Iov, cap. 15, cf. LXX
1. Și răspunzând Elifas Temanitis, zice:
2. „Dacă [este] cel înțelept, răspunsul îl va da duhul înțelegerii. Și a umplut durerea pântecelui,
3. mustrând în cuvintele care nu se cuvine [cuvin și] în cuvintele care [nu au] niciun folos.
4. Și nu tu ai alungat frica și ai săvârșit cuvintele acestea înaintea Domnului?
5. Vinovat ești [în] cuvintele gurii tale [și] nici [nu] ai judecat cuvintele stăpânitorilor.
6. Să te mustre gura ta și nu eu. Și buzele tale vor mărturisi împotriva ta.
7. Căci ce? Nu [cumva] mai întâi [decât toți] oamenii ai fost născut? Sau mai înainte de nisipuri ai fost zidit?
8. Sau rânduiala Domnului ai auzit și întru tine a ajuns înțelepciunea?
9. Căci ce ai cunoscut, care [noi] nu am cunoscut? Sau ce înțelegeai, care nu [înțelegeam] și noi?
10. Și încă [ești] bătrân și încă vechi în[tru] noi, mai greu [decât] tatăl tău [cu] zilele?
11. Puține [sunt cele] pe care le-ai păcătuit, [pentru puține] ai fost biciuit, cu măreție peste măsură ai vorbit.
12. Ce a îndrăznit inima ta? Sau ce au adus ochii tăi?
13. Că mânie ai spart înaintea Domnului și ai scos din gură cuvintele acestea.
14. Căci cine, fiind muritor, [crede] că va fi fără prihană? Sau când va fi Drept cel născut al femeii?
15. Dacă potrivit Sfinților nu crede, [atunci] și cerul nu [este] curat înaintea lui.
16. Și, ah, urât și necurat [este] omul bând nedreptatea ca băutura!
17. Și îți voi vesti ție, ascultă-mă! Cele pe care le-am auzit îți voi vesti ție.
18. Pe care cei înțelepți le vor spune [ἃ σοφοὶ ἐροῦσιν] și [pe care] nu le-au ascuns [nici] părinții lor [καὶ οὐκ ἔκρυψαν πατέρας αὐτῶν].
19. Numai lor li s-a dat pământul și nu a venit cel străin peste ei.
20. Toată viața celui neevlavios în grijă [este] și ani puțini la număr s-au dat stăpânitorului.
21. Iar frica lui [este] în urechile lui. [Și] când are să i se pară a fi deja în pace [ὅταν δοκῇ ἤδη εἰρηνεύειν], [atunci] va veni lui pieirea [ἥξει αὐτοῦ ἡ καταστροφή].
22. Nu crede să se întoarcă de la întuneric! Căci a fost dat acum întru mâinile fierului
23. și a fost rânduit întru grăunțe vulturului și a cunoscut în[tru] sine că rămâne întru cădere. Și ziua aceea întunecoasă îl va răsuci,
24. și nevoie și necaz pe el îl va ține, ca un conducător, [ca] un stătător înainte, căzând.
25. Că a ridicat mâinile înaintea Domnului și înaintea Domnului Atotțiitorul s-a trufit.
26. Și a alergat înaintea Lui [cu] ocară, în[tru] grosimea spatelui aspidei sale [ἐν πάχει νώτου ἀσπίδος αὐτοῦ].
27. Că a acoperit fața lui în grăsimea sa și a pus margine peste coapse.
28. Și să petreacă [în] cetăți pustii și să intre întru case nelocuite. Și pe care aceia le-au pregătit, [pe acelea] alții le vor căra.
29. Nici nu are să se îmbogățească, nici nu are [au] să-i rămână lui averile, nici nu are să pună umbră pe pământ,
30. nici nu are să scape de întuneric. Lăstarul lui să-l stingă vântul și să-i cadă lui floarea.
31. Nu crede că va răbdă, căci cele deșarte va [vor] ieși lui!
32. Tăierea lui mai înainte de ceas se va strica și mlădița lui nu are să se acopere.
33. Și să se culeagă ca o aguridă mai înainte de vreme și să cadă ca floarea măslinului.
34. Căci mărturia celui neevlavios [este] moartea [μαρτύριον γὰρ ἀσεβοῦς θάνατος], iar foc va arde [în] casele celor care iau daruri [πῦρ δὲ καύσει οἴκους δωροδεκτῶν][1].
35. Și în pântece va lua dureri și va [vor] ieși lui cele deșarte și pântecele lui va suferi de înșelare”.
[1] Foloase necuvenite, mită.