Isaias, cap. 66, conform LXX

1. Așa zice Domnul: „Cerul [Îmi este] Mie tron, iar pământul [Îmi este Mie] scăunel al picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi Mie sau ce fel de loc al odihnei Mele?”.

2. „Căci pe toate acestea le-a făcut mâna Mea și ale Mele este [sunt] toate acestea”, zice Domnul. „Și peste care voi privi, decât numai peste cel smerit și liniștit și tremurând [la] cuvintele Mele [τὸν ταπεινὸν καὶ ἡσύχιον καὶ τρέμοντα τοὺς λόγους Μου]?

3. Iar cel fărădelege, cel care Îmi jertfește Mie un vițel, [este] ca cel care jertfește un câine. Iar cel care [Îmi] aduce făină bună de grâu [drept jertfă] [este] ca sângele de porc. [Iar] cel care [Îmi] aduce tămâie întru pomenire [este] ca cel care blasfemiază. Că[ci] aceștia și-au ales căile lor și urâciunile lor [καὶ οὗτοι ἐξελέξαντο τὰς ὁδοὺς αὐτῶν καὶ τὰ βδελύγματα αὐτῶν], pe care sufletul lor le-a voit [ἃ ἡ ψυχὴ αὐτῶν ἠθέλησεν].

4. Și Eu voi alege batjocurile lor și păcatele le voi răsplăti lor. Că[ci] i-am chemat pe ei și nu M-au ascultat, le-am vorbit și nu M-au auzit și au făcut rău înaintea Mea, și pe care [Eu] nu le doream, [ei] le-au ales”.

5. Ascultați cuvântul Domnului, cei care tremură [tremurați] [la] cuvântul Lui! Ziceți: „Frații noștri” celor care ne urăsc pe noi și care nu ne pot suferi! Pentru ca numele Domnului să se slăvească și să se arate în[tru] veselie lor [și astfel] aceia se vor rușina.

6. Glasul strigării [vine] din cetate, glasul [vine] din templu. [Acesta este] glasul Domnului răsplătind răsplătire celor care stau împotrivă.

7. [Mai] înainte [ca] să aibă chinurile nașterii [ca] să nască [πρὶν ἢ τὴν ὠδίνουσαν τεκεῖν], [mai] înainte [ca] să vină osteneala durerilor nașterii [πρὶν ἐλθεῖν τὸν πόνον τῶν ὠδίνων], a fugit departe și a născut bărbat [ἐξέφυγεν καὶ ἔτεκεν ἄρσεν][1].

8. Cine a auzit un astfel [de lucru]? Și cine a [mai] văzut așa [ceva până acum]? [Oare], cu adevărat, pământul avea dureri ale nașterii într-o zi sau a și născut neamul deodată? Că avea dureri ale nașterii și Sionul și-a născut copiii lui.

9. „Iar Eu am dat așteptarea aceasta [τὴν προσδοκίαν ταύτην] și [ei] nu au pomenit de Mine”, a zis Domnul. „Iată, Eu am făcut [femeie] născând, [cât] și stearpă!”, a zis Dumnezeu.

10. Veselește-te, Ierusalimul[e]! Și prăznuiți în[tru] acesta toți cei care îl iubiți pe el! Bucurați-vă [cu] bucurie toți câți plângeți în el!

11. Pentru ca să sugeți și să vă săturați din sânul mângâierii lui [ἵνα θηλάσητε καὶ ἐμπλησθῆτε ἀπὸ μαστοῦ παρακλήσεως αὐτῆς]. Pentru ca, sugând, să vă desfătați din intrarea slavei lui [ἵνα ἐκθηλάσαντες τρυφήσητε ἀπὸ εἰσόδου δόξης αὐτῆς].

12. Că[ci] acestea zice Domnul: „Iată, Eu Mă voi abate întru ei ca un râu al păcii [ἰδοὺ Ἐγὼ ἐκκλίνω εἰς αὐτοὺς ὡς ποταμὸς εἰρήνης] și ca pâraiele înecând slava neamurilor [καὶ ὡς χειμάρρους ἐπικλύζων δόξαν ἐθνῶν]! Copiii lor pe umeri vor fi ridicați și pe genunchi vor fi mângâiați.

13. Căci precum cineva va fi mângâiat de mama [lui], așa și Eu vă voi mângâia pe voi și în Ierusalim veți fi mângâiați [καὶ ἐν Ιερουσαλημ παρακληθήσεσθε]”.

14. Și veți vedea și se va bucura inima voastră și oasele voastre ca iarba va [vor] crește și va fi cunoscută mâna Domnului celor care I se închină Lui [καὶ γνωσθήσεται ἡ χεὶρ Κυρίου τοῖς σεβομένοις Αὐτόν] și îi va amenința pe cei care sunt neascultători.

15. Căci, iată, Domnul ca focul va veni și ca viforul [vor fi] carele Lui [ἰδοὺ γὰρ Κύριος ὡς πῦρ ἥξει καὶ ὡς καταιγὶς τὰ ἅρματα Αὐτοῦ]! [Ca] să răsplătească răzbunare în mânie [ἀποδοῦναι ἐν θυμῷ ἐκδίκησιν] și respingere în văpaia focului [καὶ ἀποσκορακισμὸν ἐν φλογὶ πυρός].

16. Căci în focul Domnului va fi judecat tot pământul [ἐν γὰρ τῷ πυρὶ Κυρίου κριθήσεται πᾶσα ἡ γῆ] și în sabia Lui tot trupul [καὶ ἐν τῇ ῥομφαίᾳ αὐτοῦ πᾶσα σάρξ]. [Și] mulți vor fi răniți de către Domnul [πολλοὶ τραυματίαι ἔσονται ὑπὸ Κυρίου].

17. „Cei care se sfințesc și cei care se curățesc întru grădini și în curți, mâncând carne de porc și urâciuni, [aceia] chiar acum, deodată, vor fi nimiciți”, a zis Domnul.

18. „Dar Eu faptele lor și gândurile lor le știu. [Și Eu] vin să adun toate neamurile [ἔρχομαι συναγαγεῖν πάντα τὰ ἔθνη] și limbile [καὶ τὰς γλώσσας]. Și [ele] vor veni și vor vedea slava Mea [καὶ ἥξουσιν καὶ ὄψονται τὴν δόξαν Μου].

19. Și voi lăsa în ele semne [καὶ καταλείψω ἐπ᾽ αὐτῶν σημεῖα] și voi trimite mântuiți dintre ei întru neamuri [καὶ ἐξαποστελῶ ἐξ αὐτῶν σεσῳσμένους εἰς τὰ ἔθνη], întru Tarsis [Θαρσις] și Fud [Φουδ] și Lud [Λουδ] și Mosoh [Μοσοχ] și Tovel [καὶ Θοβελ] și întru Ellas [τὴν Ἑλλάδα][2]/ Grecia și întru insulele cele de departe [καὶ εἰς τὰς νήσους τὰς πόρρω], care nu au auzit numele Meu și nici [nu] au văzut slava Mea și vor vesti slava Mea în[tru] neamuri.

20. Și îi vor aduce pe frații voștri din toate neamurile [ca] dar Domnului [καὶ ἄξουσιν τοὺς ἀδελφοὺς ὑμῶν ἐκ πάντων τῶν ἐθνῶν δῶρον Κυρίῳ], împreună cu caii și carele [lor], în carele acoperite ale catârilor, cu umbrele, întru sfânta cetate a Ierusalimului”, a zis Domnul, „ca să Îmi poarte Mie fiii lui Israil jertfele lor cu psalmi, întru casa Domnului”.

21. „Și dintre ei Îmi voi lua Mie preoți și levitei”, a zis Domnul.

22. „Căci în felul în care [va fi] cerul cel nou și pământul cel nou, pe care Eu le fac, [astfel] rămâne [rămân] înaintea Mea”, zice Domnul, „[și] așa va sta [vor sta și] sămânța voastră și numele vostru”.

23. „Și va fi lună de lună și sabat de sabat [și] va veni tot trupul înaintea Mea, [ca] să se închine în Ierusalim”, a zis Domnul.

24. „Și vor ieși și vor vedea trupurile moarte ale oamenilor celor care au greșit în[tru] Mine. Căci viermele lor nu va muri [ὁ γὰρ σκώληξ αὐτῶν οὐ τελευτήσει] și focul lor nu se va stinge [καὶ τὸ πῦρ αὐτῶν οὐ σβεσθήσεται] și vor fi întru vederea a tot trupul”.


[1] Prunc de parte bărbătească.

[2] În text avem forma de Ac. Eu am transliterat forma de N.: Ἑλλάς.

2 comments

  • Sărut-mâna. Neoprotestanții citesc Biblia dar nu mai simt niciun har in Biserică. Noi, ortodocșii, simțim harul lui Dumnezeu în Biserică, dar credem că este suficient și că nu mai trebuie să citim Sfânta Scriptură. Dacă noi simțim harul la slujbe ni se pare că Dumnezeu nu mai cere nimic de la noi, în afară de a ne face rugăciunile și a merge la Biserică. Dar aceasta ar însemna că Dumnezeu ne-a lăsat Scripturile degeaba, atât Vechiul cât și Noul Testament. Unii nu citim din lene iar alții din frică să nu ne smintim. Credeți că oamenii s-ar putea sminti citind Scripturile, mai ales că unele dintre ele, în special din Vechiul Testament, sunt aât de grele? Adică unele lucruri sunt foarte clare și povățuitoare în sens evident, dar sunt intercalate între altele care sunt atât de greu de înțeles. Doamne-ajută, Părinte!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Doamnă Anastasia,

      aveți perfectă dreptate!

      Noi simțim harul lui Dumnezeu în Biserică și ne umplem de el, dar nu dorim să citim și să înțelegem Scriptura și pe Sfinți în harul lui Dumnezeu. Iar lenea și frica de smintire sunt ambele două mutări proaste ale noastre. Pentru că ne place neștiința. Dacă nu ne-ar plăcea neștiința, am dori să cunoaștem tot mai mult pe Dumnezeu și pe Sfinții Lui.

      Vă doresc numai bine! Spor în toate și vă mulțumesc pentru comentariu!

Dă-i un răspuns lui Anastasia L. Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *