Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Pareneză la Parastas

Iubiții mei[1],

Slujba pe care am făcut-o azi, în zi de sâmbătă, pentru cei adormiți ai noștri se numește Parastas în limba română. Însă cuvântul real care desemnează Slujba, în limba greacă, de unde noi l-am preluat și românizat, este Παράστασις [Parastasis]. Și, în greacă, παράστασις are multe înțelesuri, dar înțelesul care eu cred că exprimă pomenirea celor adormiți e acesta: a pune deoparte[2].

Pentru că cei adormiți ai noștri au fost luați de Dumnezeu din această viață și puși deoparte, fiecare după faptele sale, în Rai sau în Iad. Iar noi îi pomenim liturgic în Biserică, pe cei puși deoparte de Dumnezeu, cerând Domnului să îi miluiască și să îi ierte pe ei.

Așadar, Parastasul este Slujba pentru cei adormiți, pentru cei luați de Dumnezeu din viața aceasta și puși deoparte. Și noi îi pomenim pe cei adormiți ai noștri cu colivă și vin, cu colaci și cu fructe, pentru că le dăm milostenie spre iertarea lor. Și prin toată Slujba, dar, mai ales, prin rugăciunile de dezlegare de păcate din timpul Slujbei, pe care le-am făcut noi, Preoții, și prin milostenia pe care dumneavoastră o veți face, împărțind cele pregătite pentru ei, noi am cerut și cerem de la Dumnezeu iertarea lor de păcate, a celor pe care Dumnezeu i-a luat de pe pământ. Pentru că ei sunt vii la Dumnezeu, sufletul lor e viu și el are nevoie de rugăciunea Bisericii, de rugăciunea tuturor, adică de iubirea noastră, a tuturor.

Pentru că rugăciunea e iubire, ca și milostenia, și noi îi îmbrățișăm cu iubire pe cei pentru care facem Parastas.

De aceea, trebuie să fim încredințați de faptul că Dumnezeu îi iartă pe cei adormiți pe care noi îi pomenim. Eu, de fiecare dată, când slujesc un Parastas, simt iertarea lui Dumnezeu coborând în inima mea, dar și în sufletele pe care le pomenesc. Simt cum Dumnezeu ne pune în pacea Sa. Pentru că Dumnezeu dorește să ne încredințeze de faptul că iertarea Lui e reală, că ea se cere și se primește de la El, aici, în Biserica Sa și că fără ea noi nu ne putem mântui.

Dumnezeu să îi pomenească întru Împărăția Sa pe toți cei adormiți ai noștri, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.


[1] Scrisă în ziua de 17 iunie 2017, o zi de sâmbătă. Cu ploaie și soare.

[2] Greek-English Lexicon, compiled by Henry George Liddell and Robert Scott, Pub. Harper and Brothers, Franklin Square, New York, 1883, p. 1142.

Did you like this? Share it:

Previous

Iov, cap. 18, cf. LXX

Next

Eminescu: între modernitate și tradiție [83]

4 Comments

  1. Teodor

    Și eu simt o oarecare bucurie când mă rog pentru cei adormiți, ceva ca o liniște interioară și mulțumire. Însă mă întreb dacă e reală, adică înseamnă că cei pentru care mă rog au primit mila lui Dumnezeu? Mulțumesc, Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Teodor,

      dacă Dumnezeu vă răspunde în mod duhovnicește, prin liniște și bucurie în suflet, pentru rugăciunile dumneavoastră pentru cei adormiți, cred că vrea să vă spună că rugăciunile dumneavoastră pentru ei Îi sunt plăcute Lui și că El îi miluiește pentru dragostea dumneavoastră pentru ei. Și, în același timp, în ceea ce îi privește pe unii dintre ei, poate înseamna și că ei au primit mila Lui și că sunt în Împărăția Sa.

      Însă nu trebuie să speculăm pe această temă!

      Lucrul important e că Dumnezeu vă răspunde duhovnicește la rugăciunile pentru cei adormiți și că El vă încurajează să vă rugați în continuare pentru ei. Pentru că rugăciunile pentru cei adormiți sunt un bine și pentru dumneavoastră și pentru ei. E un bine general, e un bine folositor întregii Biserici.

      Numai bine, domnule Teodor! Vă mulțumesc pentru confidență!

  2. Tamara

    Mama mea a murit de cancer , de 6 ani si de atunci am visat-o de cateva ori si de fiecare data mi-a cerut cate ceva. I-am facut pomenirile si am impartit pentru ea. Vreau sa va intreb daca trebuie sa impart neaparat ce imi spune in vis sau pot sa impart orice, pentru ca odata mi-a cerut o plapuma altadata sa-i aduc un scaun sa se odihneasca… Va multumesc! Doamne ajuta!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Doamnă Tamara,

      dacă considerați că trebuie să împărțiți și ceea ce v-a spus în vis, o puteți face cu multă iubire! Puteți găsi pe cineva sărac și îi puteți cumpăra o plapumă și un scaun și i le puteți dărui ca milostenie pentru mama dumnevoastră. Asta, bineînțeles, pe lângă pomenirile liturgice pe care i le puteți face.

      Însă eu mă bucur pentru că vă iubiți mama și pentru că i-ați făcut toate pomenirile și dați milostenie continuu pentru ea. Asta înseamnă dragoste! Pentru că moartea nu omoară dragostea dintre noi și cei adormiți ai noștri, ci, dimpotrivă, iubirea noastră devine tot mai matură și mai responsabilă față de starea lor în veșnicie.

      Vă doresc numai bine și mult spor în toate!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén