Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfantul Ambrosius al Mediolanului

Sfântul Ambrosius, Episcop de Mediolanum
(340-397, pomenit pe 7 decembrie în Biserica Ortodoxă)

*

„M-am jurat/ m-am rugat vouă, fiice ale Ierusalimului, în puterile și tăriile câmpului, dacă veți deștepta și redeștepta iubirea, până când va vrea”.

[Este] câmpul acela pe care l-a binecuvântat Domnul, nu pământul acesta sau sălbăticia pădurilor sau tumultul șuvoaielor [confragosus torrentibus] […], ci acel câmp despre care Domnul a zis: „Și frumusețea câmpului cu Mine este” (Ps. 49, 11)[1].

În acest câmp se află strugurele acela, care, presat, a vărsat sânge. În acest câmp este smochinul acela sub care se vor odihni Sfinții, renăscuți [recreati] prin dulceața harului duhovnicesc. În acest câmp este acel măslin roditor, răspândind mirul/ mireasma [unguentum] Domnului păcii. […]

Așadar, pentru că înțelepciunea și reputația cinstită [honesta claritas] astfel sunt desăvârșite, dacă au iubire (căci deplinătatea legii este iubirea [plenitudo enim legis (Rom. 13, 10) est charitas]), [de aceea] vrea a deștepta și a redeștepta iubirea: a o deștepta în Vechiul Testament, a o redeștepta în Noul [Testament].

Dumnezeu este Iubire [charitas Deus est], [după] cum citim, Hristos este Iubire [charitas Christus est] (I In. 4, 8). Este deșteptat/ Se ridică/ înviază [suscitatur] „precum leul și puiul leului, ca să se ridice din vlăstarul Iudei [tanquam leo, et catulus leonis; ut Judae ascendat ex germine]” (Fac. 49, 9).

Este redeșteptat/ trezit [resuscitatur] ca [și când ar fi fost] dormind, ca întins/ culcat [ut dormiens, ut recumbens]. Căci nu prin [putere] omenească, ci prin stăpânirea Sa și a Tatălui a fost deșteptat din morți [sed Sua et Patris majestate suscitatus est a mortuis]. De aceea a zis Scriptura: „Cine Îl va deștepta pe El?” (Fac. 49, 9). […]

Așadar, Hristos doarme în cei nepăsători [negligentibus], [dar] este deșteptat/ înviază în Sfinți [suscitatur in Sanctis][2]. […]

Aude Biserica sunetul glasului Său și zice:

„Glasul verișorului meu [vox consobrini mei], iată, acesta vine sărind peste munți, săltând peste dealuri [ecce his advenit saliens super montes, transiliens super colles]” (2, 8).

Acum, ca și cum  L-ar fi auzit pe Mire venind [și] vorbind împreună cu alții care veneau [cu El], [astfel] zice Mireasa: „glasul verișorului meu”. În timp ce grăiește cu fiicele Ierusalimului și le roagă să-L deștepte și să-L redeștepte pe Mire[3]. […]

Eu [Mireasa] am zis: Vino!, [iar] El sare și saltă, eu Îl rog pe El să vină cu har, Acela lucrează sporirea harurilor [augmenta gratiarum]. Și, pe când vine, aduce cu Sine creșterea harului [incrementa gratiae] și venind sporește [et veniendo acquirit], pentru că dorește El Însuși, de asemenea, să placă iubitei Sale.

Sare peste înălțimi [salit super excelsa] ca să urce la Mireasă [ut ascendit ad sponsam]. Căci patul/ cămara Miresei este scaunul de judecată al lui Hristos [sponsae enim thalamus tribunal est Christi]. Sare peste Adam [salit super Adam], saltă peste sinagogă [transilit super synagogam]. Sare peste neamuri, saltă peste iudei.

Să-L vedem sărind: sare din cer în Fecioară, din pântece/ uter [de utero] în iesle, din Iordan pe Cruce, de pe Cruce în groapă, din mormânt în cer. Davide, arată-mi-L mie sărind, arată-mi-L alergând, căci tu ai zis: „Se va bucura/ va sări [exsultavit] ca un uriaș alergând calea, de la înălțimea cerului ieșirea Lui și alergarea Lui până la înălțimea lui, nici [nu] este cine să se ascundă de căldura Lui [se abscondat a calore Ejus]” (Ps. 18, 6-7).

Și acum sare și acum aleargă, din inima Tatălui peste Sfinții Săi [de corde Patris super Sanctos Suos], de la Răsărit peste Apus, de la Miazănoapte/ Nord peste Miazăzi/ Sud. Acela este Care Se înalță peste Apus [Occasum], Acesta peste cerurile cerurilor spre Răsărit, Acesta Se înalță peste munți, Acesta peste dealuri. […]

„Sărind peste munți”: căci Dumnezeu este Dumnezeul munților, nu al văilor [Deus enim Deus montium este, non vallium]: așadar acolo sare, peste munți sare. Dacă ești munte, sare peste tine, sare peste Isaias, sare peste Ieremias, sare peste Petros, Ioannis, Iacovos. „Munți în jurul Lui” (Ps. 124, 2). Dacă nu poți fi munte și nu izbutești/ nu biruiești, fii chiar și deal [măcar], ca peste tine să Se înalțe Hristos [ut super te Christus ascendat]! Și astfel [El] saltă, ca să te păzească Lui trecând[4].


[1] PL 15, col. 1973-1974.

[2] PL 15, col. 1974.

[3] Ibidem.

[4] PL 15, col. 1975.

Did you like this? Share it: