Maxim Mărturisitorul. Studii și traduceri
Florin Crîșmăreanu, Maxim Mărturisitorul. Studii și traduceri, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2016, 218 p.
*
CVul autorului este aici[1], iar aici e contul său de Facebook[2]. Cartea este dedicată lui Darius Maxim. Studiile din această carte vor să vorbească despre calitatea de hermeneut a Sfântului Maximos Mărturisitorul, p. 11. Iar traducerile din carte sunt inedite în limba română, p. 12. Autorul mulțumește lui Emanuel Grosu și Prof. Nelu Zugravu, p. 12.
Studiile încep în p. 15. Însă studiul prim al cărții a fost publicat sub titlul Despre „jocul lui Dumnezeu” în vol. Analogie și hristologie. Studii dionisiene și maximiene, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2015, p. 237-263, cf. n. 1, p. 15.
Notele autorului sunt mai interesante decât textul studiului său, pentru că ne oferă multe date la subsol.
În n. 12, p. 19, autorul accentuează faptul că Sfântul Maximos face tâlcuiri duhovnicești și nu literale. Dar această distincție fundamentală este „frecvent neglijată de către unii exegeți”, n. 12, p. 19. De ce e neglijată? Pentru că nu suportă tâlcuirea duhovnicească a Sfântului Maximos. O consideră „o alegorizare neavenită” a Scripturii.
În n. 56, p. 29, autorul vorbește despre ed. din 1939 a lui Petru Papadopol, dar nu ne citează sursa de unde a luat informația.
Primul articol al cărții e unul șters din punctul meu de vedere. Pentru că autorul nu ne-a spus nimic clar. N-a avut niciun targhet.
Din p. 35 începe un alt capitol, intitulat Maxim Mărturisitorul lector al Corpus-ului Dionysiacum. Și începe prost, vrând să îl facă pe Sfântul Dionisios Areopagitul „neoplatonic”, p. 35.
În n. 14, p. 37, Crîșmăreanu consideră că „vocabularul lui Maxim este mai bogat decât acela al autorului CD [al Sfântului Dionisios Areopagitul n.n.], mai eclectic”. Eu spun altceva: Sfântul Dionisios utilizează termeni teologici mult mai grei, mai profunzi decât Sfântul Maximos. Dacă îi citești pe amândoi în limba greacă îți dai seama de acest lucru.
De ce e B.[eate] R.[egina] Suchla „o reputată cercetătoare”?, p. 39. Pentru că s-a ocupat de ediția critică a Sfântului Dionisios[3], în care l-a scos „un pseudo autor”? Cine falsifică viața unui Sfânt al Bisericii e un…cercetător „onest”?
Nu, Sfântul Maximos nu s-a înșelat în ceea ce privește opera Sfântului Dionisios Areopagitul! Cu referire la întrebarea din p. 49.
Crîșmăreanu afirmă în p. 54 că „Maxim nu pare așa de interesat de perioada când trăiește respectivul autor. Întrebarea firească „de ce?” poate primi mai multe răspunsuri. În opinia mea, pentru Maxim este mai puțin relevant acest aspect, de vreme ce învățătura sa este conformă cu aceea a Bisericii”.
Însă Sfântul Maximos nu se întreabă cine sunt Sfinții Dionisios Areopagitul și Grigorios Teologul pentru că el știa cine sunt și în ce secol a trăit fiecare. El nu avea dubii nici asupra secolului în care ei au trăit și nici asupra operei lor. Dimpotrivă, el considera că cele mai grele opere teologice sunt ale lor și că ele au nevoie de explicații teologice multiple pentru a fi înțelese. Pentru că negarea identității și a operei Sfântului Dionisios Areopagitul, Părintele apostolic al secolului I al Bisericii, e de dată recentă și nu are de-a face cu primul mileniu al Bisericii.
Din p. 55 începe secțiunea: Receptarea scrierilor maximiene în tradiția latină.
Secțiune în care autorul e de acord cu Paul Edward Dutton, n. 50, p. 66, că „textele maximiene traduse în latină au avut o slabă receptare în Occident”, p. 66.
În n. 57, p. 68, autorul ne promite, pentru 2017, o altă carte a sa: Analogie și anagogie în scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul. Încercare asupra unei hermeneutici euharistice.
A 4-a secțiune începe în p. 89. Autorul nu m-a convins până acum că e un gânditor, ci doar că e un om care are intrare la surse, dar fără ca să știe ce să facă cu ele.
Și Florin Crâșmăreanu, în a 4-a secțiune a cărții sale, vrea să vorbească despre „conflictul” dintre „exemplarismul dionisian și esențialismul augustinian”, p. 92, când între cei doi Sfinți ai Bisericii nu există niciun conflict.
Cele 4 studii ale sale sunt neconvingătoare pentru mine. Ele abundă de citări, dar înțelegerile personale ale autorului sunt firave. Aș fi vrut invers: ca autorul să gândească pas cu pas, să mă ducă din înțelegeri în înțelegeri spre scopul muncii sale de cercetare și nu să îmi ia ochii cu citate care nu spun nimic.
Traducerile sale patristice încep în p. 106 și au introduceri și note de subsol.
Prima traducere: Ex epistola Sancti Maximi scripta ad Abbatem Thalassium, cf. CPG [Clavis Patrum Graecorum], p. 7702: conform p. 106 a cărții. Însă, propriu-zis, ea apare în carte între p. 112-117, în latină și română.
Epistola se găsește la Mansi în vol. 10, col. 677-678, cf. p. 109, și în PL 129, col. 583D-586B, cf. p. 110.
A doua traducere: Diffloratio ex epistola Sancti Maximi scripta ad Petrum Illustrem, p. 14.
În n. 3, p. 124, autorul amintește teza de doctorat a Părintelui Profesor Ioan I. Ică jr: Mystagogia Trinitatis. Probleme ale teologiei trinitare patristice și moderne cu referire specială la triadologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Cluj-Napoca, 1998. Și citează p. 521 din teză. E încă nepublicată?
Iar în n. 4, p. 125, autorul spune că a doua scriere maximiană pe care el o prezintă aici a mai fost tradusă de M.[arius] Portaru și de Laura Enache.
„synodos latrocinales”, p. 128/ „sinoadele tâlhărești”, p. 129.
„Dumnezeu a primit sfârșitul [adormirea n.n.] acestor bărbați cu adevărat fericiți și l-a păstrat în veci”, p. 131.
Al 3-lea text: răspunsul al 66-lea către Talassios, p. 147. Și l-a tradus din franceză, p. 147.
„purtarea Lui în lumea aceasta a fost ca o pildă și ca o rânduială cu privire la folosirea tuturor lucrurilor”, p. 149.
„duminica…a devenit sfântă datorită Învierii Domnului”, p. 155.
Anexele cărții încep în p. 159. Bibliografia cărții, p. 189-215. Indicii, p. 217-218.
Dragoș Bahrim, Hermeneutica Sfântului Maxim Mărturisitorul (teză doctorală), Facultatea de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013, cf. p. 197.
[1] A se vedea: http://www.fssp.uaic.ro/cercet-dr-florin-crasmareanu.
[2] Idem: https://www.facebook.com/florin.marius.7923.
[3] A se vedea: https://books.google.ro/books?id=mZoiAAAAQBAJ&lpg=PR19&ots=-mYqFOUPqj&dq=B.%20R.%20Suchla&hl=ro&pg=PR1#v=onepage&q=B.%20R.%20Suchla&f=false.
