Viața Sfântului Ignatie Briancianinov [3]

Viața Sfântului Ignatie Briancianinov, trad. din lb. rusă de Angela Voicilă, volum îngrijit de Mihaela Bejan, Ed. Areopag, București, 2016, 425 p. + 7 fotografii.

*

Sfântul Ignatie locuiește în pustia Sfântului Serghie în două camere, alături de cei 8 Monahi care l-au însoțit, p. 101, trei novici și doi frați, p. 102.

El devine Stareț aici în timp ce Mănăstirea împlinea 100 de ani de existență, p. 102.

Însă aici se îmbolnăvește de mai multe ori, p. 102-103, fiind necăjit și de invidia, bârfa și clevetirea unora, p. 103. Căci el mărturisea: „aici am văzut dușmanii, răsuflând de o ură neîmpăcată și de setea pierderii mele”, p. 103.

Țarul ajută Mănăstirea cu bani și va fi restaurată în 1838, iar în 1842 s-au făcut strane somptuoase din banii dăruiți de Țarina Alexandra Feodorovna, p. 104-105.

Episcopii aveau o atitudine dușmănoasă față de Sfântul Ignatie, p. 111. Iar oamenii de lume îl invidiau pentru că Țarul și Țarina își manifestau bunăvoința față de el, p. 113.

În 1837 Mănăstirea avea 42 de Monahi, p. 118.

Pe 18 aprilie 1838 Sfântul Ignatie este decorat cu ordinul Sfânta Ana în treapta a doua, iar pe 22 iunie 1838 a fost numit Arhiereul tuturor Mănăstirilor din Eparhia Sankt-Petersburgului, p. 157.

Pe 24 mai 1839 el ajunge deputat duhovnicesc pentru urmărirea unei crime, p. 157-158.

Datorită unei discuții polemice cu un abate romano-catolic, Țarul i-a interzis să mai iasă din Mănăstire fără aprobarea sa, p. 164.

Sfântul Ignatie a murit din cauza unei boli de inimă, p. 164.

Sfântul Ignatie privea totul duhovnicește, p. 169. Și știa să primească spovedania gândurilor, p. 170. Pentru că „experiența multilaterală, înțelegerea adâncă, atenția permanentă și exactă asupra sinelui l-au făcut foarte iscusit în observarea rănilor sufletești, de care el se atingea întotdeauna cu cel mai fin bisturiu al cuvântului duhovnicesc”, p. 170.

Asculta în fiecare zi spovedania gândurilor, p. 172.

Clerul din vremea sa considera scrierile Sfântului Ignatie „necorespunzătoare spiritului culturii academice, chiar dacă aveau un caracter pur ortodox”, p. 181. Fapt pentru care Episcopii au dat poruncă „cenzorilor duhovnicești să „îndrepte” lucrările” teologice ale Sfântului Ignatie Briancianinov, „astfel încât să-i fie distrusă dorința de a-și da operele sale duhovnicești la tipărit”, p. 181. Semn evident al faptului că mulți dintre contemporanii săi nu îl înțelegeau.

Când propunerea ÎPS Antonie de a-l deporta la Mănăstirea Soloveț nu s-a materializat, Sfântul Ignatie a fost îndurerat „printr-o sâcâială continuă, prin acuzații bazate pe zvonuri mincinoase și în esență minore, dar care aveau un ecou dureros în sufletul” său, p. 185.

În noiembrie 1846 el s-a îmbolnăvit și a zăcut în pat toată iarna, p. 185. Iar la sfârșitul iernii anului 1847, Sfântul Ignatie a cerut să fie eliberat din funcție pe motiv de boală, pentru ca să se odihnească în Mănăstirea Nikolo-Babaevski din Eparhia Kostroma, lucru pe care și-l dorea și Mitropolitul și vicarul său, p. 185.

Primește un concediu de 11 luni, p. 186, în Mănăstirea Babaevski, p. 193. În primăvara lui 1848 și-a vizitat satul natal, p. 196. Pe 15 iunie 1848 slujește în Palatul Novo-Serghievsk, p. 196.

Pe 21 aprilie 1851 Sfântul Ignatie primește distincția Sfântul Vladimir în treapta a treia, p. 201.

Pe 25 octombrie 1857 Sfântul Ignatie a fost ales Episcop și pe 27 octombrie 1857 a fost hirotonit în Catedrala din Cazan ca Episcop de Caucaz și Marea Neagră, p. 224.

Țarina Alexandra Iosifovna își exprimă regretul în fața Sfântului Ignatie, abia hirotonit Episcop, că Monahii din pustia Sfântului Serghie „se comportă nepotrivit cu jurămintele lor de castitate și neagonisire”, p. 225. La care Sfântul Ignatie îi răspunde: „Ce porunciți să fac, Înălțimea voastră, când sunt doamne, dintre cele mai sus-puse, de la curtea Înălțimii voastre, care sunt gata să plătească oricât numai pentru a avea un ibovnic dintre Monahii pustiei Sfântului Serghie?”, p. 225-226. Care a fost reacția Împărătesei? „Țarina, acoperindu-și fața cu ambele mâini, s-a ridicat și cu pași repezi a ieșit din încăpere”, p. 226.

Ca Stareț, Sfântul Ignatie nu a strâns nicio bogăție. Fapt pentru care a avut nevoie de bani de la alții ca să ajungă la Eparhia lui, p. 234.

În ianuarie 1858 Sfântul Ignatie ajunge în Sevastopol, în Eparhia sa, și constată că nu are casă arhierească. Fapt pentru care doarme la un negustor, p. 236. S-a păstrat predica sa din 5 ianuarie 1858 de la venirea sa în Eparhie, cf.  p. 237, n. 96. Și atunci el le-a vorbit despre pacea lui Hristos, p. 237-238.

Sfântul Ignatie a fost bolnav și de scrofuloză, reumatism și hemoroizi, p. 243.