniunea veșnică cu Dumnezeu, încă de aici, fiindcă El este al tuturor.

Și dacă simțim asta, dacă o trăim în adâncul nostru, dacă vedem în chipul oricărui om chipul lui Hristos, atunci să ne bucurăm cu orice om de Dumnezeu și cu conștiința că fiecare trebuie să se mântuiască.

Vă doresc numai bine, multă pace tuturor și bucuria de a dărui tot ce-i mai bun din noi! Amin.

---

[1] Scrisă în dimineața zilei de 18 noiembrie 2016, zi de vineri, cu soare, 6 grade la ora 9.00.

[2] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1232/sxsaintinfo.aspx. [3] Ibidem.

[4] Am preluat Sfânta Icoană a praznicului de aici: http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/1121_Eisodia_tis_Theotokoy.jpg.

[5] Viețile Sfinților pe luna noiembrie, ed. BOR 1993, p. 405. [6] Ibidem. [7] Ibidem. [8] Idem, p. 406. [9] Ibidem. [10] Ibidem. [11] Idem, p. 408.

[12] A se vedea: http://www.emag.ro/cmp/black-friday-2016/produse-surpriza.php?ref=section_CMP-217_1218#autoturisme.