Iov, cap. 10, cf. LXX

1. Ostenind [cu] sufletul meu, suspinând, voi dezlega către El cuvintele mele. Voi vorbi, cuprinzându-mă [cu] amărăciunea sufletului meu,

2. și voi zice către Domnul: „Nu mă învăța a fi neevlavios! Și pentru ce așa m-ai judecat?

3. Cu adevărat, bine [Îți este] Ție dacă am să fac nedreptate? Că[ci] am să tăgăduiesc lucrurile mâinilor Tale [ἔργα χειρῶν Σου]. Dar [cu] [la] sfatul[1] celor neevlavioși ai luat aminte?

4. Cu adevărat, precum cel muritor vede, vezi [Tu]? Sau, precum vede omul, vei privi?

5. Cu adevărat, viața Ta este omenească sau anii Tăi [sunt] de bărbat?

6. Că ai căutat fărădelegea mea și păcatele mele le-ai cercetat.

7. Căci ai cunoscut că nu am fost neevlavios. Dar cine este cel care se izbăvește din mâinile Tale [ἀλλὰ τίς ἐστιν ὁ ἐκ τῶν χειρῶν Σου ἐξαιρούμενος]?

8. Mâinile Tale m-au zidit și m-au făcut [αἱ χεῖρές Σου ἔπλασάν με καὶ ἐποίησάν με]. [Dar] după acestea, schimbându-mă, m-ai lovit.

9. Amintește-Ți că [din] lut m-ai zidit [μνήσθητι ὅτι πηλόν με ἔπλασας] și întru pământ iarăși mă întorci [εἰς δὲ γῆν με πάλιν ἀποστρέφεις]!

10. Cu adevărat, nu precum laptele m-ai muls și m-ai închegat asemenea brânzei?

11. [Cu] piele și carne m-ai îmbrăcat [δέρμα καὶ κρέας με ἐνέδυσας] și [cu] oase și [cu] mușchi m-ai încordat [ὀστέοις δὲ καὶ νεύροις με ἐνεῖρας].

12. Și viață și milă ai pus pentru mine [ζωὴν δὲ καὶ ἔλεος ἔθου παρ᾽ ἐμοί], iar cercetarea Ta a păzit duhul meu [ἡ δὲ ἐπισκοπή Σου ἐφύλαξέν μου τὸ πνεῦμα].

13. Acestea având în[tru] Tine, am știut că [pe] toate le poți [οἶδα ὅτι πάντα δύνασαι] și nimic [nu-Ți este] Ție cu neputință [ἀδυνατεῖ δέ Σοι οὐθέν].

14. Căci și dacă am să păcătuiesc, mă păzești, iar de fărădelege nu m-ai făcut nevinovat.

15. Căci și dacă neevlavios am să fiu, vai de mine! Iar dacă am să fiu Drept, nu pot să [mă] îndrept, căci sunt plin de necinste.

16. Căci mă prind ca leul întru înjunghiere. Și, iarăși schimbându-mă, cu frică mă nimicești,

17. înnoind asupra mea încercarea mea. Și [cu] urgie mare mie Te-ai făcut și ai adus peste mine ispite [πειρατήρια].

18. Că[ci], atunci de ce m-ai scos din pântece și nu am murit? Iar ochiul pe mine nu m-a văzut [ὀφθαλμὸς δέ με οὐκ εἶδεν] [nu mă văzuse][2]

19. și, precum [am fost] nefiind [καὶ ὥσπερ οὐκ ὢν], m-am făcut [ἐγενόμην][3]. Căci de ce din pântece, întru mormânt, nu m-am izbăvit?

20. Cu adevărat, nu puțină este vremea vieții mele? Lasă-mă să [mă] odihnesc puțin [ἔασόν με ἀναπαύσασθαι μικρὸν],

21. mai înainte ca să merg, de unde nu mă voi mai întoarce!”. [Adică] întru pământ întunecos [εἰς γῆν σκοτεινὴν] și neguros [καὶ γνοφεράν],

22. întru pământ de întuneric veșnic [εἰς γῆν σκότους αἰωνίου], [în] care nu este lumină [οὗ οὐκ ἔστιν φέγγος] și nici a vedea viața muritorilor [οὐδὲ ὁρᾶν ζωὴν βροτῶν]”.


[1] Pentru că βουλῇ e în dativ, el trebuie precedat de prepoziția cu. Însă aici, pentru a se înțelege mesajul, trebuie prepoziția la. De aceea l-am pus atât pe cu, cât și pe la între paranteze drepte.

[2] Nu mă văzuse niciun ochi până să mă nasc.

[3] Și eu, cel care mai înainte nu eram, prin lucrarea lui Dumnezeu am venit întru existență.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *