Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Iov, cap. 38, cf. LXX

1. Și după să înceteze [ce a încetat] Elius vorbirea, a zis Domnul lui Iov, prin vârtej de vânt și nori [εἶπεν ὁ Κύριος τῷ Ιωβ διὰ λαίλαπος καὶ νεφῶν]:

2. „Cine [este] acesta care Îmi ascunde Mie sfatul și, oprind cuvintele în inimă, și pe Mine gândește a Mă ascunde?

3. Încinge ca un om mijlocul tău și te voi întreba și tu să-Mi răspunzi!

4. Unde erai când am pus temelie pământului? Și vestește-Mi Mie dacă cunoști înțelegere!

5. Cine a pus măsurile lui[1], dacă ai cunoscut, sau cine [este] cel care a adus funie peste el?

6. Pe ce inele au fost ridicați [a fost ridicat] el și cine este cel care a pus piatră colțuroasă pe el?

7. Când au fost făcute stelele [ὅτε ἐγενήθησαν ἄστρα], M-au lăudat [cu] glas mare toți Îngerii Mei [ᾔνεσάν Με φωνῇ μεγάλῃ πάντες Ἄγγελοί Μου].

8. Și am închis marea [cu] porți [ἔφραξα δὲ θάλασσαν πύλαις], când se grăbea din pântecele maicii ei ieșind [ὅτε ἐμαίμασσεν ἐκ κοιλίας μητρὸς αὐτῆς ἐκπορευομένη] [să iasă].

9. Și am pus ei norul veșmânt [ἐθέμην δὲ αὐτῇ νέφος ἀμφίασιν] și [cu] negură pe ea am învelit-o [ὁμίχλῃ δὲ αὐτὴν ἐσπαργάνωσα].

10. Și am pus ei hotare, punându-i ziduri și porți.

11. Și i-am zis ei: «Până aici vei veni și nu vei merge mai departe, ci în[tru] tine se vor sparge valurile tale!».

12. Oare [nu] asupra ta am rânduit lumina cea de dimineață și luceafărul a văzut rânduiala sa,

13. [ca] să apuce aripile pământului, să scuture pe cei neevlavioși dintru el?

14. Oare tu luând tina pământului ai zidit ființa vie și pe cel vorbitor, pe acesta, l-ai pus pe pământ?

15. Și ai luat de la cei neevlavioși lumina și brațul celor mândri l-ai zdrobit?

16. Și ai venit la izvorul mării și în urmele abisului ai umblat [ἐν δὲ ἴχνεσιν ἀβύσσου περιεπάτησας]?

17. Și ți-au deschis ție [cu] frică porțile morții [ἀνοίγονται δέ σοι φόβῳ πύλαι θανάτου] și portarii Iadului, văzându-te, s-au înspăimântat [πυλωροὶ δὲ ᾍδου ἰδόντες σε ἔπτηξαν]?

18. Și ai învățat lățimea cea de sub cer? Așadar, vestește-mi cât de mare [și] care este?

19. Și [în] ce pământ petrece lumina și al întunericului care [îi este] locul?

20. Dacă [poți, atunci] să Mă duci întru hotarele lor. Și [e bine] dacă și cunoști cărările lor.

21. Așadar, ai cunoscut că atunci te-ai născut și numărul anilor tăi [este] mult?

22. Și ai venit la vistieriile zăpezii și vistieriile grindinei ai văzut?

23. Și ți se lasă ție întru ceasul vrăjmașilor, întru ziua războiului și a luptei?

24. Și de unde iese bruma sau se răspândește austrul întru cel de sub cer[2]?

25. Și cine a pregătit ploii celei înfuriate curgerea și calea vuietelor [ei],

26. [ca] să plouă pe pământul, care nu [are] om, [în] pustiu, [în] care nu este om în el,

27. [ca] să sature [pământul] cel necălcat și nelocuit și să răsară ieșire de iarbă?

28. Cine este tatăl ploii și cine este cel care a născut bulgării de rouă?

29. Și din al cărui pântece iese gheața? Și bruma, în cer, cine a născut-o,

30. care se coboară ca apa curgând? Și fața abisului cine a zidit-o?

31. Și ai cunoscut legătura Pleiadei[3] și gardul Orionului[4] l-ai deschis?

32. Oare vei deschide constelațiile [μαζουρωθ] în vremea lor și pe Esperos [Ἕσπερος][5]/ pe luceafărul de seară de părul lui îl vei aduce pe ele [pe el]?

33. Și cunoști schimbările cerului sau cele de sub cer împreună făcându-se?

34. Și vei chema norul [cu] glas și [cu] cutremur de apă mânioasă te va asculta?

35. Și vei trimite trăsnete și vor merge? Și vor zice ție [trăsnetele]: «Ce este?».

36. Și cine a dat femeilor înțelepciunea țesăturii sau știința broderiei?

37. Și cine [este] cel care numără norii [cu] înțelepciune și cerul întru pământ l-a aplecat?

38. Și a fost revărsat[6] ca pământul [cu] țărâna [κέχυται δὲ ὥσπερ γῆ κονία] și l-am lipit pe el ca pietrei cubice [ca pe o piatră cubică] [κεκόλληκα δὲ αὐτὸν ὥσπερ λίθῳ κύβον].

39. Și vei vâna leilor mâncare? Și sufletele balaurilor le vei sătura [ψυχὰς δὲ δρακόντων ἐμπλήσεις]?

40. Căci se tem în culcușurile lor și șed în păduri, pândind.

41. Și cine a pregătit corbului mâncare? Căci puii lui către Domnul au strigat, rătăcindu-se, grâne căutând.


[1] Ale pământului.

[2] În văzduh.

[3] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pleiadele.

[4] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Orion_(constelație).

[5] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Luceafăr.

[6] Cu privire la facerea cerului.

Did you like this? Share it:

Previous

Eminescu: între modernitate și tradiție [112]

Next

Iov, cap. 39, cf. LXX

2 Comments

  1. Horia

    Ce frumos! Versetul 17 îmi sună cunoscut, cel cu portarii iadului, legat de pogorârea lui Hristos la iad și Învierea Lui. Domnul să vă dea sănătate și pace, Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Da, aveți dreptate, domnule Horia! Aceste amănunte au intrat în imnologia Bisericii. Vă doresc numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén