Psalmul 36, cf. LXX

1. [Psalmul] lui David. Nu râvni în[tru] cei care fac rău și nici [nu] râvni celor care fac fărădelege!

2. Că[ci] ca iarba curând se vor usca și ca verdeața ierburilor [λάχανα χλόης] curând vor cădea.

3. Nădăjduiește în Domnul și fă bunătate! Și locuiește pământul și vei păstori peste bogăția lui!

4. Desfătează-te [ca] al Domnului [κατατρύφησον τοῦ Κυρίου] și [El] îți va da ție cererile inimii tale [καὶ δώσει σοι τὰ αἰτήματα τῆς καρδίας σου]!

5. Descoperă către Domnul calea ta [ἀποκάλυψον πρὸς Κύριον τὴν ὁδόν σου] și nădăjduiește în El [καὶ ἔλπισον ἐπ᾽ Αὐτόν] și El va face [καὶ Αὐτὸς ποιήσει] [ce îți este ție bine]

6. și va scoate ca lumina dreptatea ta și judecata ta ca miezul zilei!

7. Supune-te Domnului și roagă-L fierbinte pe El [καὶ ἱκέτευσον Αὐτόν]! Nu râvni în[tru] cel care bine-călătorește[1] în calea lui [μὴ παραζήλου ἐν τῷ κατευοδουμένῳ ἐν τῇ ὁδῷ αὐτοῦ], în omul făcând fărădelegi!

8. Încetează de la urgie și părăsește mânia! Nu râvni, astfel încât a face rău [să faci rău]!

9. Că[ci] cei care fac rău vor fi nimiciți cu totul, iar cei care Îl rabdă[2] pe Domnul, aceia vor moșteni pământul [οἱ δὲ ὑπομένοντες τὸν Κύριον αὐτοὶ κληρονομήσουσιν γῆν].

10. Și încă puțin și nu are să mai fie cel păcătos. Și vei căuta locul lui și nu ai să-l afli.

11. Dar cei blânzi vor moșteni pământul și se vor desfăta în[tru] mulțimea păcii.

12. Cel păcătos va urmări îndeaproape pe cel Drept și va scrâșni împotriva lui [cu] dinții săi,

13. dar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.

14. Sabie au scos cei păcătoși, întins-au arcul lor [ca] să doboare [pe] cel sărac și [pe] sărman, [ca] să-i înjunghie pe cei drepți [cu] inima.

15. [Dar] sabia lor să intre întru inima lor și arcurile lor să se zdrobească.

16. [Căci] mai bun [este] puținul celui Drept decât bogăția multă a celor păcătoși.

17. Că[ci] brațele celor păcătoși se vor zdrobi, iar Domnul îi sprijină pe cei Drepți.

18. Domnul cunoaște căile celor fără de prihană și moștenirea lor întru veac va fi.

19. Nu se vor rușina în[tru] vremea cea rea și în zilele foametei se vor sătura.

20. Că[ci] cei păcătoși vor pieri, iar vrăjmașii Domnului, odată [ce] ei se slăviră și se înălțară, sfârșindu-se, ca fumul s-au sfârșit.

21. Împrumută cel păcătos și nu va înapoia, iar cel Drept se îndură și dă.

22. Că[ci] cei care Îl binecuvintează pe El vor moșteni pământul, iar cei care Îl blestemă pe El vor fi nimiciți cu totul.

23. De la Domnul se îndreptează pașii omului și calea Lui o va voi.

24. Când are să cadă, nu va fi zdrobit, că Domnul sprijină mâna lui [ὅτι Κύριος ἀντιστηρίζει χεῖρα αὐτοῦ].

25. [Și] mai tânăr am fost [νεώτερος ἐγενόμην], [și] chiar am îmbătrânit [καὶ γὰρ ἐγήρασα] și nu l-am văzut pe cel Drept părăsit [καὶ οὐκ εἶδον Δίκαιον ἐγκαταλελειμμένον] și nici sămânța lui cerând pâini [οὐδὲ τὸ σπέρμα αὐτοῦ ζητοῦν ἄρτους].

26. Toată ziua miluiește și împrumută și sămânța lui întru binecuvântare va fi.

27. Abate-te de la rău și fă binele și locuiește/ trăiește întru veacul veacului [καὶ κατασκήνου εἰς αἰῶνα αἰῶνος]!

28. Că Domnul iubește judecata și nu îi va părăsi pe cei Cuvioși ai Săi, [ci] întru veac vor fi păziți. Iar cei fărădelege vor fi alungați și sămânța celor neevlavioși va fi nimicită cu totul.

