Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Poemul 93. Din vol. Maturizarea poeziei

Să nu legi cuvântul care mântuiește!
Să nu pui botniță predicii, ci lasă-o să mănânce din râvna celor care o ascultă!
Eu aș predica la orice oră și la orice slujbă.
Eu aș predica despre orice,
pentru că mă rog pentru oricine.
Eu aș spune cuvinte oricui, cuvinte cu har, cuvinte adevărate, indiferent dacă el crede că are sau nu are nevoie de ele.
Pentru că cuvintele prind rădăcină repede,
ca salcia,
și înverzesc în om.
Cuvintele sunt vii și înviază omul.
Să nu oprești oamenii din mâncarea cuvintelor lui Dumnezeu!
Să nu-i oprești pe cei care vor
să se spele de urdorile
care i-au orbit până acum!

Did you like this? Share it:

Previous

Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [68]

Next

Eminescu: între modernitate și tradiție [82]

2 Comments

  1. Horia

    E de la Sfântul Pavel îndemnul: Să nu legi gura boului care treieră! Nu e așa? Vă doresc și eu numai bine și mulțumesc pentru apreciere, precum și pentru promptitudinea răspunsurilor! Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      În I Cor. 9, 9 și în I Tim. 5, 18, domnule Horia, Sfântul Pavlos citează un fragment de la Sfântul Moisis. Adică versetul de la Deut. 25, 4. Verset care, în LXX, are următoarea formă: „Nu vei lega botul boului treierând [οὐ φιμώσεις βοῦν ἀλοῶντα]”. În înțelesul prim, literal, al textului se spune că boul trebuie să mănânce din aria unde e pus la muncă. Ceea ce este un lucru normal. Sfântul Pavlos însă ridică cuvântul la înțelesul său duhovnicesc și ne spune că el se referă la Slujitorii lui Dumnezeu. Pentru că ei trebuie să mănânce din mâna celor pe care ei îi hrănesc duhovnicește, cf. I Cor. 9, 11.

      Da, în poemul meu am avut în vedere aceste locuri scripturale și fac adesea conexiuni de acest fel! Și eu vă mulțumesc pentru prietenie și pentru interesul dumneavoastră profund pentru Scriptură. Numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén