Cum ne povățuiește Dumnezeu

Dacă omul necredincios, care nu frecventează Biserica, se laudă cu ceva, cu o virtute a sa, cel mai adesea el o și păstrează mai departe. Ca spre exemplu: dacă zice că nu fumează și n-a fumat niciodată sau că nu bea, și dacă nu minte, așa va și face mai departe. Își va respecta obiceiul bun.

Altfel se întâmplă însă lucrurile cu oamenii care vin la Biserică și care vor să se lupte cu patimile lor. Aceștia, dacă au de la bun început obiceiuri bune, trebuie neapărat să le îngrădească și cu smerenia. Și aceasta presupune multă nevoință, lăuntrică mai ales, adică multă atenție la gânduri. Pentru că mintea e furată cu mare ușurință spre înălțarea și spre părerea de sine, dacă nu priveghează cu foarte mare atenție la sine.

Omul care încearcă să se curățească de patimi și care se înalță cu mintea chiar și pentru o virtute mică a lui, dacă casino siteleri nu își dă seama de greșeala lui, ajunge să cadă în patima opusă, de care credea că e departe.

Și oamenii care văd acest lucru nu înțeleg adesea cum s-a putut întâmpla. Cei mai mulți cred că, de fapt, și perabet cei credincioși/ duhovnicești păcătuiesc ca toți ceilalți, ba chiar sunt mari ipocriți care una spun și alta fac.

Ei nu înțeleg că lupta acelora e mult mai dură și că ei sunt atacați de dușmani nevăzuți și de ispite care nu îi încearcă pe cei indiferenți.

Însă oamenii duhovnicești învață makrobet mereu din aceste căderi și ridicări prin pocăință. Înțeleg multe lucruri și mai ales că Dumnezeu cere multă credință și nevoință de la robii Lui. Dar aceasta în conformitate cu harul și ajutorul pe care El li le dăruiește și pentru care trebuie să fim foarte recunoscători.

Și când credem că ceva e „de la noi” și nu de la Dumnezeu, atunci El ne lasă ca să vedem adevărul. Și această „vedere de sine” se petrece printr-o cădere dureroasă a noastră, care cere și o pocăință pe măsură.

Și prin această pedagogie a lui Dumnezeu ne dăm seama că nimic nu putem face fără ajutorul Lui. Și că toate ale noastre de la El sunt și nu avem niciun motiv să ne înălțăm cu mintea pentru ceea ce facem bun.