Iov, cap. 17, cf. LXX
1. Pier, [cu] duhul [fiind] purtat. Și mă rog de îngropare și nu o dobândesc.
2. Mă rog ostenind[u-mă] și ce făcând [voi face]?
3. Și mi-au furat averile cei străini. Cine este acesta? [Cu] mâna mea să se lege!
4. Că inima lor ai ascuns-o de minte [ὅτι καρδίαν αὐτῶν ἔκρυψας ἀπὸ φρονήσεως][1]. Pentru aceasta nu ai să îi înalți pe ei.
5. [Cu] parte va vesti răutățile. Iar ochii mei s-au topit peste a fiilor.
6. Și m-ai pus[2] zicere [θρύλημα] în[tre] neamuri și râsul lor am ieșit[3].
7. Căci s-au învârtoșat de urgie ochii mei [și] am fost înconjurat foarte mult de către toți.
8. Minunarea i-a cuprins [pe] cei adevărați pentru aceasta. Și cel Drept peste cel fărădelege să se ridice.
9. Și să țină cel credincios calea sa și cel curat [cu] mâinile să ia îndrăzneală.
10. Dar însă nu [stau așa lucrurile], ci toți vă băgați [în seamă]. Și veniți acum, dar nu aflu în voi adevăr [οὐ γὰρ εὑρίσκω ἐν ὑμῖν ἀληθές].
11. Zilele mele au trecut în răcnet [αἱ ἡμέραι μου παρῆλθον ἐν βρόμῳ] și s-a[u] rupt încheieturile inimii mele [ἐρράγη δὲ τὰ ἄρθρα τῆς καρδίας μου].
12. Noaptea întru zi au pus, lumina aproape de la fața întunericului.
13. Căci dacă am să rabd [ἐὰν γὰρ ὑπομείνω], Iadul [va fi] casa mea [ᾍδης μου ὁ οἶκος] și în întuneric mi-a așternut așternutul meu [ἐν δὲ γνόφῳ ἔστρωταί μου ἡ στρωμνή].
14. Moartea am chemat-o a fi tatăl meu și maica mea și soră [a fi] putreziciunea.
15. Așadar, unde încă îmi este mie nădejdea? Voi vedea cu adevărat bunătățile mele?
16. Cu adevărat, cu mine în Iad vor coborî sau împreună vom coborî în pământ?”.
[1] Cu referire la Dumnezeu. Pentru că El a făcut aceasta.
[2] Tot cu adresă la Dumnezeu.
[3] Și am ajuns de râsul lor.