Psalmul 93, cf. LXX
1. Psalmul lui David, al celui [celor] patru sabaturi [τετράδι σαββάτων]. Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor a vorbit cu îndrăzneală.
2. Înalță-Te, Cel care judeci pământul! Răsplătește răsplată celor mândri!
3. Până când cei păcătoși, Doamne? Până când cei păcătoși se vor lăuda?
4. Vorbi-vor și vor grăi nedreptate, grăi-vor toți cei care lucrează fărădelege?
5. Pe poporul Tău, Doamne, l-au smerit și moștenirea Ta au chinuit-0.
6. Pe văduvă și pe prozelit [προσήλυτον] i-au ucis și pe cei orfani i-au omorât.
7. Și au zis: „Nu va vedea Domnul și nici [nu] va înțelege Dumnezeul lui Iacov”.
8. Așadar, înțelegeți cei nebuni din popor [σύνετε δή ἄφρονες ἐν τῷ λαῷ] și, cei proști, gândiți odată [καί μωροί ποτὲ φρονήσατε]!
9. Cel care a sădit urechea, [oare] nu aude? Sau Cel care a zidit ochiul, [oare] nu vede?
10. Cel care ceartă neamurile, [oare] nu va mustra? [Căci] Cel care învață pe om cunoașterea,
11. [adică] Domnul, cunoaște gândurile oamenilor că sunt deșarte.
12. [Dar] fericit [este] omul pe care Tu ai să-l cerți, Doamne, și din legea Ta ai să-l înveți pe el,
13. [ca] să-l îmblânzești lui [să-l îmblânzești pe el] de la zilele cele rele [τοῦ πραῦναι αὐτῷ ἀφ᾽ ἡμερῶν πονηρῶν], până ce s-a săpat [ce se va săpa] celui păcătos groapa [ἕως οὗ ὀρυγῇ τῷ ἁμαρτωλῷ βόθρος].
14. Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său și moștenirea Lui nu o va părăsi,
15. până ce dreptatea are să se întoarcă întru judecată și ținându-se de ea toți cei drepți [cu] inima. [Pauză psalmică].
16. Cine se va ridica mie [cu mine] împotriva celor care fac rele? Sau cine se va ridică împreună mie [cu mine] împotriva celor care lucrează fărădelege?
17. Că dacă Domnul nu mi-a[r fi] ajutat mie, pentru puțin sufletul meu a[r fi] pribegit Iadului [παρὰ βραχὺ παρῴκησεν τῷ ᾍδῃ ἡ ψυχή μου][1].
18. Dacă ziceam: „S-a clătinat piciorul meu”, mila Ta, Doamne, îmi ajută mie.
19. Doamne, după mulțimea durerilor mele în inima mea, mângâierile Tale au iubit sufletul meu [αἱ παρακλήσεις Σου ἠγάπησαν τὴν ψυχήν μου].
20. Nu va fi de față [și] împreună Ție [cu Tine] tronul fărădelegii [μὴ συμπροσέσται Σοι θρόνος ἀνομίας], cel care zidește osteneală împotriva poruncii [ὁ πλάσσων κόπον ἐπὶ προστάγματι].
21. Vâna-vor în sufletul celui Drept [θηρεύσουσιν ἐπὶ ψυχὴν Δικαίου] și sângele cel nevinovat vor osândi [καὶ αἷμα ἀθῷον καταδικάσονται].
22. Și mi-a fost mie Domnul întru scăpare și Dumnezeul meu întru ajutorul nădejdii mele.
23. Și [Domnul] va răsplăti lor fărădelegea lor și după răutatea lor îi va nimici pe ei Domnul, Dumnezeul nostru.
[1] Ar mai fi fost puțin și sufletul meu ar fi pribegit în Iad.
Părinte, ce înseamnă: „după mulțimea durerilor mele în inima mea, mângâierile Tale au iubit sufletul meu”? Mulțumesc.
Domnule Jianu,
textul psalmic se înțelege astfel, din punctul meu de vedere: „Pe măsura mulțimii durerilor inimii mele, suportate pentru credința în Tine, mângâierile Tale cele duhovnicești, Dumnezeule, au iubit sufletul meu!”. Pentru că El ne mângâie pe măsura durerilor, a ostenelilor și a sârguinței noastre pentru a face voia Lui.
Mulțumesc pentru întrebare! Numai bine!