Cristian Bădiliță, Patrologia și Poliția Română urmat de un decalog al învățării și al dezvățării sufletelor, în rev. Studii teologice, nr. 4/ 2007, p. 119-126.

Se ocupă de 15 ani cu studii patristice, p. 119, dar nu a făcut nimic consistent în domeniul său.

Seriozitatea profesională a Occidentului, p. 120, poate exista fără dreapta credință și viețuire duhovnicească?

„cinstea intelectuală”, p. 122, sau orgoliul omului cu studii, acela de a scrie cărți care „nu pot fi criticate prea ușor”?

Competența, p. 123, în mod fundamental, nu are de-a face cu străinătatea, cu mersul în străinătate și cu doctoratul luat acolo, ci cu ceea ce faci zi de zi. Degeaba îți muncești doctoratul, dacă după el, te întorci acasă, în România, și nu apare opera. Opera de zeci de volume. Opera ce ar trebui să rezulte din munca zilnică de cercetare.

Ortodoxia [nu] și-a pierdut dimensiunea istorică a interpretării revelației, p. 123, pentru că doar ea interpretează revelația în mod actual. Ca să își piardă puterea de a interpreta trebuie să își piardă puterea de a sluji pe Dumnezeu și pe oameni, adică harul dumnezeiesc. Dar ea este Biserica Dumnezeului Celui viu.

Și după ce ne-a dat „lecții”…a trecut la greco-catolici de atâta „înduhovnicire” (a se citi: înfumurare).

*

Karl Christian Felmy, Slujirea și hirotonia în dialogul cu Ortodoxia, în rev. Studii teologice, nr. 4/ 2007, p. 211-226. Traducere de Pr. Daniel Benga.

Felmy e născut în 1938, p. 211.

*

Pr. Dumitru Stăniloae, Botezul copiilor (teza sa de licență), în rev. Studii Teologice, nr. 1/ 2013, p. 19-48.

Susținută la Cernăuți, în 1927, și făcută cu Prof. Vasile Loichiță (1881-1958), cf. n*, p. 19. În manuscris are 98 de pagini și e păstrată ca manuscrisul 497 în Biblioteca Mitropoliei Ardealului, cf. Ibidem. Textul a fost publicat de Ion-Dragoș Vlădescu, cf. Ibidem.

Pentru baptiști, Botezul este „asigurarea solemnă că primitorul a găsit har înaintea lui Dumnezeu și i-au fost iertate păcatele”, p. 22.

Și împotriva protestantismului și a neoprotestantismului care neagă Botezul copiilor, Fericitul Dumitru pledează pentru „necesitatea botezării copiilor”, p. 24. „Toți oamenii se nasc cu păcatul strămoșesc”, p. 24. Pentru Sfântul Pavlos afirmația că Iisus a murit pentru toți era o dogmă, p. 25.

„Jertfa lui Hristos nu numai că ne-a șters toate păcatele, punându-ne înaintea lui Dumnezeu [ca oameni] sfinți, dar ne-a și fortificat în sens pozitiv împotriva slăbiciunilor noastre, dându-ne astfel posibilitatea să ajungem cu ușurință la desăvârșire”, p. 28.

„scopul Botezului este iertarea păcatelor”, p. 31. Botezul produce intimizarea cu Hristos, p. 33.

*

Ovidiu Sferlea, Interpretarea și receptarea teoriei epectazei în gândirea Părintelui Dumitru Stăniloae, în rev. Studii Teologice, nr. 3/ 2014, p. 137-151.

Ekkehard Mühlenberg[1], patrolog german luteran,  neagă epectazei „orice dimensiune mistică”, p. 139. Pentru Ronald Heine, epectaza este „progresul moral cotidian al creștinului”, p. 140. Pentru Părintele Dumitru Stăniloae „natura epectazei e mistică”, p. 141. ἐπέκτασις[2].

*

Sfântul Teofilact[os] al Bulgariei, Tâlcuire la Epistola Sfântului Apostol Iuda[s], în rev. Ortodoxia, nr. 4/ 2011, p. 147-158.

Are la bază traducerea Sfântului Grigorie Dascălul și a Monahului Gherontie, din 1801, cf. BAR 916/ PG 126, col. 86-106, cf. n. *, p. 147.

„viața cea tăvălită întru multe păcate”, p. 158.

„patimile trupului, unele împreună cu altele după asemănare țesându-se, se face oarecare haină necurată și întinată”, p. 158.

*

12 aprilie 2017. Astăzi am aflat[3] că Părintele Profesor Ică jr. și-a publicat teza: în 1998, la propria sa editură. Se numește: Mystagogia Trinitatis. Probleme ale teologiei trinitare patristice și moderne cu referire specială la triadologia Sfântului Maxim Mărturisitorul. Are 518 pagini.

De unde am aflat? Din cartea de însemnări a PS Petroniu Florea, Literatura patrologică românească în secolul XX, vol. III, Ed. Episcopiei Sălajului „Credință și viață în Hristos”, Zalău, 2015, care i-a dedicat p. 221-250. Cartea are 384 pagini și alături de notele de lectură la teza Părintelui Ică jr., PS Petroniu are și note la tezele ÎPS Teofan Savu și Irineu Popa și la teza PS Daniil Nacu Stoienescu.

Însă, din articolul de aici[4], aflu că cele 3 volume de note la diverse teze doctorale sunt, de fapt, teza sa doctorală, din 1998, făcută la Tesalonic, caracterizată ca fiind „excepțională”. Un lucru mirabil…

Iar în titlul tezei, deși spune că se ocupă doar de literatura patrologică, foarte multe dintre tezele din care citează pagini extinse sunt de Dogmatică și nu de Patrologie.

*

Bibliografie pentru Sfântul Maximos Mărturisitorul[5].


[1] Aici: https://de.wikipedia.org/wiki/Ekkehard_Mühlenberg.

[2] De aici: https://fr.wiktionary.org/wiki/ἐπέκτασις.

[3] De aici: http://edituradeisis.ro/opencart/index.php?route=product/product&path=36&product_id=116.

[4] A se vedea: http://basilica.ro/ps-petroniu-implineste-51-ani/.

[5] Aici: http://www.parohiacopou.ro/sf-maxim-marturisitorul-bibliografia-romaneasca-st-maximus-confessor-romanian-bibliography.

Did you like this? Share it: