Iov, cap. 22, cf. LXX
1. Și răspunzând Elifas Temanitis, zice:
2. „Oare nu Domnul este Cel care învață înțelegerea și știința?
3. Căci [de] ce [el] se îngrijește [de voia] Domnului [τί γὰρ μέλει τῷ Κυρίῳ], dacă tu făceai [pe cele] ale lucrurilor fără de prihană [ἐὰν σὺ ἦσθα τοῖς ἔργοις ἄμεμπτος]? Sau [care este] folosul [ἢ ὠφέλεια], că ai să simplifici calea ta [ὅτι ἁπλώσῃς τὴν ὁδόν σου]?
4. Cu adevărat, cuvântul tău făcând[u-ți], te va mustra [ἦ λόγον σου ποιούμενος ἐλέγξει σε][1] și va intra ție [cu tine] întru judecată [καὶ συνεισελεύσεταί σοι εἰς κρίσιν].
5. Oare nu răutatea ta este multă și nenumărate îți sunt păcatele tale?
6. Și luai zălog fraților tăi în zadar și îmbrăcămintea celor goi ai luat.
7. Și nici apă însetaților [nu] le-ai dat să bea, iar pe flămânzi i-ai lipsit de bucata de pâine.
8. Și te-ai minunat de fața unora și i-ai așezat pe aceia pe pământ.
9. Și pe văduve le-ai trimis deșarte, iar pe orfani i-ai chinuit.
10. De aceea te-au înconjurat curse și te-a râvnit război minunat.
11. Lumina ție întuneric ți-a ieșit și, adormind, apă te-a acoperit.
12. [Oare] nu Cel care locuiește [întru] cei înalți privește [μὴ οὐχὶ ὁ τὰ ὑψηλὰ ναίων ἐφορᾷ] și pe cei care se poartă [cu] vătămare [i-]a smerit?
13. Și ai zis: «Ce, a cunoscut Cel tare? Sau asupra întunericului va judeca?
14. Norii [sunt] ascunderea Lui [νέφη ἀποκρυφὴ Αὐτοῦ] și nu se va vedea [καὶ οὐχ ὁραθήσεται] și pe cercul cerului va trece [καὶ γῦρον οὐρανοῦ διαπορεύσεται]».
15. [Astfel,] nu cale veșnică vei păzi, pe care au călcat oamenii cei nedrepți,
16. care au fost luați înainte de vreme? Râu curgând [sunt] temeliile lor.
17. [Ei sunt] cei care zic: «Domnul, ce ne va face nouă? Sau ce ne va aduce nouă Atotțiitorul?».
18. Și [El este] Care a umplut casele lor de bunătăți. Iar sfatul celor neevlavioși [este] departe de El.
19. Văzând, cei Drepți au râs, iar cel fără de prihană [i-]a disprețuit.
20. Dacă nu a nimicit ființa lor, [atunci] și rămășița lor o va mânca focul.
21. Acum [însă] fii tare, dacă ai [puterea] să rabzi! Apoi roada ta va fi în[tru] bunătăți.
22. Și scoate din gura Lui mărturisire și ia cuvintele Lui în inima ta!
23. Iar dacă ai să te întorci și ai să te smerești pe tine înaintea Domnului, [atunci] departe ai făcut de la locuirea ta pe cel nedrept.
24. Vei pune peste pământ în piatră și ca piatra pârâurilor Ofir [Ωφιρ].
25. Așadar, îți va fi ție Atotțiitorul ajutor dinspre vrăjmași și curat te va da, ca argintul lămurit în foc.
26. Apoi vei îndrăzni înaintea Domnului [εἶτα παρρησιασθήσῃ ἔναντι Κυρίου], căutând întru cer cu veselie [ἀναβλέψας εἰς τὸν οὐρανὸν ἱλαρῶς].
27. Și rugându-te către El te va asculta și îți va da ție [ca] să-ți răsplătească rugăciunile.
28. Și îți va reface ție locuința dreptății și pe căile tale va fi lumină.
29. Că s-a smerit pe sine și vei zice: «S-a semețit». Și încovoindu-se, [cu] ochii va mântui,
30. va izbăvi pe cel nevinovat. Iar [tu], mântuiește-te în curatele mâinile tale!”.
[1] Se referă la Dumnezeu. Căci El ne mustră pentru păcatele noastre și intră cu noi întru judecată.