1. Și, răspunzând, Iov zice:

2. „Căci dacă [ar fi] cineva stând [de partea mea], [ar face] să stea urgia mea și durerile mele să le ridice în jugul împreună,

3. și atunci mai grele [decât] nisipul [de pe] malul mării va fi [vor fi]. Dar, [după] cum se pare, cuvintele mele este [sunt] netrebnice[1].

4. Căci săgețile Domnului [βέλη Κυρίου] este [sunt] în trupul meu, a căror mânie a lor îmi bea sângele meu [ὧν ὁ θυμὸς αὐτῶν ἐκπίνει μου τὸ αἷμα]. [Și] când [vreau] să încep a vorbi, [ele][2] mă înțeapă.

5. Căci, de ce nu în zadar va striga măgarul sălbatic? Sau, mai degrabă, boabe căutând? Dar dacă și boul va rupe glas, în iesle având mâncăruri?

6. Dacă se va mânca pâinea fără sare? Dar, și dacă este gust în cuvintele cele deșarte [εἰ δὲ καὶ ἔστιν γεῦμα ἐν ῥήμασιν κενοῖς]?

7. Căci nu poate sufletul meu să se oprească. Căci [în] răcnet văd boabele mele, precum [este] mirosirea leului.

8. Căci dacă [Domnul este] să dea și [are] să-mi vină cererea mea[3], [atunci] și nădejdea mea [are] să-mi dea Domnul.

9. Începând Domnul, rănească-mă! Dar, [până] întru sfârșit, să nu mă omoare!

10. Și să îmi fie mie cetatea mormânt, asupra căreia, peste ziduri, săream peste ea. Nu am să mă cruț, căci nu am mințit cuvintele cele sfinte ale Dumnezeului meu.

11. Căci pentru ce [este] tăria mea? Că rabd? Sau care [este] vremea mea? Că îndură sufletul meu?

12. Nu tărie a pietrelor [este] tăria mea? Sau cărnurile mele sunt de arămuri?

13. Sau nu în El am nădăjduit? Dar ajutorul de la mine se îndepărtează[4].

14. M-a părăsit mila [ἀπείπατό με ἔλεος][5], iar supravegherea/ cercetarea Domnului m-a trecut cu vederea [ἐπισκοπὴ δὲ Κυρίου ὑπερεῖδέν με].

15. Nu m-au văzut cei mai aproape ai mei [οὐ προσεῖδόν με οἱ ἐγγύτατοί μου]. Precum pârâul sfârșindu-se sau precum valul m-au trecut.

16. Care la mine luau aminte [cândva], acum au căzut mie precum zăpada sau gheața întărită.

17. Precum [zăpada], topindu-se, [și] căldură făcându-se, nu s-a cunoscut care era,

18. așa și eu am fost părăsit de către toți [οὕτως κἀγὼ κατελείφθην ὑπὸ πάντων] și am pierit [ἀπωλόμην δὲ] și m-am făcut cel fără casă [καὶ ἔξοικος ἐγενόμην].

19. Vedeți căile temanilor, drumurile sabeilor, cei care vedeți!

20. Și rușine vor datora cei care au nădăjduit în cetăți și [în] bani.

21. Dar încă și voi ați pus piciorul mie [peste mine] fără milă [ἀτὰρ δὲ καὶ ὑμεῖς ἐπέβητέ μοι ἀνελεημόνως]. Așa că, văzând a mea rană, temeți-vă!

22. Căci pentru ce? Oare am cerut ceva de la voi? Sau de tărie de la voi am nevoie?

23. Așadar, [vreți] să mă mântuiți de vrăjmași? Sau de mâna stăpânitorilor să mă izbăviți?

24. Învățați-mă și eu voi tăcea! Dacă [întru] ceva m-am înșelat, explicați-mi mie!

25. Dar, [după] cum se pare, cuvintele cele netrebnice [sunt] ale celui adevărat. Căci nu de la voi cer [eu] tărie,

26. nici [nu] va înceta mustrarea voastră cuvintele mele, căci nu voi răbda cuvântul glasului vostru.

27. Afară de aceea că asupra orfanului cădeți și săriți pe prietenul vostru.

28. Și acum, căutând întru fața voastră, nu voi minți.

29. Așadar, ședeți și să nu fie nedrept [cuvântul vostru]! Și iarăși, cu cel Drept, veniți împreună!

30. Căci nu este în limba mea nedreptate. Sau gâtul meu nu gândește [cu] înțelegere?


[1] Sunt fără valoare.

[2] Săgețile Domnului.

[3] Dacă am să primesc de la El un răspuns la cererea, la rugăciunea mea.

[4] Ajutorul lui Dumnezeu.

[5] Mila lui Dumnezeu.

Did you like this? Share it: