Iov, cap. 40, cf. LXX
1. Și Domnul Dumnezeu i-a răspuns lui Iov și i-a zis:
2. „Nu judecata cu Cel destul [ἱκανοῦ] va abate? Mustrând pe Dumnezeu, va răspunde de aceasta”.
3. Și, răspunzând Iov, zice Domnului:
4. „De ce încă eu mă judec dojenindu-mă și mustrând pe Domnul, auzind asemenea [lucruri], [eu] nimic fiind? Și eu ce răspuns am să dau la acestea? Mâna voi pune peste gura mea.
5. O dată am grăit și pe al doilea nu-l voi adăuga”.
6. Și, încă răspunzând Domnul, i-a zis lui Iov din nor:
7. „Nu, ci încinge ca un om mijlocul tău și te voi întreba pe tine și tu Îmi vei răspunde!
8. Nu lepăda judecata Mea! Și Mă gândești altfel, [vrând] ție să-ți răspunzi sau ca să te arăți Drept.
9. Oare brațul tău este deasupra Domnului sau [cu] glas ca El tuni?
10. Și ia înălțime și putere și [cu] slavă și cinste te îmbracă!
11. Și trimite îngeri [cu] urgie și pe tot obraznicul smerește-l!
12. Și pe cel mândru stinge-l și strică îndată pe cei neevlavioși!
13. Și ascunde-i întru pământ, afară, împreună și fețele lor umple-le de necinste!
14. Apoi voi mărturisi, că dreapta ta poate să mântuie.
15. Ci iată și fiarele lângă ție [tine]: mănâncă iarbă ca boii!
16. Și iată tăria lui pe mijloc și puterea pe buricul pântecelui!
17. A pus coada ca un chiparos și mușchii lui s-au împletit.
18. Coastele lui [sunt] coaste de aramă și șira spinării lui [este] fier vărsat.
19. Acesta este începutul zidirii Domnului [τοῦτ᾽ ἔστιν ἀρχὴ πλάσματος Κυρίου], făcut a fi batjocorit de către îngerii Lui [πεποιημένον ἐγκαταπαίζεσθαι ὑπὸ τῶν ἀγγέλων Αὐτοῦ][1].
20. Și venind pe muntele cel colțuros a făcut bucurie animalelor cu patru picioare în Tartaros.
21. Sub multe feluri de copaci doarme, lângă papirus [πάπυρον] și trestie [κάλαμον] și păpurică [βούτομον].
22. Și se umbresc în el pomi mari, cu ramurile [lor], și crengile salciei.
23. Dacă are să se facă revărsare [a apei], nu are să simtă. A nădăjduit că va lovi Iordanisul întru gura lui.
24. În ochiul lui îl va primi pe el. Răsucindu-se, va găuri nasul.
25. Și vei aduce balaurul[2] în undiță și vei pune căpăstru împrejurul nasului său?
26. Oare vei lega inel în nasul lui și [cu] brățară vei găuri buza lui?
27. Și va grăi ție [cu] rugăciune, [cu] rugăminte moale [ἱκετηρίᾳ μαλακῶς]?
28. Și va pune făgăduință cu tine și-l vei lua pe el rob veșnic?
29. Și te vei juca cu el ca [și cu] o pasăre [παίξῃ δὲ ἐν αὐτῷ ὥσπερ ὀρνέῳ] sau îl vei lega pe el ca pe vrabia copilului?
30. Și se hrănesc în[tru] el neamuri și îl împart pe el felurile finicilor.
31. Și tot cel plutitor [pe apă], adunându-se, nu are să aducă o piele a cozii lui și [nici] în bărcile pescarilor capul său.
32. Și vei pune lui [peste el] mâna, aducându-ți aminte de războiul care se face în trupul său și să nu se mai facă!
[1] Și aici se referă la demoni, care batjocoresc neîncetat făpturile create de Dumnezeu.
[2] Cu referire la Satanas și la biruirea lui de către Domnul.