29. Iar cei Drepți vor moșteni pământul și vor locui întru veacul veacului pe el.

30. Gura celui Drept va gândi înțelepciune și limba lui va grăi judecată.

31. Legea Dumnezeului său [va fi] în inima lui și nu se va [se vor] poticni pașii săi.

32. Îl pândește cel păcătos pe cel Drept și caută să-l omoare pe el,

33. dar Domnul nu are să-l părăsească pe el întru mâinile lui și nici nu are să-l osândească pe el, [atunci] când [El] are să-i judece lui [ὅταν κρίνηται αὐτῷ].

34. Îndură-L pe Domnul și păzește calea Lui! Și [El] te va înălța [ca] să moștenești pământul, [iar] când cei păcătoși [vor fi] nimiciți cu totul, [atunci] vei vedea.

35. L-am văzut pe cel neevlavios prea-înălțându-se și ridicându-se ca cedrii Libanosului.

36. Și am trecut [apoi] și, iată, nu [mai] era! Și l-am căutat pe el și nu s-a [mai] aflat locul lui.

37. Păzește nerăutatea și vezi dreptatea! Că[ci aceasta] este rămășița omului celui pașnic.

38. Dar cei fărădelege vor fi nimiciți cu totul, împreună, [și] rămășițele celor neevlavioși vor fi nimicite cu totul.

39. Iar mântuirea celor Drepți [este] de la Domnul și [El] este apărătorul lor în vremea necazului.

40. Și Domnul le va ajuta lor și îi va izbăvi pe ei și îi va scoate pe ei de la cei păcătoși și îi va mântui pe ei, că[ci] au nădăjduit în El.


[1] Prosperă.

[2] Care Îl îndură pe El, care Îi îndură exigențele Lui, exigențele sfințeniei Sale.

Care este acum puterea demonilor?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

71. Care este acum puterea demonilor?

Și tot în Viața românească a Sfântului Nifon al Constantianisului găsim dialogul lui cu un demon, din care aflăm răspunsul la întrebarea de față. Sfântul Nifon l-a văzut pe un demon, izmir eskort ilan la miezul zilei, intrând în cetatea pe care el o păstorea. Și l-a întrebat de ce a îndrăznit să vină[1]. Iar demonul i-a răspuns: „Am auzit de tine că ești aici și am venit ca să te sfărâm [dimpreună] cu oile tale”[2], adică cu credincioșii pe care el îi păstorea duhovnicește ca Episcop.

Și Sfântul Nifon i-a zis: „Neputinciosule, însuți fiind sfărâmat [de Hristos Domnul], cum voiești a mă sfărâma pe mine? Eu am văzut un nevoitor luptându-se cu voi și treizeci de diavoli au slăbit luptându-se cu el. Deci, cine nu va râde de neputința voastră?”[3]. Și diavolul îi răspunde Sfântului Nifon și ne răspunde și nouă la întrebare: „Nu te mira de aceasta, că de-aș fi avut puterea cea dintâi [asupra oamenilor], puțin mi-ar fi lipsit a te sfărâma. Dar de când S-a răstignit Hristos, [eu] sunt neputincios cu adevărat”[4].

Pentru că Domnul le-a luat toată puterea lor asupra noastră și demonii nu mai pot decât să ne ispitească. Numai dacă noi le dăm din nou putere asupra noastră, prin păcatele noastre, ei ne stăpânesc și ne fac rău.


[1] Viețile Sfinților  pe luna decembrie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, ed. a 2-a, ed. îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 2000, p. 466.

[2] Ibidem. [3] Ibidem. [4] Ibidem.

Câte păcate mari există?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

70. Câte păcate mari există?

Tot în Viața Sfântului Nifon al Constantianisului găsim următoarea vedenie: „a văzut un câmp mare[,] deopotrivă de lung și [de] lat, în care stăteau mulțime de diavoli despărțiți în cete, așa că erau toți trei sute șaizeci și cinci de cete, după numărul păcatelor cele celor grele”[1]. Nu ni se explică care sunt. Dar numărul lor este 365.


[1]  Viețile Sfinților  pe luna decembrie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, ed. a 2-a, ed. îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 2000, p. 464.