Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Iov, cap. 28, cf. LXX

1. Căci este argintului loc de unde se face și [este] locul aurului de unde s-a strecurat.

2. Căci fierul din pământ se face și arama ca piatra se cioplește.

3. Rânduială a pus întunericului [τάξιν ἔθετο σκότει] și tot sfârșitul lui îl cercetează cu de-amănuntul [καὶ πᾶν πέρας αὐτὸς ἐξακριβάζεται]. Piatră, întuneric și umbra morții.

4. Tăietura pârâului [este] din nisip. Iar cei care uită calea cea dreaptă au slăbit dintre cei muritori.

5. Pământul [a rodit] din sine [γῆ ἐξ αὐτῆς], va ieși pâine [ἐξελεύσεται ἄρτος], dedesubt el s-a întors ca focul [ὑποκάτω αὐτῆς ἐστράφη ὡσεὶ πῦρ].

6. Locul safirului [este acolo unde se află] pietrele lui [și] movila [are] aurul său.

7. Calea, nu a cunoscut-o pe ea pasărea, și nu a trecut-o cu vederea pe ea ochiul vulturului.

8. Nu au călcat pe ea fiii lăudăroșilor, nu a trecut peste ea leul.

9. În cea ascuțită a întins mâna Lui [ἐν ἀκροτόμῳ ἐξέτεινεν χεῖρα Αὐτοῦ] și a răsturnat munții din rădăcini [κατέστρεψεν δὲ ἐκ ῥιζῶν ὄρη].

10. Și vârtejele râurilor a rupt și tot cinstit a văzut ochiul meu [πᾶν δὲ ἔντιμον εἶδέν μου ὁ ὀφθαλμός].

11. Și adâncurile râurilor a acoperit și a arătat puterea Sa întru lumină [ἔδειξεν δὲ Ἑαυτοῦ δύναμιν εἰς φῶς].

12. Iar înțelepciunea de unde s-a aflat? Și care este locul cunoașterii?

13. Nu a știut cel muritor calea ei și nici nu s-a aflat în oameni.

14. Abisul a zis: «Nu este în mine!». Și marea a zis: «Nu este împreună cu mine!».

15. Nu va da închidere pentru ea și nu va sta argintul [întru] schimbarea ei.

16. Și nu va fi asemănată cu aurul lui Ofir [Ωφιρ], cu onixul cel cinstit și [cu] safirul.

17. Nu va fi asemenea ei aurul și cristalul și schimbarea ei [nu se va face cu] vasele de aur.

18. Cele înalte [μετέωρα] și gavisul [γαβις]/ cristalul nu se va [vor] pomeni. Iar [tu] trage înțelepciunea deasupra celor mai dinăuntru [καὶ ἕλκυσον σοφίαν ὑπὲρ τὰ ἐσώτατα]!

19. Nu va fi asemenea ei topazul Etiopiei [și] cu aurul curat nu va fi asemănată.

20. Iar înțelepciunea de unde s-a aflat? Și care este locul cunoașterii?

21. S-a ascuns de tot omul și de păsările cerului s-a tăinuit.

22. Pieirea și moartea au zis: «Și am auzit de a ei faimă».

23. Dumnezeu bine a întărit calea ei. Și El a cunoscut locul ei.

24. Căci El pe cel de sub cer pe tot îl privește, știindu-le pe cele [care sunt] în [pe] pământ [și] pe toate pe care [le-]a făcut.

25. [Știe] a vânturilor oprire și ale apei măsuri.

26. Când a făcut astfel, ploaia a numărat și calea [a făcut-o] în[tru] clătinare de glas.

27. Atunci a văzut-o pe ea și a tâlcuit-o pe ea și, pregătind-o, a urmat-o.

28. Și a zis omului: «Iată, evlavia este înțelepciunea [ἰδοὺ ἡ θεοσέβειά ἐστιν σοφία], iar a se abține de la cele rele este cunoașterea [τὸ δὲ ἀπέχεσθαι ἀπὸ κακῶν ἐστιν ἐπιστήμη]!»”.

Did you like this? Share it:

Previous

Tomosul de canonizare pentru Sfântul Cuvios Pafnutie (Pârvu) Zugravul

Next

Eminescu: între modernitate și tradiție [102]

2 Comments

  1. Ier. Grigorie

    Foarte frumoasă lauda înțelepciunii. Dar prin acaesta Îl numește și pe Hristos – Domnul, Înțelepciunea cea mai înainte de veci. Doamne ajută Părinte, multă înțelepciune să aveți!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos pentru comentariu și pentru rugăciune, Preacuvioase Părinte Grigorie! Numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén