1. Psalmul lui David, întru pomenire, despre a sabatului.

2. Doamne, nu [cu] mânia Ta să mă mustri și nici [cu] urgia Ta să mă pedepsești!

3. Că[ci] săgețile Tale s-au înfipt mie și ai întărit peste mine mâna Ta.

4. Nu este vindecare în trupul meu de la fața urgiei Tale. Nu este pace [în] oasele mele de la fața păcatelor mele.

5. Că fărădelegile mele au înălțat capul meu[1] [și] ca o sarcină grea s-au îngreunat peste mine.

6. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele de la fața nebuniei mele.

7. Tânguitu-m-am și m-am gârbovit[2] până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.

8. Că șalele mele s-au umplut de batjocuri și nu este vindecare în trupul meu.

9. Chinuitu-m-am și m-am smerit până foarte, răcneam din suspinarea inimii mele.

10. Doamne, înaintea Ta [este] toată dorința mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.

11. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei, și aceasta nu este cu mine.

12. Prietenii mei și vecinii mei dinaintea mea s-au apropiat și au stat și cei [care sunt] aproape de mine de departe au stat[3].

13. Și se sileau cei care caută sufletul meu și cei care caută cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua au cugetat.

14. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut nedeschizându-și gura lui.

15. Și m-am făcut ca un om neauzind și neavând în gura lui mustrări.

16. Că în Tine, Doamne, am nădăjduit! Tu [mă] vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu.

17. Că am zis: „Ca nu cumva să se bucure mie vrăjmașii mei și în clătinarea picioarelor mele împotriva mea au spus cuvinte mari [ἐπ᾽ ἐμὲ ἐμεγαλορρημόνησαν]”[4].

18. Că eu întru biciuiri gata [sunt] și durerea mea înaintea mea [este] pururea.

19. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu.

20. Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei care mă urăsc pe nedrept.

21. Cei care răsplătesc cele rele pentru cele bune m-au bârfit, întrucât urmăream dreptatea [ἐπεὶ κατεδίωκον δικαιοσύνην], și m-au trântit la pământ [καὶ ἀπέρριψάν με], [iar] cel iubit ca cel mort urându-se [τὸν ἀγαπητὸν ὡσεὶ νεκρὸν ἐβδελυγμένον].

22. Să nu mă lași, Doamne! Dumnezeul meu, să nu Te depărtezi de la mine!

23. Ia aminte întru ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele!


[1] M-au făcut să mă semețesc, să mă mândresc.

[2] M-am adus de spate, m-am cocoșat.

[3] Au stat la distanță de mine.

[4] Cuvinte pline de mândrie, de lăudăroșenie.