Iov, cap. 34, cf. LXX
1. Și răspunzând, Elius zice:
2. „Ascultați-mă, cei înțelepți! Stând, luați aminte bine!
3. Că[ci] urechea cuvintele încearcă și gâtul gustă mâncarea.
4. Judecată să luăm nouă înșine [și] să cunoaștem în mijlocul nostru ce lucru [este] bun.
5. Că Iov a zis: «Drept sunt. Domnul mi-a lăsat judecata.
6. Și a stat [cu] judecata mea. [Căci] tare [este] săgeata mea cea fără nedreptate».
7. Cine [este] om ca Iov? Bând batjocura ca apa,
8. nepăcătuind și nici nefiind neevlavios sau calea [ne]împărțind cu cei care fac fărădelegi, ca să meargă cu cei neevlavioși.
9. Căci [astfel] nu ai să zici, că nu va fi cercetarea omului și cercetarea lui de la Domnul.
10. De aceea, cei înțelepți la inimă, ascultați-mă! Să nu îmi fie mie înaintea Domnului să fiu neevlavios și înaintea Atotțiitorului să-l tulbur pe cel Drept,
11. ci să dea[1] omului după [ce] face fiecare [dintre] ei și în cărarea omului îl va afla pe el.
12. Dar gândești pe Domnul [că] pe cele uimitoare le va face sau Atotțiitorul va tulbura judecata,
13. [Cel] care a făcut pământul? Și cine este Cel care face pe cel de sub cer și toate cele care sunt în el[2]?
14. Căci dacă [are] să vrea a opri și duhul [omului] lângă El, să-l păstreze,
15. va muri tot trupul odată. Și tot cel muritor întru pământ va merge, de unde a fost și zidit.
16. Dar dacă nu are să-l mustre[3], ascultă acestea [și] ia aminte [la] glasul cuvintelor!
17. Vezi tu pe Cel care urăște fărădelegile și nimicește pe cei răi, fiind veșnic Drept?
18. Neevlavios [este] cel care zice împăratului: «Faci fărădelege» și [care zice:] «Cel mai neevlavios [cei mai neevlavioși]» stăpânitorilor.
19. Care nu S-a rușinat [de] fața celui cinstit și nici [nu] a cunoscut cinste să pună oamenilor [oamenii] să se minuneze de fețele lor.
20. Iar cei deșerți ai lor va [vor] ieși să strige și [pentru] a se ruga omului, căci s-au folosit în mod fărădelege, abătându-i pe cei neputincioși.
21. Căci El este văzătorul lucrurilor oamenilor [Αὐτὸς γὰρ ὁρατής ἐστιν ἔργων ἀνθρώπων] și El [nu] a scăpat nimic [din cele] pe care le fac [oamenii]
22. și nici [nu] va fi loc să se ascundă celor care fac fărădelegi.
23. Că nu peste om va pune încă. Căci Domnul peste toți privește [ὁ γὰρ Κύριος πάντας ἐφορᾷ],
24. Cel care cuprinde pe cele necuprinse cu mintea [ὁ καταλαμβάνων ἀνεξιχνίαστα] și slăvite și minunate [ἔνδοξά τε καὶ ἐξαίσια], al cărora nu este număr [ὧν οὐκ ἔστιν ἀριθμός],
25. Cel care cunoaște faptele lor [ὁ γνωρίζων αὐτῶν τὰ ἔργα] și va întoarce noaptea și se vor smeri [καὶ στρέψει νύκτα καὶ ταπεινωθήσονται].
26. Și i-a stins[4] pe cei neevlavioși. Dar văzuți [sunt ei] înaintea Lui,
27. că s-au abătut de la legea Domnului și dreptățile Lui nu le-au cunoscut,
28. ca să aducă peste El strigare de nevoiaș. Și strigarea celor săraci va auzi[5],
29. și El liniște va da [καὶ Αὐτὸς ἡσυχίαν παρέξει]. Și cine va învinui și va ascunde fața [καὶ τίς καταδικάσεται καὶ κρύψει πρόσωπον] și cine Îl va vedea pe El [καὶ τίς ὄψεται Αὐτόν]? Și împotriva neamului și împotriva omului deodată,
30. împărățind om fățarnic de către greutatea poporului,
31. Că[ci] către cel tare [este] cel care zice: «Luat-am, nu voi zălogi.
32. Fără de mine voi vedea. Tu [însă], arată-mi mie, dacă nedreptate am lucrat [și] nu voi adăuga!».
33. Nu de la tine o vei plăti pe ea? Că[ci știu că] ai să o lepezi. Că tu vei alege și nu eu. Și ce ai cunoscut? Grăiește!
34. Așadar, cei înțelepți la inimă vor zice acestea și omul cel înțelept mi-a ascultat cuvântul meu.
35. Și Iov nu în[tru] înțelegere a grăit, iar cuvintele lui nu [sunt] în[tru] cunoaștere.
36. Dar însă nu [fă aceasta], ci învață, Iov! Să nu dai încă răspuns ca cei fără de minte,
37. ca să nu adăugăm peste păcatele noastre. Și fărădelegea [aceasta] peste noi se va socoti, [că] cuvinte multe grăind [am grăit] înaintea Domnului [πολλὰ λαλούντων ῥήματα ἐναντίον τοῦ Κυρίου]”.
[1] Cu referire la Dumnezeu.
[2] În om.
[3] Dumnezeu.
[4] Cu referire la Dumnezeu.
[5] Domnul.