Psalmul 39, cf. LXX

1. Întru sfârșit, psalmul lui David.

2. Răbdând L-am răbdat pe Domnul și a luat aminte mie și a auzit rugăciunea mea

3. și m-a scos din groapa nefericirii și din tina noroiului și a pus pe stâncă picioarele mele și a îndreptat pașii mei.

4. Și a aruncat întru gura mea cântare nouă [καὶ ἐνέβαλεν εἰς τὸ στόμα μου ᾆσμα καινόν], cântare de laudă [adusă] Dumnezeului nostru. Mulți vor vedea și se vor teme și vor nădăjdui în[tru] Domnul.

5. Fericit [este] omul a cărui nădejde a lui este numele Domnului și nu a privit întru deșertăciuni [καὶ οὐκ ἐνέβλεψεν εἰς ματαιότητας] și nebunii mincinoase [καὶ μανίας ψευδεῖς][!]

6. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale și gândurilor Tale [în gândurile Tale] nu este cine îți va fi [să îți fie] asemenea Ție [καὶ τοῖς διαλογισμοῖς Σου οὐκ ἔστιν τίς ὁμοιωθήσεταί Σοι]. Vestit-am și am grăit: „S-au înmulțit peste număr”.

7. Jertfă și prinos nu ai voit, dar urechi mi-ai pregătit mie [ὠτία δὲ κατηρτίσω μοι]; ardere de tot și [jertfă] pentru păcat nu ai cerut.

8. Atunci am zis: „Iată, vin! În capul cărții s-a scris despre mine.

9. [Ca] să fac voia Ta[,] Dumnezeul meu[,] vrut-am și legea Ta [este] în mijlocul pântecelui meu”.

10. Bine-vestit-am dreptate în adunare mare. Iată, buzele mele nu am să le opresc! Doamne, Tu ai cunoscut!

11. Dreptatea Ta nu am ascuns-o în inima mea, [ci] adevărul Tău și mântuirea Ta am spus. Nu am ascuns mila Ta și adevărul Tău de adunarea multă.

12. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, [căci] mila Ta și adevărul Tău totdeauna m-au sprijinit pe mine.

13. Că m-au înconjurat rele, cărora nu este număr, apucatu-m-au fărădelegile mele și nu am putut a vedea. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu și inima mea m-a părăsit.

14. Binevoiește, Doamne, [ca] să mă izbăvești! Doamne, întru să-mi ajuți mie, ia aminte [Κύριε εἰς τὸ βοηθῆσαί μοι πρόσχες]!

15. Să fie rușinați și să se întoarcă împreună cei care caută sufletul meu, [ca] să-l scoată pe el. Să se întoarcă înapoi și să fie rușinați cei care îmi voiesc mie rele.

16. Să primească numaidecât rușinea lor cei care îmi zic mie: „Bine făcut! Bine făcut!”.

17. Să se bucure și să se veselească [în]tru Tine toți cei care Te caută pe Tine, Doamne[!] Și „Mărit să fie Domnul [μεγαλυνθήτω ὁ Κύριος]!” să zică totdeauna cei care iubesc mântuirea Ta!

18. Iar eu [sunt] sărac și sărman [și] Domnul se va îngriji de mine. Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu. Dumnezeul meu, să nu întârzii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *