Iov, cap. 4, cf. LXX
1. Și răspunzând Elifas Temanitis [Ελιφας ὁ Θαιμανίτης], zice:
2. „Nu ți s-a vorbit ție, adesea, [cu] osteneală? Și tăria cuvintelor tale cine o va îndura?
3. Căci dacă tu i-ai sfătuit pe mulți și mâinile cea slabă [cele slabe] le-ai mângâiat,
4. și, îmbolnăvindu-se, i-ai ridicat [cu] cuvintele și genunchilor neputincioșilor ai pus îndrăzneală,
5. și acum, [iată], a venit peste tine durere și [ea] s-a atins de tine și tu te-ai înflăcărat.
6. Care dintre ele [sunt de vină]: nu frica ta este în[tru] nebunie, ci nădejdea ta și răutatea căii tale?
7. Așadar, amintește-ți! Cine, curat fiind, a pierit sau când, cei adevărați, au pierit cu toate rădăcinile [lor]?
8. [Căci eu,] după care fel am văzut, cei care le ară pe cele fără loc și le seamănă pe ele, dureri vor secera lor.
9. Din porunca Domnului vor pieri [ἀπὸ προστάγματος Κυρίου ἀπολοῦνται] și din Duhul urgiei Lui se vor nimici [ἀπὸ δὲ Πνεύματος ὀργῆς Αὐτοῦ ἀφανισθήσονται].
10. Tăria leului și glasul leoaicei și înfumurarea balaurilor [γαυρίαμα δρακόντων] s-a[u] stins.
11. Furnicoleul [μυρμηκολέων] a fost nimicit în apropiere neavând mâncare [ὤλετο παρὰ τὸ μὴ ἔχειν βοράν] și puii leilor s-au părăsit unii pe alții.
12. Iar dacă, în[tre] cuvintele tale, vreun cuvânt [al tău] a fost adevărat, niciunul [dintre] acestea ție [pe tine] rău [nu] te-a[r fi] întâmpinat. Pe care dintre ele nu le va primi urechea mea [din] cele minunate [venite] de la El?
13. Și frici și sunet de noapte [erau], căzând frica peste oameni.
14. Și frica m-a întâmpinat și tremur și foarte s-au clătinat oasele mele.
15. Și Duh peste fața mea a venit și s-au înfiorat perii și cărnurile mele.
16. M-am ridicat și nu am cunoscut. Am văzut și nu era chip înaintea ochilor mei [οὐκ ἦν μορφὴ πρὸ ὀφθαλμῶν μου], ci decât adiere și glas auzeam [ἀλλ᾽ ἢ αὔραν καὶ φωνὴν ἤκουον][1].
17. Căci ce [τί γάρ], nu va fi curat cel muritor înaintea Domnului [μὴ καθαρὸς ἔσται βροτὸς ἐναντίον Κυρίου] sau, din faptele Lui, omul [nu va fi] fără pată [ἢ ἀπὸ τῶν ἔργων Αὐτοῦ ἄμεμπτος ἀνήρ]?
18. Dacă în slujitorii Lui nu Se încrede și în Îngerii Lui ceva stricat a văzut [σκολιόν τι ἐπενόησεν][2],
19. atunci pe cei care locuiesc [în] case de luturi [οἰκίας πηλίνας], din care și ei [, ca și noi,] din același lut suntem [ἐξ ὧν καὶ αὐτοὶ ἐκ τοῦ αὐτοῦ πηλοῦ ἐσμεν], [Dumnezeu] i-a lovit pe ei [în] chipul moliei [ἔπαισεν αὐτοὺς σητὸς τρόπον].
20. Și de dimineață [și] până seara nu mai sunt, pentru că, neputând lor înșilor să-și ajute, au pierit.
21. Căci [El] a suflat asupra lor și s-au uscat. [Și] au pierit, pentru că [erau] neavând ei înțelepciune [μὴ ἔχειν αὐτοὺς σοφίαν].
[1] A avut o vedere extatică.
[2] Căderea Îngerilor, care au devenit demoni.