Iov, cap. 39, cf. LXX

1. Oare ai cunoscut vremea nașterii pietrei țapo-cerbilor [εἰ ἔγνως καιρὸν τοκετοῦ τραγελάφων πέτρας] și ai păzit chinurile cerbilor?

2. Și ai numărat lunile lor pline, a[le] nașterii [nașterilor lor], și chinurile lor le-ai dezlegat?

3. Și ai hrănit copiii lor fără de frică [și] chinurile lor le vei trimite?

4. Se vor despărți copiii lor, se vor înmulți în[tru] naștere, vor ieși și nu se vor mai întoarce lor.

5. Și cine este cel care a lăsat măgarul sălbatic slobod și legăturile lui cine le-a dezlegat?

6. Și am pus sălașul lui pustiul și corturile lui [în] pământurile sărate [ἁλμυρίδα].

7. Batjocorind mulțimea multă a cetății și plângerea birarului neauzind,

8. va pândi munții, pășunea lui, și apoi toată verdeață o caută.

9. Și va vrea ție cel cu un singur corn să-ți slujească sau să doarmă în ieslea ta?

10. Și vei lega în curele jugul lui sau va trage ție brazde în câmp?

11. Și vei nădăjdui în el, că multă [este] tăria lui, și vei lăsa lui lucrurile tale?

12. Și vei crede că îți va da ție sămânța și îți va aduce ție secerișul?

13. Aripa veselindu-se [celor care se veselesc este] veselă [πτέρυξ τερπομένων νεελασα], dacă are să zămislească barză și șoim [ἐὰν συλλάβῃ ασιδα καὶ νεσσα].

14. Că[ci] va lăsa întru pământ ouăle ei și peste țărână se va adăposti

15. și a uitat că piciorul le va risipi și fiarele câmpului le vor călca.

16. Se îngrijea cu cruzime de fiii ei [ἀπεσκλήρυνεν τὰ τέκνα αὐτῆς], deci nu de ea însăși [ὥστε μὴ ἑαυτῇ], [și] întru deșert s-a ostenit fără frică [εἰς κενὸν ἐκοπίασεν ἄνευ φόβου].

17. Că Dumnezeu a tăcut ei înțelepciunea [ὅτι κατεσιώπησεν αὐτῇ ὁ Θεὸς σοφίαν] și nu a împărțit ei în[tru] înțelegere [καὶ οὐκ ἐμέρισεν αὐτῇ ἐν τῇ συνέσει].

18. După vreme în[tru] înălțime va înălța [și] va batjocori pe cal și pe călărețul său.

19. Oare tu ai pus calului putere și ai îmbrăcat gâtul lui [cu] frică?

20. Și ai pus lui armura [πανοπλίαν] și slava piepturilor sale [cu] îndrăzneală [δόξαν δὲ στηθέων αὐτοῦ τόλμῃ]?

21. Săpând în câmp se mândrește [ἀνορύσσων ἐν πεδίῳ γαυριᾷ] și iese întru câmp în putere [ἐκπορεύεται δὲ εἰς πεδίον ἐν ἰσχύι].

22. Întâmpinând [cu] săgeată batjocorește și nu are să se mai întoarcă de la fier.

23. În [mâna] lui se mândrește [se mândresc] arcul și sabia [ἐπ᾽ αὐτῷ γαυριᾷ τόξον καὶ μάχαιρα].

24. Și urgia[1] va nimici pământul și nu are să creadă, până ce are să arate trâmbița.

25. Și trâmbița, arătând, zice: „Bine făcut!”. Și de departe miroase războiul, împreună cu săritura și strigarea.

26. Și din a ta cunoaștere a stat șoimul, deschizând neclintit aripile, văzând cele către austru?

27. Și în[tru] porunca ta se înalță vulturul și pajura[2], pe cuibul său șezând, petrece

28. pe vârf de stâncă și ascunsă?

29. Acolo fiind caută grâne, [căci] de departe ochii ei se uită[3].

30. Și puii ei se amestecă în sânge și care au să fie morți, de îndată se află”.


[1] Urgia lui Dumnezeu.

[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Acvilă_de_munte.

[3] La pradă.