Iov, cap. 11, cf. LXX
1. Și răspunzând Sofar Mineosul [Σωφαρ ὁ Μιναῖος], zice:
2. „Cel care grăiește cele multe, [oare] și auzul va auzi? Sau și cel care grăiește-bine gândește a fi Drept? [De aceea,] binecuvântat [este] cel născut de femeie [cu] puțină viață.
3. Nu fi mult în cuvinte, căci nu este cel care se luptă împotriva ție [ta]!
4. Căci nu zice că: „Curat sunt [cu] faptele și fără prihană înaintea Lui”!
5. Dar cum Domnul are să grăiască către tine și va deschide buzele Lui cu tine?
6. Apoi îți va vesti ție puterea înțelepciunii, că îndoit va fi celor ca tine. Și atunci vei cunoaște că cele vrednice ție ți-au ieșit de la Domnul, [pentru cele] care ai păcătuit.
7. Cu adevărat, urma Domnului vei afla sau întru cele din urmă, pe care le-a făcut Atotțiitorul, ai ajuns?
8. Înalt [este] cerul. Și ce vei face? Și ce ai știut mai adânci [decât] cele [care sunt] în Iad
9. sau mai lungi [decât] măsura pământului sau lărgimea mării?
10. Iar dacă le va nimici pe toate, cine va zice Lui: „Ce ai făcut?”.
11. Căci El a cunoscut lucrurile celor fărădelege și, văzând pe cele fără de loc [ἰδὼν δὲ ἄτοπα], nu le va trece cu vederea.
12. Și omul în alt fel înoată [cu] cuvintele, iar cel muritor, cel născut al femeii, asemenea [este cu] măgarul pustiei [ἴσα ὄνῳ ἐρημίτῃ].
13. Căci dacă tu ai pus curată inima ta și îndoi mâinile către El,
14. dacă este ceva fărădelege în mâinile tale, departe fă pe El de la tine! Iar nedreptatea în locașul tău să nu petreacă!
15. Căci astfel va lua foc fața ta ca apa cea curată și te vei dezbrăca de murdărie și nu ai să te temi.
16. Și osteneala o vei uita ca valul trecând și nu te vei înfricoșa.
17. Iar rugăciunea ta [va fi] ca luceafărul și de la amiază îți va răsări ție viața.
18. Și nădăjduind vei fi, că îți este ție nădejde. Și din grijă și îngrijorare îți va ieși ție pacea.
19. Căci vei fi liniștit și nu va fi cel care să se războiască cu tine. Și, schimbându-se, mulți se vor ruga ție.
20. Și mântuirea pe ei îi va părăsi, căci nădejdea lor [este] pieire. Iar ochii celor neevlavioși se vor topi [ὀφθαλμοὶ δὲ ἀσεβῶν τακήσονται]”.