Filmul Ghost in the Shell [2017] pledează pentru „mutarea” creierului uman într-un alt trup, mutare făcută printr-o operație chirurgical-tehnologică, moment în care „se mută automat” și duhul omului. Deși în film nu se vorbește niciodată de un duh/ suflet spiritual. De unde deducem faptul că întreaga existență umană e considerată a fi „pe deplin materială”.

Scarlett Johansson e creierul uman în trup robotizat, cu un singur nume: Major, ea fiind înainte Motoko Kusanagi. Și „își aduce aminte” cine este numai după ce primește de la doctora care „a construit-o”, înainte ca aceasta să fie împușcată, adevărata ei memorie. Căci până atunci „i se introduseseră” în creier „amintiri false”.

Își cunoaște iubitul, și el robotizat, dar fiind „o copie imperfectă” a ei, cât și mama, care locuia într-un bloc imens, de oameni săraci, și care credea că fiica ei e moartă. Pentru că așa îi spusese guvernul. Dar își cunoaște și pisica, ce „o recunoaște”, deși mama ei nu își dă seama cine era tânăra din fața ei. Cum și-a dat seama pisica de faptul că e „stăpâna” ei, dacă ea avea alt trup, dar propria ei mamă nu și-a dat seama? E pisica „mai simțitoare” decât propria ta mamă?

Însă, ceea ce vreau să subliniez, e că în acest film s-a încercat să se spună că putem fi „separați” de trupul nostru și putem „migra” în alt trup în mod tehnologic. Dar acest lucru nu e posibil!

De ce? Pentru că sufletul nostru ne personalizează trupul pe care îl avem din prima clipă a zămislirii noastre. Și nu există nicio clipă a vieții noastre în care sufletul nostru să fi fost „separat” de trupul nostru. Pentru că a avea sufletul separat de trup înseamnă a fi mort.

Iar sufletul nostru nu poate fi „mutat” în alt trup „prin intermediul” creierului nostru, pentru că el nu locuiește în creier, ci în tot trupul. Sufletul nu se manifestă numai prin creier, ci prin tot trupul nostru.

Chiar dacă cineva ar vrea „să mute” sufletul nostru în alt trup, cum ar face acest lucru, dacă sufletul nostru e spiritual și nu e legat în mod fizic de trup? Cum să muți ceva pe care nu poți să-l atingi și să-l vezi? Cum să muți ceva pe care nu poți să-l cuprinzi? Cum să faci asta în mod material, dacă el, sufletul, e spiritual?

Însă, sufletul nostru e legat de trupul nostru, în mod dumnezeiește, din prima clipă a zămislirii noastre, de către Dumnezeu, Făcătorul nostru. Pe noi ne depășește această unire a sufletului cu trupul nostru, care înseamnă propria noastră existență. Și știm doar că, prin moarte, care e îngăduită de Dumnezeu, această unire personală se desface, și trupul moare, iar sufletul, pentru că e viu și nemuritor, merge în veșnicie, după ce e judecat de către Dumnezeu pentru viața lui de pe pământ.

De aceea, omul e o taină, e profund, viața lui nu poate fi cunoscută în mod deplin, pentru că el nu e doar trup, ci și suflet în același timp. Și omul e o taină și în trupul și în sufletul său, pentru că omul, în integralitatea lui, e după chipul lui Dumnezeu.

Iar devalorizarea trupului, considerarea lui drept un element „neesențial” al omului, este o antropologie eretică, pentru că presupune că omul nu e format din trup și suflet, ci, în mod esențial, el e „doar” minte sau duh sau suflet.  Însă omul este format din trup și suflet și el nu își poate „schimba” trupul, pentru că sufletul locuiește doar în trupul cu care a fost unit de către Dumnezeu și pe care l-a ajutat să se dezvolte din prima clipă de viață.

Did you like this? Share it: