1. Și răspunzând, Elius zice:

2. „Ascultați-mă, cei înțelepți! Stând, luați aminte bine!

3. Că[ci]  urechea cuvintele încearcă și gâtul gustă mâncarea.

4. Judecată să luăm nouă înșine [și] să cunoaștem în mijlocul nostru ce lucru [este] bun.

5. Că Iov a zis: «Drept sunt. Domnul mi-a lăsat judecata.

6. Și a stat [cu] judecata mea. [Căci] tare [este] săgeata mea cea fără nedreptate».

7. Cine [este] om ca Iov? Bând batjocura ca apa,

8. nepăcătuind și nici nefiind neevlavios sau calea [ne]împărțind cu cei care fac fărădelegi, ca să meargă cu cei neevlavioși.

9. Căci [astfel] nu ai să zici, că nu va fi cercetarea omului și cercetarea lui de la Domnul.

10. De aceea, cei înțelepți la inimă, ascultați-mă! Să nu îmi fie mie înaintea Domnului să fiu neevlavios și înaintea Atotțiitorului să-l tulbur pe cel Drept,

11. ci să dea[1] omului după [ce] face fiecare [dintre] ei și în cărarea omului îl va afla pe el.

12. Dar gândești pe Domnul [că] pe cele uimitoare le va face sau Atotțiitorul va tulbura judecata,

13. [Cel] care a făcut pământul? Și cine este Cel care face pe cel de sub cer și toate cele care sunt în el[2]?

14. Căci dacă [are] să vrea a opri și duhul [omului] lângă El, să-l păstreze,

15. va muri tot trupul odată. Și tot cel muritor întru pământ va merge, de unde a fost și zidit.

16. Dar dacă nu are să-l mustre[3], ascultă acestea [și] ia aminte [la] glasul cuvintelor!

17. Vezi tu pe Cel care urăște fărădelegile și nimicește pe cei răi, fiind veșnic Drept?

18. Neevlavios [este] cel care zice împăratului: «Faci fărădelege» și [care zice:] «Cel mai neevlavios [cei mai neevlavioși]» stăpânitorilor.

19. Care nu S-a rușinat [de] fața celui cinstit și nici [nu] a cunoscut cinste să pună oamenilor [oamenii] să se minuneze de fețele lor.

20. Iar cei deșerți ai lor va [vor] ieși să strige și [pentru] a se ruga omului, căci s-au folosit în mod fărădelege, abătându-i pe cei neputincioși.

21. Căci El este văzătorul lucrurilor oamenilor [Αὐτὸς γὰρ ὁρατής ἐστιν ἔργων ἀνθρώπων] și El [nu] a scăpat nimic [din cele] pe care le fac [oamenii]

22. și nici [nu] va fi loc să se ascundă celor care fac fărădelegi.

23. Că nu peste om va pune încă. Căci Domnul peste toți privește [ὁ γὰρ Κύριος πάντας ἐφορᾷ],

24. Cel care cuprinde pe cele necuprinse cu mintea [ὁ καταλαμβάνων ἀνεξιχνίαστα] și slăvite și minunate [ἔνδοξά τε καὶ ἐξαίσια], al cărora nu este număr [ὧν οὐκ ἔστιν ἀριθμός],

25. Cel care cunoaște faptele lor [ὁ γνωρίζων αὐτῶν τὰ ἔργα] și va întoarce noaptea și se vor smeri [καὶ στρέψει νύκτα καὶ ταπεινωθήσονται].

26. Și i-a stins[4] pe cei neevlavioși. Dar văzuți [sunt ei] înaintea Lui,

27. că s-au abătut de la legea Domnului și dreptățile Lui nu le-au cunoscut,

28. ca să aducă peste El strigare de nevoiaș. Și strigarea celor săraci va auzi[5],

29. și El liniște va da [καὶ Αὐτὸς ἡσυχίαν παρέξει]. Și cine va învinui și va ascunde fața [καὶ τίς καταδικάσεται καὶ κρύψει πρόσωπον] și cine Îl va vedea pe El [καὶ τίς ὄψεται Αὐτόν]? Și împotriva neamului și împotriva omului deodată,

30. împărățind om fățarnic de către greutatea poporului,

31. Că[ci] către cel tare [este] cel care zice: «Luat-am, nu voi zălogi.

32. Fără de mine voi vedea. Tu [însă], arată-mi mie, dacă nedreptate am lucrat [și] nu voi adăuga!».

33. Nu de la tine o vei plăti pe ea? Că[ci știu că] ai să o lepezi. Că tu vei alege și nu eu. Și ce ai cunoscut? Grăiește!

34. Așadar, cei înțelepți la inimă vor zice acestea și omul cel înțelept mi-a ascultat cuvântul meu.

35. Și Iov nu în[tru] înțelegere a grăit, iar cuvintele lui nu [sunt] în[tru] cunoaștere.

36. Dar însă nu [fă aceasta], ci învață, Iov! Să nu dai încă răspuns ca cei fără de minte,

37. ca să nu adăugăm peste păcatele noastre. Și fărădelegea [aceasta] peste noi se va socoti, [că] cuvinte multe grăind [am grăit] înaintea Domnului [πολλὰ λαλούντων ῥήματα ἐναντίον τοῦ Κυρίου]”.


[1] Cu referire la Dumnezeu.

[2] În om.

[3] Dumnezeu.

[4] Cu referire la Dumnezeu.

[5] Domnul.

Did you like this? Share it: