dupa 20 de ani

Părintele Irinel Lazăr, din partea clasei noastre (clasa B), a fost cel care s-a ocupat de întreaga organizare a evenimentului. Care a început dimineață, la 8 și ceva, prin întâlnirea în fața Catedralei din Turnu Măgurele și a continuat cu Tedeumul din catedrală, la care am adăugat și o ectenie a morților, pentru cei doi Părinți Profesori ai noștri adormiți între timp și pentru cei doi colegi ai noștri și ei adormiți.

Am predicat după Tedeum și predica e aceasta de aici. După care am mers în vechea clădire a Seminarului, acum reamenajată, și pentru o oră și ceva Părintele Director Marin Ciulei a citit catalogul de la clasa A și pe cel de la clasa B, de la clasa noastră, pentru că au venit și colegi de la A la eveniment.

Am și fila audio a discuțiilor dintre noi, de la citirea cataloagelor, însă nu mai doresc să o dau, pentru că sunt pățit. Când a fost întâlnirea de 10 ani de la București, mulți au considerat că am făcut o mare indiscreție să dau acea filă. Însă eu nu m-am gândit niciodată că este „un lucru rău”, dacă  îmi pun în evidență colegii.

Mă rog, unii nu vor să se afle nimic despre ei…sau nu vor să apară pe platforma mea la nivel online. Și, de aceea, sunt și voi fi foarte atent cu cei care…nu vor să îi bag în seamă în niciun fel.

După evenimentul de la școală, pentru că l-am terminat în pași rapizi (era sesiune de examene), am mers, ca un intermezzo, la barul de la hotel, pentru ca de la ora 13 și până la ora 22 (cât am stat eu) să avem parte de o masă ca la Nuntă. Totul impecabil în materie de mâncare și de servire. Am avut o tânără și un tânăr care ne-au cântat din gură diverse piese muzicale, acompaniați la clape, dar nici colegii mei nu s-au lăsat mai prejos, pentru că au cântat și ei.

Mi-am revăzut și redescoperit doi prieteni iubiți, pe Părintele Tudorel Ionescu și pe Părintele Valentin Chircu. Am putut să le transmit un mesaj testamentar, care nădăjduiesc să fie apreciat la justa lui valoare.  Am stat la masă cu Părintele Marian Vai, cu Preoteasa sa, cu Părintele Ciprian Danciu și cu Părintele Tudorel Ionescu. Dacă n-ar fi fost Părintele Tudorel aș fi plecat de la ora 13…

Am avut discuții pasagere și cu alți colegi, iar pe cele finale le-am avut cu Părintele Irinel Lazăr și cu Părintele Marius Bulagea, pentru ca să vorbim despre culisele evenimentului. Am ajuns acasă pe o răcoare frumoasă și cu multă bucurie în suflet. Pentru că am văzut multă deschidere și înțelegere și din partea profesorilor, cât și a colegilor mei.

Did you like this? Share it: