Viața Sfântului Ignatie Briancianinov [2]

Viața Sfântului Ignatie Briancianinov, trad. din lb. rusă de Angela Voicilă, volum îngrijit de Mihaela Bejan, Ed. Areopag, București, 2016, 425 p. + 7 fotografii.

*

Ca să scape de presiunile tatălui său, Sfântul Ignatie depune voturile monahale, p. 76-77. E tuns monah pe 28 iunie 1831, de PS Ștefan în Catedrala Învierea Domnului din Vologda. Și i-a pus numele Ignatie în cinstea Sfântului Sfințit Mucenic Ignatios, Purtătorul de Dumnezeu, Patriarhul Antiohiei, p. 77-78. Nașul său de călugărie: Arhim. Eutihian, Rectorul Seminarului din Vologda, p. 78.

Pe 29 ianuarie Sfântul Ignatie își sărbătorea ziua Îngerului său păzitor, p. 78. E pentru prima oară când aud că cineva își sărbătorește într-o anume zi pe Sfântul său Înger păzitor. Însă cred că e un lucru foarte bun să prăznuim o astfel de zi.

Tatăl său nu a acceptat intrarea lui în monahism, în timp ce mama sa a fost mai înțelegătoare, p. 78-79.

Pe 5 iulie 1831 e hirotonit Ierodiacon, iar pe 20 iulie 1831 e hirotonit Ieromonah de același Episcop Ștefan, p. 79.

Pentru învățarea Slujbelor bisericești este trimis la Părintele Vasile Nordov, cu care va fi prieten până la sfârșitul vieții sale, p. 79. Diaconul Alexandru Petropavlovski din Vologda devine Nebun pentru Hristos și avea harisma înainte-vederii și pe cea a cuvântului puternic, aducător de smerenie. Fericitul Alexandru va adormi în 1876 și Sfântul Ignatie îl cunoștea, p. 79-80.

Pe 6 ianuarie 1832 devine restauratorul Mănăstirii Lopotov-Pelișemski, p. 80. Mănăstirea Lopotov a fost înființată de Sfântul Grigorie Lopotov, Făcătorul de minuni, p. 82. Și când a ajuns la Mănăstire a găsit-o ruinată, săracă și cu Monahi puțini, p. 82.

Mama Sfântului Ignatie adoarme pe 25 iulie 1832, p. 84. Și el i-a făcut Înmormântarea în Biserica din satul Pokrovskoe, fără să își rețină lacrimile, p. 84. „Cu voce scăzută și liniștită, cu o adâncă îngândurare pe chip, el și-a făcut ultima datorie ca Preot și fiu, uimindu-i fără voia sa pe cei prezenți la Înmormântare”, p. 84.

În 1835, pe când era Arhimandrit, Sfântul Ignatie și-a îngropat și fratele mai mic, pe Alexandru Alexandrovici Briancianinov, p. 84 și p. 84, n. 47. Și cine putea să îi îngroape mai bine decât el? De aceea, ca și Sfântul Ignatie, și eu cred că e un semn incalificabil de neiubire dacă tu, ca Preot, nu îți îngropi membrii familiei tale. Căci cine se poate ruga mai bine decât tine pentru părinții, bunicii, soția sau fiii tăi? Cine se poate ruga mai bine decât cel care îi iubește?

Cihacev vine și el la Lopotov, alături de Sfântul Ignatie, p. 87. Un țăran evlavios are o vedenie, în care Sfântul Grigorie Pelișemski îi spune despre Sfântul Ignatie: „Starețul face așa cum trebuie, și dacă se va afla în legile Domnului până la sfârșit, ni se va alătura nouă”, p. 89, adică Sfinților din Împărăția lui Dumnezeu.

Sfântul Ignatie considera Mănăstirile „așezăminte ale Sfântului Duh”, p. 90. Iar pentru el rolul Monahilor e acela de „a studia toate învățăturile, toate cuvintele Mântuitorului, și de a le asimila cu mintea și cu inima”, p. 90.

Pe 28 mai 1833 e făcut Egumen, p. 91. Dar potrivnicii lui și clima de aici îl îmbolnăvesc pe Sfântul Ignatie, p. 92. Țăranul, care avusese vedenia, mai are încă una: în care i s-a spus că Sfântul Ignatie va merge și va sluji într-o Mănăstire din apropierea Sankt-Petersburgului, unde e o Biserică închinată Sfintei Treimi, p. 92.

Cihacev merge și vorbește cu Sfântul Filaret Drozdov al Moscovei, p. 94. Și prin intermediul Sfântului Filaret, Sfântul Ignatie e chemat în Mănăstirea Nicolo-Ugreșski, p. 95. Însă, datorită Contesei Orlova-Cesmenskaia, Sfântul Ignatie e chemat de Împăratul Nicolae Pavlovici la Sankt-Petersburg, p. 96.

Sfântul Ignatie merge și se întâlnește cu Sfântul Filaret, locuind în metocul Sfânta Treime, în așteptarea audienței la Împărat, p. 97. Și Țarul îl trimite în pustia Sfântului Serghie, ca să facă din ea „un model al Mănăstirilor”, p. 97.

La 1 ianuarie 1834, Sfântul Ignatie e făcut Arhimandrit în Catedrala Cazanskaia, p. 98.